Normalitate refuzată

Cuvântul normalitate vine de la normă, normal, iar normele, adică principiile, regulile, legile de bază se află în Constituţia României: de ex. „Art. 16 – Egalitatea în drepturi. (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege”. Numai că, deşi prevederile constituţionale sunt însăşi normalitatea, fiind bine înţelese de toţi actanţii politici, foarte puţini dintre ei sunt dispuşi să le accepte, actualii majoritari, de exemplu, făcându-se luntre şi punte pentru a le schimba: poftesc privilegii şi imunitate în faţa legii, discriminând pe toţi ceilalţi cetăţeni cu drepturi egale. Chiar dacă au jurat cu mâna pe actuala Constituţie şi pe Sfânta Scriptură. De demonstrat.

Iată dovezile discriminării: membrii parlamentului au imunitate doar pentru declaraţii politice, dar colegii celor vizaţi de diverse dosare de abuz şi corupţie nu le ridică imunitatea spre a fi cercetaţi de justiţie. Ca urmare, protejaţii parlamentului ajung apoi miniştri, posturi pe care nu le-ar fi putut ocupa dacă aveau dosare penale. Numai atât şi e de ajuns ca MCV să nu fie ridicat niciodată. E clar că se simt cu musca pe căciulă şi se tem să se prezinte în faţa judecătorilor, deşi ei înşişi se declară nevinovaţi. Astfel s-a creat în România o superclasă de privilegiaţi, bogaţi, şmecheri, aroganţi care îi sfidează pe oamenii cinstiţi şi onorabili, iar acum dau atacul la DNA, la legile justiţiei şi codul Penal ca să scape de pedeapsă.

Pe cât de viteji erau în funcţie, pe atât de laşi sunt acum: ca să nu fie condamnaţi definitiv şi să rămână cu averile intacte, foştii mari bărbaţi şi femei de stat, mari rromâni, au dat bir cu fugiţii în Serbia, Costa Rica, Madagascar, Londra… Mai ţineţi minte cât de tari erau Radu Mazăre, Elena Udrea, Sebastian Ghiţă…? Acum stau la adăpost şi înjură justiţia românească, încercând s-o decredibilizeze! Toţi au devenit mari luptători pentru drepturile omului! Evident, ale lor, nu şi ale milioanelor de români jecmăniţi.

Ca să fii şofer la stat, femeie de serviciu, vânzător-distribuitor, casier, funcţionar într-o instituţie publică e nevoie de cazier curat, adică fără o zi de puşcărie, dar ca să ajungi politician, demnitar, parlamentar, făcător de legi pentru 20 de milioane de cetăţeni români, nu. Ba, uneori, e chiar indicat să-ţi depui candidatura din penitenciar pentru a reuşi. Se mai întâmplă oare undeva pe mapamond o asemenea tărăşenie sau continuăm teoria lui Ion Iliescu despre democraţia originală? Ne pregătim să distrugem cu totul resorturile societăţii româneşti, atâtea câte mai există?

De obicei, într-o ţară democratică, instituţiile statului şi funcţionarii, demnitarii care performează se bucură de apreciere publică şi recompense măcar morale. În schimb, DNA şi Laura-Codruţa Kovesi, cu rezultate remarcate nu numai de societatea românească, dar şi de toate instituţiile şi comisarii europeni, este în prag de demitere tocmai pentru că îşi face cu prisosinţă datoria. Se speculează câteva greşeli ale subordonaţilor, făcându-se din ţânţar armăsar. Campania mediatică cvasigeneralizată împotriva ei demonstrează încercarea puterii actuale de a gâtui lupta anticorupţie, de a controla justiţia şi a o politiza.

O situaţie anormală a ieşit la iveală în domeniul salarizării: 1. statul nu are dreptul să se amestece în politica remunerării angajaţilor din firmele private şi totuşi o face; 2. într-o economie normală, există un principiu sacrosanct al salarizării, raportul între salariul minim şi maxim oscilând în jurul raportului 1/5,5. Or ultima lege creează diferenţe catastrofice, guvernul favorizându-şi propria clientelă cu venituri de zeci de ori mai mari ca salariul minim.

De ce nu există în democraţiile occidentale baroni locali, baroni naţionali, tătuci care să facă totul? Fiindcă acolo finanţările de la buget se fac de multe zeci de ani după nişte principii foarte clare şi transparente: în funcţie de numărul de locuitori (în comunele mici, primarul este onorific) şi de anumite corecţii obiective. De aceea acolo numărul ministerelor şi al secretarilor de stat e de 4 (patru) ori mai mic.

Oare până când ni se va refuza normalitatea?28

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: