Zece pentru un secol

Am aflat despre interesanta Gală a personalităţilor feminine din ultima sută de ani inclusă ediţiei 2018 a manifestării „Femei de succes – performanţa la superlativ”, sărbătoare iniţiată şi însufleţită de dna Angela Zarojanu, preşedinta Asociaţiei SEVA Suceava, de la dna Maria Olar, preşedinta Fundaţiei Culturale „Leca Morariu” Suceava. Aici se impune o precizare: pronunţarea corectă a substantivele proprii derivate din nume comune de meserii exclude accentul pe i; Morariu (Rotariu, Butnariu etc.) se va pronunţa aşadar ca „morarul” fără „i“. Dar să ne întoarcem la personalităţile feminine! În anul 2013 am consacrat o carte memoriei soţilor Octavia Lupu-Morariu şi Leca Morariu, aşa cum se conservă în spaţiul din Suceava dedicat vieţii şi activităţii lor, aflat în grija Fundaţiei conduse de dna Maria Olar. Un motiv în plus să mă bucur de recunoaşterea importanţei acestei artiste bucovinene, acestei profesoare, care (cum nu oboseşte să spună prof. univ. dr. Mihai Iacobescu) pur şi simplu a ridicat nivelul cultural al Sucevei în anii 80 şi căreia i se datorează într-o măsură esenţială posteritatea cărturarului Leca Morariu, inclusiv, prin desemnarea dnei Maria Olar ca moştenitoare a sa. Din clipa în care i s-a încredinţat această mare responsabilitate, dna Maria Olar nu a mai avut, cum se zice, o noapte liniştită. Chiar urmaşă de sânge să-i fi fost apreciatei mezzosoprane, nu ar fi putut face mai mult decât a făcut pentru ca să i se cunoască meritele! De aceea, am regretat absenţa dnei Maria Olar la Gală, deşi asigurase esenţialul, adică informaţia care a susţinut scurta prezentare cu proiecţii video a acestei veritabile personalităţi a Bucovinei. Dar dacă în privinţa dnei Maria Olar regretul a aparţinut participanţilor la curent cu activitatea Fundaţiei, întregul public care a umplut sala Teatrului Municipal „Matei Vişniec” Suceava a fost marcat de părerea de rău a absenţei scriitoarei Gabriela Adameşteanu. Absenţă cât de cât atenuată de mesajul adresat celor care abia aşteptaseră să o vadă şi să o audă în lectura plină de căldură şi emoţie a poetei Carmen Veronica Steiciuc, directoarea Teatrului. Cei care ca şi mine au întâlnit-o la Bacău, laureată a revistei „Ateneu”, ştiu cât de îndreptăţit a fost acest regret. Nu ne rămâne decât să sperăm ca urările de sănătate de la Suceava să fi ajuns la Bucureşti şi să-i facă bine mult-doritei invitate speciale.

Aşteptată în primul rând de toată lumea, Gala a fost mult amânată de cuvintele prea lungi şi previzibile ale celor mai multe din persoanele invitate pe scenă la punctul din program anunţat ca „Discursuri oficialităţi şi invitaţi”. Singurul din cele mai lungi care nu a părut astfel prin inteligenţa conţinutului a fost cel al universitarei din Chişinău, Elena Prus, care a venit şi cu darul semnificativ al unui volum pe care l-a coordonat, „Femeia un argument al libertăţii”, iar dintre cele, puţine, scurte, cel mai mult mi-a plăcut cuvântul dnei Elena Nandriş, primăriţa localităţii Mahala din Regiunea Cernăuţi, de asemenea cu un dar deosebit, preţioasa carte a celor douăzeci de ani petrecuţi de românca Aniţa Nandriş, deportată împreună cu băieţii ei, în Siberia. Poate cu ea, cu Aniţa Nandriş, ar fi trebuit să înceapă Gala, cu această mucenică din Bucovina!

De altminteri, Gala a debutat tot cu o cernăuţeancă la origine, Sofia Vicoveanca, născută în Toporăuţi, refugiată împreună cu mama în sudul Bucovinei după anexarea nordului de către sovietici şi înrudită prin caracter cu Aniţa Nandriş. Muncitoare, perseverentă, demnă, şi-a valorificat la maximum înzestrarea, înmulţind talanţii primiţi de la Cel de Sus. Omul îngemănează artista, astfel că Sofia Vicoveanca este emblematică nu numai pentru comoara cântecului popular de pe aceste meleaguri, ci şi pentru cele mai alese şi mai respectate calităţi ale bucovinencei din toate timpurile.

Sigur că m-am bucurat să o văd şi să o ascult pe Doina Melinte, o personalitate care ne-a ridicat Tricolorul pe cele mai înalte catarge, dar dintre cele zece doamne ale secolului pe care nu le-am întâlnit niciodată, cel mai mult m-a impresionat dna doctor Silvia Hoişe. Poate pentru că este din Câmpulung, poate pentru că a acceptat această recunoaştere, modestă, pentru meritele sale, poate pentru că s-a încumetat la drumul lung şi obositor pentru vârsta pe care o are, de la Iaşi la Suceava şi înapoi, chiar dacă, probabil (nici nu vreau să-mi închipui altfel!), organizatorii i-au asigurat o maşină dus-întors. Modestie. Distincţie. Merita să merg la această Gală şi numai ca să o cunosc pe dna Silvia Hoişe!

Dar Câmpulungul meu a mai avut o personalitate în Gală, pe Anca Parghel, pe care nu am mai revăzut-o după plecarea din această lume decât în expoziţia pictorului Virgil Parghel, deschisă în vara anului 2011 la Suceava. De aceea m-a şi ne-a mişcat atât de mult să o auzim şi să o revedem tânără şi frumoasă într-un fragment de interviu şi într-un clip. Însă numele Câmpulungului a mai răsunat pe scena Galei şi pentru foarte tânăra Sabina Calisevici, o dată ca elevă a Colegiului Militar „Ştefan cel Mare” Câmpulung Moldovenesc dublu medaliată cu aur la olimpiada internaţională de geografie şi a doua oară ca Cetăţean de Onoare al municipiului străjuit de Muntele Rarău. Face cinste Consiliului Local din Câmpulung concordia în acordarea înaltei distincţii unei foarte tinere şi valoroase speranţe, dar, dacă tot am pomenit de acest titlu, cred că i se cuvine din plin şi nonagenarei Artemisia Ignătescu, autoarea câtorva cărţi dedicate în majoritate unor câmpulungeni mai puţin celebri, dar foarte importanţi pentru oraşul lor. Mai ales că aşa cum arăta nu demult preotul şi poetul Constantin Hrehor, membrii Societăţii Scriitorilor Bucovineni nu prea au parte de astfel de dovezi de apreciere a scrisului, a trudei condeiului lor. Şi pentru că am ajuns la tinereţe, recunosc că nu m-am putut împiedica să nu mă gândesc dacă, locuind aproape de cartierul instituţiilor de învăţământ în care a predat Emilia Moroşan, fiica dnei Elena Onoiu – care a mulţumit în numele copilului său faimos pentru prezenţa în rândul personalităţilor feminine din Bucovina ultimului secol -, nu cumva ne-am întâlnit vreodată din întâmplare pe străzile, în sălile evenimentelor publice din municipiu. E emoţionant să ştii că o tânără concitadină, fostă profesoară la Suceava, a primit omagiul însuşi preşedintelui SUA! Şi un milion de dolari pentru continuarea cercetărilor sale.

În schimb, am avut privilegiul să le întâlnesc în perioade diferite pe celelalte trei doamne ale ultimului veac în Ţara de Sus. Marea noastră pictoriţă Elena Greculesi, născută în Suceava, într-una din cele mai vechi familii ale aşezării, puternic ataşată de Suceava şi care a dăruit Sucevei lamura creaţiei sale, a fost evocată şi cu picturi mai puţin cunoscute, ceea ce pentru iubitorii de artă a făcut să crească tensiunea aşteptării albumului pe care i-l consacră pictoriţa Lucia Puşcaşu, album încă în lucru. Pe de altă parte, deşi dna Adriana Câmpan a vorbit frumos, ne-ar fi făcut plăcere (artistei din atelierul său celest, mie şi poate şi altora) să auzim şi un gând rostit de nepotul său preferat, dl Doru Câmpan. Oricum, este bine că în momentul care i-a fost consacrat a fost rostit numele istoricului Emil Satco, Suceava datorând puterii sale de convingere şi preţuirii pe care i-o purta Elena Greculesi, splendoarea de la Biblioteca Bucovinei, iar organizatorii – numeroasele informaţii culese din enciclopedia sa, „Enciclopedia Bucovinei”.

În 1999, când Consiliul Municipal Fălticeni le-a decernat titlu de Cetăţean de Onoare doctoriţei Sofia Ogrezeanu Ionescu, prima femeie neurochirurg din România şi poate din lume, şi Angelei Socolescu Lefterescu, prima femeie căpitan de cursă lungă din Marina Românească, ziarista care le-a însoţit, dna Rodica Simionescu, a dăruit cărţile pe care le-a dedicat celor două doamne excepţionale Galeriei Oamenilor de Seamă. Poate ar fi fost bine ca reprezentanta acestei Galerii să fi sugerat organizatorilor invitarea dnei Rodica Simionescu, cea mai bună cunoscătoare a vieţii celor două ilustre personalităţi. Am fi avut atunci prilejul să auzim şi episodul relatat în cartea sa, „Neodihna binelui”, care ne îndreptăţeşte la acest „şi poate din lume”: atunci când soţia favorită a şeicului din Abu Dhabi s-a îmbolnăvit, Sofia Ionescu a fost singurul neurochirurg pe care şeicul l-a găsit pe mapamond şi la care a apelat (trimiţând special un avion după ea în România), deoarece religia islamică interzicea consultarea soţiei de către un bărbat.

www.romanidecentenar.ro

Nu cred că se putea găsi un final mai inspirat Galei decât evocarea celei care a fost acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga – Maica Benedicta, nu atât prin imagini şi comentariu, cât prin cuvântul protosinghel Dosoftei Dijmărescu, de la Sf. Mănăstire Putna, acolo unde Maica Benedicta îşi doarme somnul de veci. Cuvântul axat pe îndemnul (reţinut ca titlu pentru volumul de interviuri şi dialoguri, apărut în 2017 prin grija Mănăstirii), „Să nu pierdem verticala”, a prilejuit Sfinţiei Sale propriul îndemn de a vedea în verticală legătura neîntreruptă cu strămoşii şi urmaşii, culminând cu această convingere de minte, suflet şi trăire a neuitatei noastre profesoare: „Noi avem încă o deschidere pe verticală, o deschidere către sacru”.

Pentru că gesturile mici vorbesc cel mai bine despre un mare succes, am să pomenesc doar despre cele două telefoane primite a doua zi: unul de la prof. Octavia Pânzariu, ca să-mi spună cât de rău îi pare că nu a putut să o vadă şi să o asculte pe dr. Silvia Hoişe, iar celălalt de la matematiciana Gabriela Drişcu, pentru că să mă întrebe unde ar putea găsi să-şi cumpere şi să citească volumul „Să nu pierdem verticala”, puternic pătrunsă şi mişcată de tot ce spusese părintele Dosoftei Dijmărescu.

 Fiindcă este clar că această Gală a fost un succes, la care au contribuit multe persoane, între care aş aminti prezentarea-maraton, fără să trădeze nicio secundă oboseală, cu spontaneitate şi cu binevenite unde de umor, a dnelor Angela Zarojanu şi Cătălina Biholar, intervenţiile plăcute ale tinerilor actori Răzvan Bănuţ şi Bogdan Amurăriţei. Şi nu în ultimul rând eleganţa dr. Cristina David, a cărei clinică, Novaoptic, s-a numărat printre organizatori: nu atât pentru mărţişorul special oferit fiecărei participante (deşi, fireşte, şi acesta a bucurat, ca orice atenţie de ziua noastră, din zilele noastre), cât mai ales pentru salutul şi zâmbetul adresat personal fiecărei persoane care a trecut pragul Teatrului, marţi, 6 martie 2018, începând cu ora 17,00. O întâmpinare plină de căldură, care a aşezat din prima clipă sărbătoarea în cea mai plăcută lumină.

Ce aş mai putea să notez? Convingerea monahiilor dr. Gabriela Platon şi Elena Simionovici, vicepreşedintă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni, de la Sf. Mănăstire Voroneţ, de a fi meritat să se desprindă, cu greu, câteva ore din multele şi sporitele îndatoriri ale obştii în această perioadă pentru Gală, cu îndreptăţita părere de rău că depăşirea programului nu le-a permis şi participarea la concertul cvartetului „Royal”. Convingerea mea (şi cred că nu doar a mea) că secolul nu ar trebui „socotit” doar sub egida Centenarului Marii Uniri, ci de fiecare ediţie viitoare a „Femeilor de succes – performanţă la superlativ”, astfel încât să fie evocate şi alte personalităţi feminine, care nu s-au numărat între aceste primele zece. Ca Aniţa Nandriş, ca Angela Socolescu Lefterescu, de pildă. Şi rugămintea celor care din diverse motive nu au participat la eveniment, adresată InterMedia, de a anunţa pe mai multe căi şi din vreme difuzarea filmului acestei ediţii.

Şi dacă ideea i-a aparţinut, şi dacă doar a îmbrăţişat-o şi a pus-o în practică, felicitări dnei Angela Zarojanu pentru Gala personalităţilor feminine din ultima sută de ani! A oferit un model de avut în vedere de o ţară întreagă.

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Felicitări celor care aduc în memoria românilor istoria Buconvinei; a frumosei Bucovine, unde am poposit și noi ca refugiați din Ardealul De nord după așa zisul Dictat de la Viena, în anul 1940 Mai exact, tatăl meu scump, inginer hotarnic Aurel Crișan, erou din Primul Război Mondial, care a și murit pe acele meleaguri- Bucșoaia, în anul 1942. A scris povestiri foarte frumoase din Ardealul său iubit, povestiri pe care le-am publicat în cartea Destine, Destine, alături de povestea unui basarabean- Trofim- care a stat zece ani în Siberia. De asemeni, am amintit de cartea fără egal ,scrisă de Anuța Nandriș- Cudla, cernăuțeancă, ce a avut aceeași nemiloasă soartă:” Douăzeci de ani în Siberia” carte cutremurătoare, pe care Academia Română a premiat-o, ocazie cu care și-a făcut un nume de glorie! Asemenea cărț merită toată stima și considerația pentru veridicitatea lor, pentru unicitatea adevărului trăit, până la sacrificiu…

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: