Aut Kovesi, aut nihil

Adică: ori cu Kovesi, ori deloc. Pentru că în politica românească întotdeauna poziţiile au fost şi au rămas ireconciliabile, iar peacemakerii (făcătorii de pace) ne lipsesc cu desăvârşire, de foarte multe ori în istorie apelând la arbitri străini. Chiar şi aşa, situaţiile critice au rămas cum au fost, încurcate: de pildă, domn român – domn străin, România regat sau republică, democraţie sau dictatura burgheziei roşii, suntem cu Occidentul sau cu ruşii…, adică dihotomii eterne. Nehotărârea, îndoiala, neîncrederea sunt probabil principalele impedimente ale evoluţiei politice româneşti.

Însă titlul trebuie „citit” corect: 1. „aut Kovesi” este opţiunea deocamdată ireversibilă a majorităţii de guvernământ, iar 2. „aut nihil” e opţiunea opoziţiei, a străzii şi a protestatarilor, a Uniunii Europene, a comisarilor europeni, a ambasadelor SUA, Olandei, Germaniei, Franţei…, a marilor agenţii şi oficii de presă străine şi, probabil, a preşedintelui Iohannis.

Nu voi spune că prima e rea şi a doua e bună, nici viceversa, pentru a nu fi acuzat iarăşi că am nu ştiu ce cu unii de stânga sau de dreapta, şi apoi nimeni nu discută situaţia din punct de vedere axiologic (al valorii), ci doar prin prisma „celui mai tare din parcare”. Politică oricum nu se mai învaţă de la Coposu încoace.

Nu va fi, însă, vorba de etalarea forţei dreptului, a argumentului juridic sau administrativ, chiar dacă domeniul aparţine Justiţiei, ci a dreptului forţei, cu alte cuvinte al celui ce „poate”, aşa că nu se vor da în lături de la nimic, chiar de „pereat mundus”, adică „de-ar pieri lumea”. Asta înseamnă că fiecare va încerca să-şi susţină obiectivul „până crapă” (careva) şi să-şi doboare adversarul inclusiv prin mârşăvii, căci bătălia politică în România nu a fost niciodată cavalerească. Asta fiindcă în loc de rege, duci, conţi şi marchizi noi avem tătuci şi baroni. La patrie nu se mai gândeşte nimeni…

Acesta a fost stadiul confruntării la întâi de Mărţişor a.c.

Din punctul de vedere al presei libere şi al poporenilor, lucrurile se văd altfel: Laura-Codruţa Kovesi este personajul cu cea mai bună imagine şi cea mai amplă susţinere atât în ţară, cât şi peste graniţe, este speranţa majorităţii cetăţenilor cinstiţi, conştienţi de necesitatea eradicării corupţiei şi a hoţiei, iar coeficientul de aderenţă, credibilitatea ei sunt mai mari de 4-5 ori decât ale celor ce „îi vor răul”, adică îi propun revocarea.

www.romanidecentenar.ro

E clar că ministrul Justiţiei, Guvernul şi actuala majoritate parlamentară, în caz că forţează demiterea, se vor confrunta cu imaginea publică şi credibilitatea atât a L.-C. Kovesi, cât şi a preşedintelui Iohannis, în asociere cu organismele externe menţionate mai sus. În aceste condiţii, continuarea demersului dlui Tudorel Toader la Curtea Constituţională, într-un fel sau altul, va fi asumat şi decontat nu doar de el. Repet: nu va fi o confruntare pe principii de drept, fiindcă atunci câştigul ar fi de partea celor ce luptă cu corupţia şi prind hoţii.

Riscul demersului e unul anunţat din vreme: 1. Preşedintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag, Gunther Krichbaum, şi nu e singurul, i-a cerut preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, să menţină MCV pentru România şi, cazul unor noi atacuri asupra independenţei sistemului judiciar, să ia în considerare iniţierea procedurii de activare a Articolului 7 din Tratatul UE. 2. Condiţionarea finanţărilor din bugetul UE de existenţa statului de drept (rule of law – domnia legii) şi a justiţiei independente. Ambele confirmate de vicepreşedintele CE Timmermans.

Îmi aduc aminte că, înainte de admiterea în NATO şi UE, a existat un consens politic asupra justiţiei şi nu am auzit pe nimeni să-l denunţe, până azi, iar în ultimele campanii electorale şi în discursurile politice apartenenţa la NATO şi UE nu a fost nicidecum pusă în discuţie. Ce să se fi întâmplat între timp ca aceste idei mereu prioritare să se schimbe? Nu realizează nimeni riscul ca România să devină un „stat eşuat”, la marginea Europei civilizate, din nou „în calea tuturor răutăţilor”?

Sau bărbaţii noştri de stat, amestecaţi şi împiedicaţi în tot felul de interese personale, au uitat de România?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: