Cu bucurie

Mă bucur nespus de mult că sunt aici, împreună cu dv., să-l sărbătorim împreună pe Maestrul Ion Irimescu la 115 ani de la naştere. Bucurându-mă de prezenţa atâtor distinşi participanţi, nu pot să nu mărturisesc un simţământ de regret pentru absenţa dlui Jean Cazaban şi de bucurie pentru prezenţa dnei Olimpia Coroamă, nume din impresionanta „Cronică” a Cazabanilor alcătuită de admirabilul domn Eugen Dimitriu şi apărută şi prin implicarea entuziastă, eficientă a dnei Sorana Coroamă-Stanca. Nume important în istoria teatrului românesc, dl Jean Cazaban şi-a gravat imaginea în memoria mea vizuală ciocnind un pahar de vin cu Maestrul Ion Irimescu, acesta cu un compot de vişine, mai dulce, în dimineaţa când marele artist împlinea 102 ani, şi apoi mai târziu, în toamna însorită a redeschiderii Muzeului, în septembrie 2012, la Oprişeni, împreună cu neuitaţii soţi Hăulică şi cu marea doamnă a presei româneşti care este Teodora Stanciu. Pe dna Olimpia Coroamă o văd acum prima dată, dar i-am recunoscut chipul după „Cronica” menţionată, strălucind de fericire împreună cu fiul Vlad şi numele de pe pagini de carte, deoarece, pe lângă faptul că se ocupă de Fundaţia „Memorie şi Speranţă”, este şi o apreciată traducătoare. Fără copii, fără urmaşi, cred inclusiv în artă, iată că prin venirea sa, dar şi prin regretul dlui Jean Cazaban de a nu fi putut ajunge, Maestrul este ocrotit de un sentiment peren al familiei, un sentiment de care veacul nostru neliniştit şi descumpănit ne aduce aminte, mereu, cât de mare nevoie avem.

Vreau de la acest microfon să-mi exprim recunoştinţa faţă de conducerea Muzeului de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni, dl director de onoare Gheorghe Dăscălescu şi părintele manager Teodor Brădăţanu, pentru organizarea la sfârşitul lui aprilie, anul trecut, a complexei manifestări Dinastia Lovineştilor, care ne-a prilejuit pe lângă întâlnirea cu un mănunchi de academicieni, intelectuali, de minţi strălucite, şi posibilitatea unei conferinţe de excepţie dedicate locului aparte ocupat în istoria sculpturii de creaţia şi personalitatea Maestrului Ion Irimescu, ţinută de criticul de artă Pavel Şuşară. Nu ştiu dacă aveţi textul acelei conferinţe, dar dacă nu există aici ar trebui solicitat, îndemn pe care îl îngemănez cu sugestia unui ciclu de conferinţe pe aceeaşi temă, câte o conferinţă pe lună, cu invitaţi de la catedrele de sculptură din universităţile de artă ale ţării, a unor muzeografi şi a criticilor noştri de artă. Cred că aceste conferinţe ar însemna mult pentru publicul iubitor de artă din Fălticeni, dar şi de la Suceava ori din alte părţi ale judeţului, dar şi pentru imaginea Muzeului, pentru mai buna cunoaştere a creaţiei şi personalităţii Maestrului Ion Irimescu. Nu mai puţin în eventualitatea de luat în seamă a adunării lor într-un volum cu care să sărbătorim viitorii 120 de ani de la naşterea Maestrului sau, de ce nu, pentru comemorarea, în anul 2020, a celor 15 ani de la stingerea sa din viaţă. Un volum cu textele conferinţelor, cu imagini foto de la desfăşurarea lor. O carte este ceva care rămâne!

Şi pentru că vorbim de cărţi, nu ca o laudă de sine, ci mai curând ca o dare de seamă despre cum încerc să onorez în continuare privirea prietenoasă de care m-am bucurat permanent din partea Maestrului, am să pomenesc de ediţia a II-a a acestei poveşti a mele cu ghioceii, cu un episod din copilăria artistului, distinsă cu Premiul Imaginarului la Concursul Literar din 2017 al Centrului Cultural Internaţional de Arte şi Literatură din Thionville, Lorena, Franţa. Festivitatea de premiere mi-a dat ocazia de a comunica cititorilor francezi şi adresa site-ului Muzeului, posibilitatea de a-l vedea şi de a afla mai multe despre acesta şi despre Maestru. Datorez această diseminare a cărţii şi organizatorilor, dar şi cotraducătorului ei în franceză, poetul Michel Baury, distins acolo cu un premiu pentru întreaga activitate. Premiul Imaginarului mi-a revenit nu doar mie, ca autoare, ci şi celeilalte traducătoare a poveştii, universitara Gina Puică, în prezent lector de limba Română al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava la Universitatea Naţională din Cernăuţi. Or, Gina Puică şi-a dat doctoratul cu o lucrare despre Teodor Cazaban, doctorat care desăvârşit într-o carte va apărea la începutul lui aprilie în Franţa, „Theodor Cazaban ou La révolte silencieuse. Un écrivain roumain en exil” (Hermann). Cu această veste sper să întregesc omagiul familiei susţinătoare şi ocrotitoare de care, iată, Maestrul continuă să aibă parte. Familia de sânge, pe de o parte, iar pe de alta, familia cea de toate zilele a ultimilor ani, petrecuţi la Fălticeni, cu profesorii Gheorghe Dăscălescu, Catinca Dăscălescu, Marius Dăscălescu şi cu mezinul ei de atunci, Nectarie. Şi, desigur, prin cunoscuţii sculptori basarabeni, Ion Zderciuc şi Ioan Grecu – nemuritoare, familia breslei, a artei, a vocaţiei.

Vreau să închei această scurtă intervenţie cu un salut şi pentru prezenţa la sărbătoare a ambasadorului românilor de pretutindeni, universitarul Vasile Şoimaru din Chişinău. Prin Vasile Şoimaru, Ion Zderciuc şi Ioan Grecu, aniversarea Maestrului Ion Irimescu la 115 ani capătă un emoţionant sens întregitor.

Fălticeni, 18 februarie 2018

Foto: VASILE ŞOIMARU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: