Bătălia pentru transparenţă

Toate regimurile, guvernările postdecembriste au considerat transparenţa un obiectiv politic important doar în vorbe, cu excepţia preşedinţiei profesorului Emil Constantinescu. Nu s-a dorit ca iniţiativele, deciziile diriguitorilor să fie luate la lumina zilei fiindcă cele mai multe ascundeau ceva ce doar azi descoperim: corupţie sfidătoare, spoliere a banului public, ilegalităţi, abuzuri, superficialitate, amatorism, interese de clan, de partid şi foarte multe greşeli.

Agenda publică şi fluxul de informaţii au fost mereu bine controlate, mai ales de către Putere, prin intermediul unor firme, instituţii şi servicii fidele, de aceea în România campaniile, confruntările politice au necesitat tratamente diferite: unul informal şi anost în Parlament, consilii locale, despre care publicul mai poate afla câte ceva, iar altul profitabil, generator de imagine publică şi voturi, în spaţiul public, mass-media, dar care cel mai adesea e rupt de realitate şi manipulator.

Urmărind numai câştigul electoral, bătăliile politice propriu-zise au fost transferate din Parlament la televizor, partidele postrevoluţionare făcând din televiziuni şi manipulare un scop existenţial. Beneficiază, contra cost, evident, de regie, specialişti în comunicare şi manipulare, experţi în campanii electorale, că te şi întrebi dacă în spatele imaginilor gonflate se ascund personaje politice reale sau creaturi, manechine, paiaţe, oameni de paie. Cine vrea(?) să afle cum a funcţionat/ funcţionează acest sistem n-are decât să cerceteze circuitul banilor, drenarea bugetelor naţionale şi mai ales locale spre respectivele firme mediatice. (Mă lecuiesc greu de iluzii!)

Transferul politicii, al politicienilor şi chiar al negocierilor în studiourile TV a creat mutaţii imposibile într-o altă ţară democratică: a apărut o logistică fantastică în formaţiunile politice puternice, cu echipe de comentatori, specialişti în comunicare şi manipulare, analişti şi comunicatori de partid, iar întreaga clasă politică se află în campanie electorală permanentă, indiferent dacă sunt sau nu alegeri, motiv pentru care guvernarea României a devenit a cincea roată la căruţă şi deocamdată lucrurile nu au şanse să se schimbe.

Practic, există două entităţi politice paralele: una aflată cum-necum în faţa noastră, cu politicieni şi demnitari îmbrăcaţi mereu de sărbătoare, zâmbitori, făcând mare caz de munca şi priceperea lor, care se prefac a respecta legi şi regulamente, şi alta dosnică, nonformală, în care se iau decizii peste noapte, în care se vinde şi se cumpără orice, inclusiv demnităţi, funcţii, posturi, influenţe, voturi… şi chiar libertatea.

Obiceiul secretomaniei, al negocierilor pe sub mese, pe la colţuri sau chiar în WC a fost legiferat şi în domeniul economic, unde s-a creat posibilitatea acţionariatului la purtător, iar, în privinţa banilor, secretizarea conturilor şi a transferului bancar. Nu mai amintim de conturile şi averile ascunse peste graniţe, de la Panama la Monaco, Madagascar şi Fortaleza, Brazilia. De preferat offshore, departe de ochii prostimii contribuabile. Mai pas de prinde trădătorii şi escrocii, delapidatorii şi hoţii.

Şi pentru ca situaţia aceasta să nu fie singura aducătoare de sărăcie şi subdezvoltare, se încearcă acum subordonarea justiţiei, în aşa fel ca marii prădători să nu poată fi nici măcar anchetaţi, iar banii furaţi din sudoarea poporenilor să nu mai poată fi recuperaţi vreodată. Este proba de foc la care societatea a reacţionat ieşind în stradă cu sutele de mii, iar UE, ţările prietene stau cu ochii pe MCV şi România.

Pentru bişniţarii politici care poftesc la banul public, duşmanul suprem au devenit DNA şi şefa sa, Laura-Codruţa Kovesi. De ani buni îşi pregătesc o majoritate parlamentară ascultătoare, fac manevre dosnice, croiesc şi schimbă legi, decrete, ordonanţe doar-doar vor vedea-o plecată. Partea cea mai mizerabilă a manevrelor a fost însă încercarea de compromitere, de murdărire la care s-au dedat nu numai televiziunile de casă, ci şi câţiva membri ai comisiei parlamentare speciale, iar sintagmele „sufrageria lui Oprea”, „cheful din vie”, „cucuveaua roz”… tocmai acest rol îl aveau.

Pe când o bătălie pentru transparenţă?

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI