Duminică, 1 aprilie

Mii de creştini catolici suceveni sărbătoresc Paştele

Până când şi dacă Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică vor ajunge la un consens, Paştele se sărbătoreşte în zile diferite de către credincioşii celor două religii şi foarte rar în aceeaşi duminică. Decalajul vine de la utilizarea a două calendare diferite. Biserica Catolică stabileşte Paştele raportat la echinocţiul de primăvară, după calendarul gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează acelaşi eveniment astronomic după calendarul iulian, pe stil vechi. Dacă cele două calendare au coincis în 2017, ortodocşii şi catolicii vor mai sărbători Paştele în aceeaşi zi abia pe 20 aprilie 2025.

Anul acesta, Paştele catolic se va celebra pe 1 aprilie, cu o săptămână mai devreme decât cel ortodox, şi aproximativ 7000 de suceveni de această religie, dar şi protestanţi, se pregătesc de sărbătoare.

Alături de germani, polonezii sunt a doua etnie de religie catolică bine reprezentată în judeţul Suceava, unde locuieşte mai bine de două treimi din populaţia de origine polonă din ţară.

Urmaşii lui Boleslas I, Cazimir cel Mare şi Ioan al III-lea Sobieski, au venit în România acum peste 220 de ani şi cea mai mare comunitate s-a dezvoltat în Bucovina după 1791, odată cu venirea la Cacica a unor grupuri de mineri proveniţi din zona Cracoviei. Cu timpul, polonezi cu alte îndeletniciri decât mineritul s-au stabilit şi au dezvoltat şi alte localităţi, precum Soloneţul Nou, Pleşa, Poiana Micului, reprezentanţi ai acestei etnii trăind în prezent şi în Păltinoasa, Siret, Gura Humorului, Rădăuţi.

Când s-au stabilit şi s-au apucat de muncă, alături de locuinţe polonezii şi-au făcut biserici, şi la adăpostul locaşurilor sfinte au reuşit să-şi păstreze tradiţiile, obiceiurile şi limba, indiferent de regim.

„Polonezii au avut o istorie zbuciumată. Ca stat, sub dominaţia rusă şi cea prusacă, au fost şterşi de pe faţa pământului de trei ori. Când nu existau ca stat, s-au putut baza ca să existe pe ei înşişi şi pe Biserică. Casa aceasta (Dom Polski) a fost construită între 1903 şi 1907, când Polonia nu exista pe harta Europei. Polonii din România au construit această casă imensă, cu sală de spectacole şi tot ce era necesar pentru comunitate, în centrul oraşului Suceava, pentru că au vrut să-şi păstreze sub un acoperiş comun tradiţiile, obiceiurile şi limba. Asta nu s-ar fi putut fără ajutorul bisericii, care a fost mereu fundamentul polonezilor. Probabil că fără biserică, fără preoţii unei ţări peste 90% catolică, al căror rol a fost extrem de important pentru păstrarea «eului» naţional, Polonia n-ar exista astăzi pe hartă. Nu este de mirare că, şi în prezent, polonezii au un patriotism aproape de naţionalism” a declarat Ghervazen Longher, preşedintele Uniunii Poloneze din România.

„Paştele, o sărbătoare în care trebuie să ne iertăm unii pe alţii”

Duminică vor sărbătorii Paştele şi aproape 5000 de polonezi care trăiesc încă în judeţul Suceava. Atât au mai rămas, după ce după război, zeci de mii s-au repatriat, iar în anii de după 1989 alte mii şi-au căutat un trai mai bun în alte ţări. Precum alţi conaţionali, polonezi suceveni pleacă la muncă în străinătate şi se întorc din când în când la copiii lăsaţi acasă. Alţii au plecat de tot, dar în Bucovina continuă să existe cea mai numeroasă comunitate de polonezi din ţară.

„Comunitatea polonă, catolicii în general, au multe sărbători şi toate sunt importante pentru ei, dar, ca pentru tot creştinul, Crăciunul şi Paştele sunt sărbătorile principale.

Crăciunul este important pentru că este Naşterea Domnului şi o sărbătoare pe care o petrecem în familie. Paştele este la fel de important tot pentru că este o sărbătoare de familie. Dar Paştele mai este şi o sărbătoare în care trebuie să ne iertăm unii pe alţii şi să fim mai buni, pentru că ştim că Isus Cristos s-a jertfit pentru această cauză. Buni suntem toţi, dar de Paşti trebuie să reuşim să amplificăm această bunătate, să ne uităm mai atent la aproapele nostru şi să ştergem orice neînţelegere dintre noi”, spune preşedintele polonezilor din ţară.

Paştele la polonezi este precedat, ca şi la ortodocşi, de sărbătoarea Floriilor. În Polonia, duminica dinaintea Învierii Domnului se numeşte „Duminica Palmierului”, dar, deşi se numeşte aşa, credincioşii nu sărbătoresc cu frunze de palmier, ci cu ornamente florale foarte înalte, făcute din flori şi panglici numite „palmy” şi despre care se crede că odată sfinţite păzesc familia de boli şi necazuri.

Polonezii suceveni nu au această tradiţie, iar în duminica Floriilor vin la biserică şi sfinţesc buchete de flori şi mâţişori pe care le aşază în casă ca să îi ferească de rele.

Zilele din Săptămâna Mare au aceeaşi profunzime spirituală ca şi pentru ortodocşi, credincioşii participând zilnic la slujbe, rugându-se, spovedindu-se după post. Se pregătesc mai intens pentru Paşti din Joia Mare, odată cu oficierea în biserică a Liturghiei Cinei Domnului.

În familia Ghervazen, Paştele începe din Vinerea Mare, când toată familia merge la biserica din satul Soloneţul Nou, cu hramul „Coborârea Duhului Sfânt”.

„Sărbătoarea Paştelui la noi în familie începe în Vinerea Sfântă, ziua când Isus a fost jertfit pe cruce, când toată comunitatea din Soloneţul Nou se întâlneşte la biserică la celebrarea Pătimirii Domnului şi Adoraţia Sfintei Cruci. Până atunci am postit miercurea şi vinerea, apoi ne-am spovedit şi ne-am împărtăşit, ca tot creştinul. Când eram copil, în casă postea toată lumea, adulţi şi copii. Noi, cei mici, aşteptam Paştele ca pe ceva extraordinar. Era o aşteptare lungă şi parcă sărbătoarea nu mai venea, dar atunci când venea, era tare frumos. Aşteptai altfel masa de Paşti, pentru că nu era atât de multă mâncare cum este acum” îşi aminteşte Ghervazen, după care reia: „Adoraţia din Vinerea Mare ţine până la miezul nopţii. La Soloneţ există obiceiul ca tineri din sat, îmbrăcaţi în costume şi cămăşi albe, cu şepci, purtând o puşcă de lemn, să păzească mormântul lui Cristos din Joia Mare până sâmbătă, în amintirea soldaţilor romani care au păzit mormântul Lui trei zile şi trei nopţi.

Şi mai este un obicei frumos care-mi place foarte mult şi pe care îl practic şi eu. La noi se spune că în acele zile Isus Cristos nu trebuie lăsat singur. Aşa că, după un program prestabilit, fie noapte sau zi, în acest interval sunt în biserică 2 – 3 familii care petrec cu El o oră în rugăciune. Apoi vin altele familii şi altele, până sâmbătă la prânz”.

Cel puţin şapte alimente simbolice, în coşul de Paşti al unui catolic polonez

Una dintre legendele poloneze legate de sărbătoarea Paştelui ar fi că bărbaţii nu au ce căuta pe lângă bucătărie atunci când se prepară mâncarea, în special că nu trebuie să bage mâna în aluatul de pască (la polonezi aceasta nu conţine brânză), pentru că li se albeşte mustaţa şi îi lasă puterile.

Preşedintele Uniunii Polonezilor spune însă că este doar un mit şi că el personal nu a păţit nimic atunci când, tânăr fiind, îşi ajuta mama la treabă. „Mie mi-a plăcut să mă învârt pe lângă coşul de Paşti, prin bucătărie. Mama mă punea uneori chiar să frământ aluatul, şi nici nu mi-a albit mustaţa, şi nici…Când eram mai tânăr făceam tot felul de treburi în bucătărie” mărturiseşte el.

La catolici, coşul de Paşti poate fi sfinţit şi înainte de Liturghia Pascală, nu numai după aceasta.

Ana Zielonca, preşedinta asociaţiei locale „Dom Polski”, a spus că, prin tradiţie, bucatele din coşul unui polonez, din care familia va mânca la prima masă a sărbătorii, va conţine întotdeauna cel puţin şapte produse cu semnificaţie.

În primul rând va fi pasca, o coptură din aluat ca de pâine dar dulce, umplută cu stafide, împletită în formă de cruce şi ornată cu flori din aceeaşi dospitură. Aceasta este simbolul norocului, al creştinătăţii şi al trupului hristic. Vor fi apoi ouăle roşii care nu sunt doar roşii, ci şi de alte culori sau împodobite cu ornamente simple făcute cu ceară, oul fiind simbol al renaşterii, al înfrângerii morţii de către viaţă. Va fi mielul de unt, creat în formă specială şi chiar ornat cu „blană” făcută din tifon alb sau material de perdea. Va fi şi o bucată de afumătură preparată din timp, acasă, dintr-un şold de porc ţinut la saramură şi în fum şi care în Vinerea Mare se pune la fiert cu ceapă, morcov şi foi de dafin. Afumătura, alături de un cârnat de casă, înseamnă sănătate, fertilitate şi abundenţă. Din coş nu va lipsi niciodată sarea, un mineral al vieţii, despre care se crede ca alungă răul, dar nici hreanul, iar în ultimii ani nici fructele sau legumele, precum ridichea, simbol al puterii şi forţei fizice. Coşul se acoperă cu un prosop cu motive tradiţionale, cu mărgele sau fără, şi care va fi folosit doar de Paşti.

Sâmbătă seară, de la ora 22, comunitatea catolică umple bisericile pentru Virgilia Pascală. Potrivit lui Ghervazen Longher, la Soloneţ liturghia şi procesiunea durează în jur de trei ore. Cândva fetele veneau la slujbă în rochii albe vestind astfel învierea lui Cristos, al cărui giulgiu era alb, dar obiceiul s-a pierdut.

„După procesiunea în jurul bisericii, în timp ce toţi cântăm «Cristos a înviat!», dacă nu plouă, toată lumea merge la cimitir. Facem mai întâi o rugăciune la cruce apoi ducem fiecare lumină la mormintele celor dragi.

Unii aşteaptă dimineaţa să pună masa, dar în familia mea ne aşezăm la masă noaptea, mâncăm din produsele sfinţite din coş şi împărţim oul sfinţit. Postim miercuri şi vineri, iar sâmbăta nu mâncăm deloc, aşa că abia aşteptăm să venim de la Liturghie şi să mâncăm din coşul sfinţit”, mărturiseşte fostul deputat sucevean.

Duminica Paştelui catolic se petrece, tot ca la tot creştinul, în familie, dar se merge şi la biserică la liturghia parohială, apoi neamurile se vizitează unele pe altele.

„Suntem o familie aşa mare că nu apucăm să mergem toţi pe la toţi. Dar cum avem în familii şi căsătorii mixte, noi sărbătorim şi de două ori Paştele”, spune Ghervazen.

„Şmergust, şmergust, dă un ou roş frumos !”

Ana Zielonca ne spune că la Soloneţul Nou se practică un alt vechi obicei. „După liturghie şi procesiune, gospodarii înconjură de trei ori casa cu coşul sfinţit. Se spune că aşa alungăm spiritele rele şi ferim casa de furtuni şi alte intemperii, şi familia de toate bolile şi nenorocirile”, explică preşedinta „Dom Polski” Suceava, pomenind apoi şi de alte obiceiuri străvechi de Paşti păstrate de catolicii polonezi suceveni. Unul este cel al băieţilor care a doua zi de Paşti merg după ouă la fetele de măritat

 „La Soloneţ, băieţii bat încă la porţile fetelor de măritat cu o nuia împletită din crenguţe de salcie legate cu panglică, căruia i se spune «şmergust», şi cu un coş ornat frumos cu hârtie creponată, în care se pun paie sau talaş. Sunt foarte frumoase şi nu le mai face decât o femeie de la noi din sat. Când ajung la fete, de regulă prietenele lor, le lovesc uşor cu nuiaua şi spun ceea ce în limba română ar fi cam: «Şmergust, şmergust, dă un ou roş frumos». Primesc ouăle, apoi fetele le oferă o băutură şi daruri”, povesteşte Ana Zielonca.

În aceeaşi zi, luni, polonii suceveni păstrează şi obiceiul udatului. În „Lunea udă” băieţii udă fetele cu apă, ca semn de curăţenie şi belşug. Cândva se udau cu găleţi întregi de apă şi tinerii, dar şi vârstnici, cei mai ageri se ascundeau prin pod şi aruncau cu apă peste fetele din curte, iar dacă se adunau grupuri, fetele erau aruncate chiar în apa râului. Acum băieţii sunt bucuroşi dacă fata stă la udat cu o cană de apă, pentru că altfel e pericol să răcească.

Polonezii suceveni se vor întâlni, probabil, tot în a doua zi de Paşti, pentru a împărţi oul sfinţit şi în comunitate. Este o altă tradiţie adusă din ţara „mamă” şi păstrată peste secole, în timpul căreia credincioşii se vor strânge împreună să cânte „Cristos a înviat”, să-şi facă urările cuvenite de sănătate, pace şi bucurie. În acest ceremonial există mai mult decât un simbol al unităţii de neam şi religie, ci şi credinţa că dacă vreodată un polonez se va rătăci, este destul să-şi amintească cu cine a împărţit oul ca să găsească drumul spre casă.

„V-aţi dori ca, într-o zi, Paştele să fie o sărbătoare comună pentru catolici şi ortodocşi?”, îl întreb pe Ghervazen Longher.

„Mi-aş dori asta foarte mult şi subscriu la asta, fără nicio ezitare. În fond, este vorba doar de un calcul după calendare diferite. Din câte ştiu, Biserica Catolică a venit mereu în întâmpinare şi a fost deschisă acestei idei. Să nu pierdem însă din vedere cel mai important lucru. În fiecare an, catolici sau ortodocşi, noi doar celebrăm Învierea Domnului. Cristos a înviat deja” a încheiat liderul polonezilor din România.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!