Despre prietenie

S-a potrivit că viaţa mi-a scos de curând în cale – de fapt, mi-a readus – oameni dragi, cu care nu mă văzusem de mult, de care nu mai ştiam de multă vreme, deşi tare mult îmi doream asta. Zic că s-a potrivit pentru că au reapărut la sfârşit de iarnă, când sufletul îmi era ca vremea de afară – posomorât, fără perspectiva că se va schimba în bine în curând – , eram şi eu când plouată, când ninsă, numai însorită nu. N-oi fi fost eu singura, mă gândesc.

Am dat eu de ei, au dat ei de mine. Şi, ca oameni ce-am împărţit cândva emoţii, posesori de amintiri comune, construite mai ales într-o perioadă a vieţii când eram fericiţi şi nu ne dădeam seama – eu, cel puţin –, am început a le depăna. Am constatat cu mirare că îşi amintesc multe despre mine, despre noi şi despre perioada aia de viaţă, altele decât cele ce-mi aminteam eu. Nu că aş fi uitat, era greu, ba chiar imposibil, doar că amintirile s-au estompat, s-au fragmentat, odată cu trecerea anilor, până a rămas din ele esenţialul, şi anume că am avut în viaţă oameni care mi-au însorit-o şi mi-au îmbogăţit-o.

A fost experienţa aceasta, de umplere a unor spaţii albe din memorie, tare plăcută sufletului meu sătul de prezentul pe care-l vedeam doar cenuşiu, învins de sentimentul fals că nimic bun nu se arată.

Am luat bucăţile mele de amintiri, le-am lipit de cele primite în dar de la dragii mei şi am refăcut, rotundă, o perioadă când grija de mâine avea un cu totul alt sens şi când planurile prindeau viaţă sau începeau frumos a se contura.

M-am certat, de multe ori, şi m-am împins înainte când prezentul părea că nu se regăseşte în viitor şi nu-mi oferă argumente care să-mi hrănească speranţa. De data asta l-am hrănit cu amintiri şi bine am făcut. Mi-au dat un impuls, mi-au întărit sufletul, i-au dat căldura de care aveam atâta nevoie.

Şi cum stăteam eu aşa, cu pătura caldă a amintirilor pe mine, i-am învelit puţin şi pe ei şi am simţit cum căldura lor îi cuprinde. M-am simţit fericită de două ori, să le întorc ceva de care poate aveau şi ei nevoie.

Nu trebuie mult ca să fii fericit. Nu mult, ci puţin, dar bun.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: