Cu gândul la Basarabia de azi, în Basarabia de altădată

O întâmplare plăcută a fost să aflu de Declaraţia de Unire a Sucevei cu Republica Moldova care va fi citită pe 29 martie 2018 în şedinţa consiliului municipal, în vreme ce mă pregăteam să-i îndemn pe cititorii noştri să caute la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava antologia „Basarabia de altădată (cu imagini de azi)”, realizată de Liviu Papuc şi Olga Iordache şi apărută la Editura Alfa, Iaşi, 2017. O situaţie neprevăzută i-a împiedicat pe cei trei scriitori ieşeni, al treilea fiind directorul Alfei, Nicolae Panaite, să ajungă şi să aducă acest titlu la ediţia de anul trecut a Salonului Literaturii Române din Bucovina. De aceea cred că o lansare ar fi binevenită şi acum, mai ales că volumul e greu de găsit în librării.

Aşadar, îi datorăm istoricului literar Liviu Papuc nu numai valoroasa, cuprinzătoarea antologie dedicată Bucovinei natale, atât de meritat distinsă cu Marele Premiu „Bucovina” al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, alcătuită până în prezent din şapte volume de texte recuperate majoritar din presa vremii de circulaţie restrânsă, din broşuri, calendare sau din publicaţii sporadice, ci şi atenţia îndreptată în aceeaşi manieră inspirată şi fertilă şi asupra Basarabiei. Spun aceasta, deoarece am aflat din Cuvântul însoţitor al antologatorilor şi de un prim volum, „Drumuri prin Basarabia românească”, PrincepsMultimedia, Iaşi, 2014, şi de existenţa unuia nou, deja pregătit.

Ca şi în cazul altor antologii, Liviu Papuc a avut în literata Olga Iordache şi pentru „Basarabia de altădată (cu imagini de azi)” un excelent coechipier, amândoi impresionând prin bun gust şi putere de muncă, prin bucuria de a scoate la lumină pagini interesante ale scrisului românesc, în general din ultimul secol şi jumătate, preţioase ca informaţie şi nu o dată şi ca realizare artistică. Prima în măsură să le recunoască meritul, semnatara postfeţei, basarabeanca Diana Vrabie, condei cunoscut, salută cu multă căldură şi recunoştinţă „apreciabila iniţiativă a acestui duet de intelectuali”, graţie căruia antologia degajă „o profundă sensibilitate, un spirit critic iscoditor, erudiţie şi pasiune” şi aduce un plus de vizibilitate literară Basarabiei de odinioară.

Basarabia antologiei de faţă este cea văzută şi descrisă în perioada 1858-1939, perioadă, şi aceasta!, plină de dramatism din istoria ţinutului dintre Prut şi Nistru. Autorii sunt nume gravate în memoria noastră culturală, ca N. Iorga, I. Nistor, Nichifor Crainic, Visarion Puiu, Ion Petrovici, Eusebiu Camilar, Laurenţiu Fulga, dar şi nume pe care poate le vom reţine cu prilejul lecturii, contribuind cu însemnările lor la farmecul cărţii. Ochi diferiţi, condeie diferite se opresc nu o dată asupra aceloraşi întâmplări şi locuri, întâmplările şi locurile se subscriu nevoii de a cunoaşte mai bine acest străvechi pământ românesc, de a înţelege efortul eroic al locuitorilor săi de drept de a-şi păstra graiul şi credinţa. Multe din paginile de până la Unire prevestesc reînnoirea nevoii de rezistenţă de după anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, ca în rândurile cu respiraţie tragică ale lui I. Nistor aşternute pe hârtie în 1912: „Astfel se dezlănţui războiul ruso-turc de la 1806, care bântui ţările române cinci ani şi jumătate şi se sfârşi cu pierderea Moldovei de peste Prut. Cât au suferit românii pe timpul ocupaţiei ruseşti, numai Dumnezeu singur o ştie. Comandantul suprem al armatei ruseşti, Kutusov, îi mângâie, cu prilejul unei jăluiri a lor, că se va îndura de ei, lăsându-le ochii în cap, ca să aibă cu ce plânge”.

Eu însămi autoare a mai multor însemnări de călătorie în Basarabia în ultimii ani, am avut un sentiment de satisfacţie pentru faptul că bucovineanul Liviu Papuc a găsit atâtea pagini publicate în reviste din Bucovina şi atâţia autori originari din Bucovina, dovadă a sensibilităţii vii şi a solidarităţii implicite a zonei noastre greu încercate cu fraţii de limbă şi suferinţă de până la Nistru, „cel din urmă fluviu al latinităţii”, cum îl proclama un condei italian, tipărit de „Lumea” ieşeană în 1930. Şi, de asemenea, am recitit cu atenţie amplificată de recenta înfrăţire a Sucevei cu Soroca rândurile consacrate acestei aşezări şi cetăţii sale, precum cele inspirate lui Nichifor Crainic, „Pe Nistru”, în iunie 1918: „Numai cetatea veche, înfiptă dârz în ţărmul nisipos, cu zidul rotund şi galben, cu cele patru turnuri muşcate de cer, profilate sever pe vederea amfiteatrală a târgului, ne priveşte cu neîncredere. Paznică bătrână a lui Ştefan Vodă, ea cunoaşte atâtea drumuri sălbatece, oaspeţi nepoftiţi ai Răsăritului, care au învăţat-o să fie ursuză şi prevăzătoare. Dar noi îi aducem o inimă geamănă cu acele inimi care au bătut în vijelii după meterezele ei de piatră. Şi în faţa uşilor ei, grele şi încuiate încă, noi suntem dintre cei ce căutăm cu evlavie urma pe care a înfipt-o în pământ calul de război al Marelui Voievod. // Sorocă, Sorocă, nume cu răsunete arhaice şi adânci, chemate de bucium şi poruncă de pârcălabi mărgineni, mândrie şi dor care ai ars de atâtea ori pe buzele poeţilor naţiei mele, nici la Chişinău, nici la Bender nu ne-am simţit acasă ca-n cuibul tău de verdeaţă şi de amintiri!”

www.romanidecentenar.ro

Autorii unei antologii nu sunt fiinţe invizibile, alegerile îi reprezintă, le reflectă chipul. „Basarabia de altădată (cu imagini de azi)” are în Liviu Papuc şi Olga Iordache nu numai doi cercetători avizaţi, doi oameni de bibliotecă, dar şi doi militanţi ai reunirii României prin cunoaştere şi ataşament, prin respect pentru limba română, pentru valorile româneşti, pentru cultura şi literatura română, doi călători dornici să vadă spaţiul despre care s-a scris în cartea lor: „…am străbătut pământul dintre Prut şi Nistru, pentru a cunoaşte la faţa locului oamenii şi ocina lor strămoşească: de la Ocniţa şi Edineţ la Căuşeni şi Ştefan Vodă, de la Ungheni la Orhei, de la Hotin şi Soroca la Cahul (chiar şi prin Bugeacul acum ucrainean, pentru a ajunge la vestita Cetatea-Albă şi, de ce nu?, la Odessa, oraşul atât de legat odată de spiritualitatea românească), fără a uita de Căpriana, Ialoveni, Hânceni şi atâtea altele…” Şi a fost bună ideea de a reproduce în secţiunea ultimă a cărţii fotografiile realizate pe drumurile lor basarabene.

La sfârşit, cititorul implicat sufleteşte, cu privirile aţintite pe imaginile de pe coperta IV, va trăi şi mai intens ruga înălţată către timpul nostru de I. Nistor în 1912: „Să dea Dumnezeu ca zorile culturii româneşti să răsară şi pe orizontul fraţilor din Basarabia, ca razele ei să le încălzească inima, să le lumineze mintea şi să facă să încolţească în sufletul lor sentimentul de solidaritate naţională şi unitate culturală, sentiment sfânt, care are farmecul să facă din turmă un popor”.

Liviu Papuc şi Olga Iordache ne anunţă că au pregătit, „în vederea unei eventuale viitoare apariţii editoriale”, un nou volum de astfel de recuperări consacrat Basarabiei, „dacă publicul cititor nu-şi va pierde interesul pentru acest soi de rememorări…” În ce mă priveşte, „votez”, cu bucurie şi cu sentimente de gratitudine pentru antologatori, tipărirea sa.

Print Friendly, PDF & Email

2 Comentarii

  1. Pingback: Semnale simbolice de unitate ale provinciilor istorice care, în 1918, s-au unit cu România | Motive pentru condei

  2. Foarte frumos ca exista asemenea preocupari. Felicitari!

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: