Oameni şi cărţi

Câteva reflecţii la un veac de la prima conflagraţie mondială (CLVII)

Epilog

Am meditat şi prezentat, sub forma unor prelegeri populare, pe cât posibil pe înţelesul tuturor, în cele 156 de numere, în cotidianul „Crai nou”, cu începere din 2 decembrie 2014 şi până la 16 aprilie 2018, săptămânal, în fiecare luni, „Câteva reflecţii la un veac de la prima conflagraţie mondială”. Am voit şi urmărit un singur scop. Să rememorăm principalele momente, evenimente, fapte istorice ale zămislirii, evoluţiei şi prăbuşirii României Mari sau, mai corect, a României Întregite în 1918. Voiam, ca fiecare român, cu mai multă sau mai puţină şcoală, cu ceea ce ştie el şi cu cele ce-i reamintim noi – fără pretenţia de-a fi exhaustive – adică să spunem totul – să-i prilejuim să poată medita şi, totodată, a se întreba: câtă vină avem noi şi câtă vecinii care ne-au pândit, ne-au furat şi destrămat ţara?

Este trist să constaţi că nu ne-am putut înţelege să fim mai buni decât am fost şi, mai ales, într-un moment de răscruce, sub ameninţarea unor acţiuni diplomatice şi militare ale celor doi tirani, Stalin şi Hitler, nu ne-am putut înţelege, nu ne-a dat Dumnezeu mintea cea de pe urmă să fim uniţi şi să ne ridicăm, întreaga suflare românească, toţi ca unul, să punem pieptul la hotare şi la răsărit, şi la nord, şi la vest, dacă nu şi la sud. Antonescu, înlăturat iniţial de rege şi aflat sub regim cu domiciliul forţat la Mănăstirea Bistriţa, s-a grăbit prea târziu să i se alăture lui Hitler, care era şi el un nebun ca şi Stalin şi, în loc să fi putut organiza rezistenţă ţării la hotare, s-a aventurat în imensitatea unui imperiu mult prea mare care prin intervenţia tuturor popoarelor cotropite sau ameninţate au sărit în ajutorul căpcăunului de la răsărit şi, astfel, dintr-un posibil erou naţional, apărător al hotarelor, bietul nostru general şi mareşal a devenit un „criminal de război”, când în această impostază erau numai cei doi, cei care l-au pornit şi dezlănţuit, Stalin şi Hitler. N-am avut la momentul potrivit o minte lucidă şi un om energic, precum Mareşalul Carl Gustaf Emil Mannerheim al Finlandei, care, într-un mod mult prea iscusit, i-a unit pe finlandezi în jurul său şi a demonstrat lumii că Finlanda îşi merită şi apără hotarele. Noi, dimpotrivă, cu un rege desfrânat şi lacom de putere şi de avere, cu o clasă politică întocmai ca şi azi, dezlânată, coruptă, pusă pe căpătuială şi deţinând şi ocupând funcţii de mântuială, am dat a înţelege că ne îndoim noi înşine de teritoriile căpătate în 1918, pentru că nu ne-am ridicat ca o singură fiinţă să le fi apărat chiar cu preţul vieţii.

Acum, iată-ne într-o situaţie tot atât de caraghioasă, când un partid ca PSD, bun sau rău, prezintă un plan de ridicare a salarizării – care e şi pe ultimul loc din Europa – iar celelalte partide, şi mai ales un neghiob ajuns lider la un fost partid glorios, dar fără lideri, răcneşte într-un congres, în gura mare, ca confraţii săi „să pună parul pe cei de la PSD”, în loc să vină cu un program mai bun şi mai concret, nu să scoată lumea în stradă.

www.romanidecentenar.ro

Iată-ne şi azi, ca şi ieri, cu o clasă politică aşa cum este, toată sau mai toată pusă pe căpătuială, fărâmiţată, care în loc să se strângă laolaltă şi să ajungă la o simplă şi bună înţelegere în capitală, se plânge la Strassbourg că avem hoţi în fruntea ţării, că tot ce se face de cei de la putere nu-i de nicio scofală. După ce l-am împuşcat pe Ceauşescu în ziua de Crăciun şi am acceptat singuri, cu mânuţa noastră, să ne dezindustrializăm ţara şi s-o vindem la fier vechi – fiindcă aşa o aprecia, după ‘89, un prim-ministru care nu vedea altceva – unde-am ajuns? Pe ultimul loc din Europa la venitul pe cap de locuitor! Ne desfiinţăm zilnic, săptămână, lună de lună şi an de an şcolile de la sate. Ni se prăbuşeşte în mod catastrofal indicele demografic de natalitate! Forţa de muncă pleacă peste hotare an de an, toată se angajează la cei bogaţi, care le pot da salarii întreite şi împătrite, mai mari. Şi, sub masca „libertăţii de circulaţie a valorilor create şi a forţei de muncă” ne-am adus ţara la sapă de lemn! Ne pleacă toată inteligenţa peste hotare, în frunte cu medicii! Ne sufocă peste tot, şi mai ales la oraşe, câte 10-12 supermagazine pline cu mărfuri bune şi ieftine din străinătate, iar la noi n-au mai rămas la sate decât babele şi moşnegii, ogoarele stau nelucrate şi, faptul cel mai grav, aproape jumătate din patrimonial agricol al ţării s-a vândut deja la un preţ de nimic, încât vorba românului: „râde hârb în cale de bietele oale”. Ba, încă, sub masca aceleiaşi „restitutio in integrum”, unor pretinşi nepoţi ai foştilor optanţi din Transilvania li s-au dăruit fostele domenii medievale pentru care ei, optanţii, au primit genţi burduşite de parale când au plecat în pusta din care au venit strămoşii lor când ne-au cucerit odinioară. Azi, ar fi necesar un Vlad Ţepeş care să vină să facă lumină, adică să mai naţionalizeze încă odată pământul care a ajuns la foştii duşmani de odinioară. Dacă ungurii şi secuii vor autonomie naţională, nu-i decât o soluţie ideală: să muncim în aşa fel încât să depăşim venitul pe cap de locuitor al Ungariei, fiindcă atunci nu mai cere nimeni autonomie.

După opinia noastră modestă, omagiul care l-am putea aduce celor care s-au jertfit pentru Marea Unire, moşilor şi strămoşilor noştri, ar fi să ne înţelegem, să ne schimbăm mentalitatea, să avem o clasă politică cinstită, capabilă, onestă care să readucă forţa de muncă fugită de nevoie peste hotare; să organizăm ţara încât să prelucrăm ceea ce avem – ca, de pildă, lâna oilor care azi se tunde şi se lasă pe ogor sau vin turcii şi o iau aproape degeaba şi… câte alte bogăţii care le vindem pe nimic sau vin alţii şi ni le iau de sub nas. Să începem cu cele mai simple lucruri: să selectăm deşeurile pe care le aruncăm şi pe care nici nu le mai selectăm pe categorii – sticlele de-o parte, hârtia şi resturile menajere separate şi ceea ce poate fi refolosit, reprelucrat să nu se risipească! Unde-s fabricile noastre de covoare, de prelucrare şi fabricare a mobilei, de încălţăminte, de rafinare a ţiţeiului sau alte bogăţii care mai sunt, dar în mâinile altora mai harnici? Trimiteţi deputaţii şi senatorii să stea de vorbă cu bătrânii de la ţară acum, cât n-au plecat şi ei în afară!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: