„Amiază bucovineană” la Muzeul Unirii din Iaşi

Întâlnirea culturală din 31 martie 2018 de la Muzeul Unirii din Iaşi a confirmat entuziasmul preşedintelui „Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina”- Filiala Iaşi, dr. Vasile Diacon, care a lansat invitaţia anticipând, cu verva-i caracteristică, „un regal al spiritului pricinuit de «răstignirea» celor mai «calde» apariţii dintre cărţile medicului epigramist, sonetist şi prozator Sorin Cotlarciuc, originar din Vama câmpulungeană, de către admirabilul nostru prieten şi scriitor de deosebit talent Valeriu Stancu”.

Cele două cărţi semnate de Sorin Cotlarciuc (Incognito, şi Tropa, tropa … Europa – Editura CronEdit, Iaşi, 2018) au fost prezentate de Valeriu Stancu, reputatul scriitor relevând o evoluţie lăudabilă în creaţia autorului. El susţine că ambele titluri au un numitor comun, fiindcă, deşi Tropa, tropa… Europa e un jurnal de călătorie în buna tradiţie românească (volumul e însoţit de un studiu «in nuce» al lui Vasile Diacon), descoperim, implicit, „o călătorie interioară, o sondare a sufletului uman şi a mentalităţilor întâlnite”. Valeriu Stancu remarcă o abordare nouă în stilul lui Sorin Cotlarciuc, o interferenţă a planurilor ce conferă scriiturii valenţe insolite, implicând oniricul şi fantasticul: „Marcăm o etapă de răscruce şi o desprindere de sub tutela experienţei trăite şi constatăm că în Incognito avem invenţie epică, făcându-se apel la un fantastic apropiat puţin şi de SF cu o întreagă suită de fapte, ceea ce îi permite să îşi prezinte opiniile sale la viaţa de astăzi. Astfel, călătoriile interferează mereu cu propria experienţă, iar autorul îşi pigmentează scrierea cu umor şi cu foarte multe cunoştinţe. E un om foarte legat de social, suferă pentru durerile altora, ba chiar vine şi cu soluţii – utopice, de scriitor. Sunt proze suculente, cu fluenţă, cu sentinţele unui cugetător, dar oferă şi o latură inedită, care îmbină realul cu fantasticul”.

Poetul Constantin Mănuţă atrage atenţia asupra a două aspecte pe care le consideră definitorii în aceste lucrări: „Avem de-a face, pe de o parte, cu o proză subiectivă, în maniera lui Camil Petrescu, de introspecţie psihologică; cealaltă latură se apropie de proza lui Mircea Eliade, în care irealul dobândeşte o nouă realitate sub semnul oniricului, al teoriei viselor şi al conceptelor freudiene, ceea ce implică o inversare a planurilor, intruziunea sacrului în profan şi o incursiune în subconştient”.

Scriitorul Liviu Apetroaei sesizează nuanţe narative şi lirice inedite în construcţia artistică a celor două cărţi: „E un farmec special al naraţiunii în aceste noi apariţii editoriale şi o densă încărcătură emoţională şi informaţională, sub aspect istoric şi cultural. Astfel, propria viziune a călătorului e interesantă, dându-ne o altă cheie pentru ceea ce noi am văzut deja. Incognito e o carte construită cu acelaşi personaj, certificând o cotitură stilistică în arta lui Sorin Cotlarciuc”.

Distinsul poet Horia Zilieru şi-a început alocuţiunea evocând figura luminoasă a lui Nichita Stănescu, în ziua naşterii sale – 31 martie – („această zi pe care aş numi-o Nichita Stănescu”): „Despre Nichita am scris un eseu de 100 de pagini. A fost vârful de lance al generaţiei ’60. Era, ca bărbat, frumos de nespus. A fost cel mai bun cunoscător al poeziei lui Ion Barbu, fără a-i neglija pe alţi mari poeţi. Dar s-a îndreptat şi către Rilke cu 11 Elegii. De ce a scris 11? Pentru că Rilke are 10, dar una din ele e închinată lui Ion Barbu. Şi-a dat seama că între cuvinte există un spaţiu, – acest spaţiu între care scânteiază poezia lui Nichita Stănescu. A fost un generos, şi-a risipit marele premiu de cum a intrat în ţară: oprea câte o maşină şi oferea tuturor câte o sticlă de şampanie! Prin casa lui au trecut foarte mulţi poeţi; şi el le dicta poezii! … Eminescu e tutelar, dar cel mai necitit poet astăzi! Apoi Arghezi, Barbu, Blaga, Bacovia… iată Steaua Polară a poeziei româneşti în eternitate!”.

Referindu-se la Sorin Cotlarciuc, maestrul Horia Zilieru şi-a mărturisit preferinţele, apreciind, în contextul dat, cele două apariţii editoriale: „Cartea care m-a impresionat a fost cea de călătorie. Citesc, înainte de orice proză, jurnale şi jurnale de călătorie. El vine cu o mentalitate, se întâlneşte cu alte mentalităţi, dar în permanenţă se confruntă cu acestea, le scoate în evidenţă, ochiul călătorului înregistrează fenomenul. Între admiraţie şi reflecţie există o volută ca-n arcele de construcţie, aici stă baza artistică a operei sale”.

Scriitorul şi sonetistul Emilian Marcu crede că „Sorin Cotlarciuc ar fi trebuit să condenseze cele două cărţi în una singură, fiindcă în ambele primează memorialistica”. Recunoscându-se ca personaj într-o anumită împrejurare, ilustrată cu tentă umoristică în paginile cărţii, este de părere că, odată ce s-a câştigat interesul pentru lectură, n-ar fi oportun să dezvăluim prea mult din conţinutul operei, păstrând dorinţa de a şi citi volumele prezentate. Îi va fi tot mai greu să ţină pasul cu ritmul impus de atâtea titluri noi din partea acestui autor, despre care a scris deja vreo opt recenzii (menţionează cu subtilă ironie Emilian Marcu), dar se declară încântat de felul în care Sorin Cotlarciuc, în demersul său artistic, se raportează mereu la locurile patriei.

Scriitorul Valentin Talpalaru evidenţiază substratul emoţional al scrierilor lui Sorin Cotlarciuc, bagajul cultural şi umorul inteligent care induce un farmec aparte: „Incognito trebuie citită mai mult prin prisma umorului, a ludicului. E o carte foarte interesantă, e o mixtură de umor, ficţiune, gravitatea informaţiei şi raportare la social”.

www.romanidecentenar.ro

Scriitorul Vasile Larco, redutabil epigramist, opinează că a îndrepta moravurile prin umor este astăzi, mai mult ca oricând, o întreprindere pentru care avem teren de lucru din belşug, iar Sorin Cotlarciuc se încadrează întrutotul acestui deziderat, fiind mereu prezent şi dovedind admirabile calităţi şi în jurnalul de călătorie: „Cel care scrie literatură de călătorie trebuie să aibă condei, memorie şi un spirit deosebit de observaţie”.

Prestigiosul jurnalist ieşean Dan Teodorescu a evocat amintiri comune cu Sorin Cotlarciuc, profesorul Victor Iosif a vorbit despre tradiţia culturală a familiei Cotlarciuc şi despre figura ilustră a mitropolitului Nectarie, intervenţiile fiind continuate de prieteni ai autorului şi membri marcanţi ai cenaclului Păstorel (Vasile Larco, Mihai Caba, Mugurel Sasu). Comentariile spumoase au delectat asistenţa, ca şi epigramele cu adresă la personajul zilei, dintre care amintim doar pe cea a lui Vasile Vajoga: „Şi aici, şi-n alte părţi/ Stau şi mă întreb mereu:/ Când mai scrie omul cărţi/ Dacă umblă teleleu?”

La lansare a participat şi cunoscutul actor ieşean şi regizor Emil Gnatenco, care a fost răsplătit cu aplauze pentru interpretarea inspirată a unor momente artistice savuroase.

Mulţumind lui Horia Zilieru -„cel mai mare poet în viaţă”, altor personalităţi de seamă (Dumitru Rădăuceanu, Ionuţ Ştefan) şi tuturor celor care au onorat invitaţia, Sorin Cotlarciuc s-a raportat şi la încărcătura simbolică a Muzeului Unirii, citind din creaţia sonetul România centenară.

În acest registru al memoriei, conf. dr. ing. Niculai Şorea a vorbit despre istoria tragică de la Fântâna Albă, recitând o poezie din creaţia poetei şi cunoscutei interprete de muzică populară Elena Popa Repeziş, dedicată momentului comemorativ, din care reţinem o strofă: „La Fântâna Albă, sub vechea glie,/ Dorm copii şi mame, şi străbunii mei;/ Sânge şi blesteme au curs… să se ştie/ Că sub huma asta sunt românii mei”; iar domnul Nicolae Chiţan, secretarul filialei societăţii, a preconizat pentru una dintre viitoarele întruniri o dezbatere vizând situaţia românilor bucovineni din Ucraina.

Întreaga manifestare iniţiată de SCLRB în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Iaşi, a fost abil moderată cu aceeaşi subtilă şi generoasă atenţie şi dăruire de către dr. Vasile Diacon, motivând un dialog cultural aplicat, într-o atmosferă caldă şi constructivă.

 VICTOR IOSIF

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: