Galeria eroilor Marii Uniri

Daniel Ciugureanu şi Ion Pelivan, eroi ai Unirii Basarabiei cu Patria Mamă şi Martiri ai regimului comunist din România (II)

Atunci când Ion Pelivan a fost numit locţiitor de judecător la Bălţi a desfăşurat o activitate unionistă foarte intensă pentru care a fost destituit din funcţie. Ca urmare a acestui fapt, acest judeţ a fost primul care s-a pronunţat în 1918 pentru unirea Basarabiei cu România.

La 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării a proclamat independenţa Moldovei, iar la 27 martie, după unele deplasări anterioare la Iaşi, unde Daniel Ciugureanu s-a consultat cu regele Ferdinand I, cu Alexandru Averescu, Alexandru Marghiloman şi Nicolae Iorga, Sfatul Ţării, condus de Ion Inculeţ, a proclamat Unirea Basarabiei cu România

În şedinţa Sfatului Ţării din 27 martie 1918, care şi-a desfăşurat lucrările sub preşedinţia lui Ion Inculeţ, s-a supus la vot Declaraţia Blocului Moldovenesc (format din reprezentanţii tuturor formaţiunilor care doreau unirea) şi a fost votată în întregime. În sală erau deputaţi din Sfatul Ţării, membrii cabinetului Republicii Moldova şi unii invitaţi. Rezoluţia care reprezintă şi declaraţia Sfatului Ţării cu privire la Unirea Basarabiei cu România, între altele prevedea: “Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunăre şi Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric, şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”. Dintre deputaţii Sfatului Ţării, 86 au votat pentru, 3 împotrivă, 36 s-au abţinut şi 13 au lipsit. După anunţarea rezultatului, în sală şi-a făcut apariţia şi primul ministru al României, Marghiloman, şi alte persoane care l-au însoţit. Rezultatul votului este primit cu aplauze furtunoase şi se strigă “Trăiască Unirea cu România mamă”. Din public se aruncă cu flori deputaţilor. Deputaţii şi publicul ovaţionează pe preşedintele Ion Inculeţ, pe primul ministru Daniel Ciugureanu şi pe ministrul Ion Pelivan. La 28 martie 1918, o delegaţie din care au făcut parte Pantelimon Halippa, Daniel Ciugureanu, Ion Pelivan şi Ştefan Ciobanu a adus actul Unirii Basarabiei cu România la Iaşi şi a fost înmânat solemn regelui Ferdinand I. Ei au făcut parte şi din delegaţia Basarabiei care a luat parte la şedinţa Consiliului Naţional din Bucovina la 28 noiembrie 1918, când s-a hotărât unirea cu România, de asemenea, la Marea Adunare de la Alba Iulia, unde s-a hotărât Unirea Transilvaniei cu patria mamă. Daniel Ciugureanu demisionează din funcţia de prim-ministru al Republicii Democratice Moldova şi devine ministru fără portofoliu în guvernul României. Această funcţie a fost deţinută în patru guverne consecutive (1918-1919). A participat, din partea Guvernului României, împreună cu Ion Pelivan şi alţi membri, la mai multe misiuni internaţionale, precum la lucrările Conferinţei de Pace de la Paris (1918), la Tratatul de Pace de la Paris şi la mai multe congrese de la Paris şi Londra.

Daniel Ciugureanu a fost ales în Parlamentul României de mai multe ori în calitate de senator şi deputat din partea basarabenilor. A îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (1922-1923) şi vicepreşedinte şi preşedinte al Senatului Regatului România Mare (1936-1937). La fel şi Ion Pelivan a fost ales deputat în Parlamentul României Mari în şapte legislaturi şi a deţinut importante funcţii în statul român. În 1932 se stabileşte cu domiciliul la Bucureşti. După 1940, când Basarabia a fost cedată Uniunii Sovietice, peste 120 000 de basarabeni şi bucovineni s-au refugiat în România. Ion Inculeţ, Daniel Ciugureanu şi alţi fruntaşi basarabeni au înfiinţat “Cercul Basarabenilor” care avea ca scop ajutorarea materială a refugiaţilor şi plasarea lor în câmpul muncii.

Daniel Ciugureanu a fost mobilizat în cel de-al Doilea Război Mondial ca medic militar cu gradul de căpitan. S-a pensionat în 1946. Pentru activitatea sa patriotică, politică şi profesională a primit prin decrete regale mai multe decoraţii: Ordinul “Coroana României” în grad de Mare Cruce, Ordinul “Serviciul Religios” în grad de Mare Cruce şi altele.

www.romanidecentenar.ro

După venirea regimului comunist în România, toţi cei care au fost miniştri sau au deţinut înalte funcţii în statul român în perioada interbelică au fost arestaţi în noaptea de 5 spre 6 mai 1950, numită şi “noaptea demnitarilor” şi duşi cu duba la închisoarea din Sighetul Marmaţiei. Daniel Ciugureanu, care a fost numit Iuliu Maniu al Basarabiei, a fost arestat de la locuinţa sa din Bucureşti şi transportat împreună cu alţi foşti miniştri şi demnitari spre închisoarea de la Sighetul Marmaţiei. Când au ajuns cu duba de deţinuţi la Turda, Daniel Ciugureanu era mort. Pentru intensa sa activitate pentru unire, ruşii l-au condamnat la moarte în 1924, în contumacie. Cercetătorii istorici consideră că el a fost asasinat ca urmare a acestei condamnări. Istoricul Nuţu Roşca scrie că în unele cazuri moartea a fost planificată. Primul prevăzut să moară a fost Daniel Ciugureanu. A fost dus la Sighetul Marmaţiei, unde a fost aruncat într-o groapă comună din cimitirul Cearda. După 1989, inginerul Gheorghe Ciugureanu, fiul, a primit de la Patriarhia Română un loc de mormânt pentru tatăl său, fost ministru şi erou al Unirii Basarabiei cu România. Când au fost să caute osemintele tatălui său în cimitirul fără morminte de la Cearda a fost imposibil să le găsească. Ca urmare, acolo a fost ridicată o troiţă cu numele lui Daniel Ciugureanu care a fost sfinţită la 14 iulie 1993. Pe locul primit pentru mormânt a fost ridicat un cenotaf. În certificatul de deces multe date personale nu corespund cu realitatea. Mai mult, sunt două certificate de deces, ambele cu greşeli şi falsuri.

Tot în 1950 a fost arestat şi Ion Pelivan şi transportat la închisoarea de la Sighetul Marmaţiei, unde a stat în celula 18 împreună cu Ion Nistor şi alţi înalţi demnitari. Datorită foamei, a condiţiilor inumane şi a numeroase bătăi primite s-a îmbolnăvit, medicul închisorii refuzând să-i dea tratamentul necesar, moare în ziua de 25 ianuarie 1954, la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat în cimitirul Cearda. Osemintele sale au fost depuse, mai târziu, în cimitirul de la Cernica, la 4 aprilie 1976. Aceste mari personalităţi aflate în detenţie la Sighetul Marmaţiei nu erau strigate după nume sau funcţiile pe care le-au avut, ci erau numiţi: banditul nr. 1, banditul nr. 2 ş. a. m. d., după numerele primite la încarcerare.

Tot în această puşcărie a fost închis din 1950 până în 1952 şi Pantelimon Halippa. În 1952 a fost predat sovieticilor care l-au judecat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică şi trimis în Siberia. În 1955 a fot eliberat şi trimis în România, fiind din nou închis, de data aceasta la Gherla, până în 1967. Moare în anul 1969.

Astăzi închisoarea de tristă amintire de la Sighetu Marmaţiei a fost transformată în memorial, unde cei care o vizitează sunt cuprinşi de groaza condiţiilor şi suferinţelor îndurate de cei mai mari patrioţi închişi şi torturaţi mai ales în perioada anilor 1950 – 1964.

Prof. MIHAI BOCANCEA, IONUŢ- MIHAI NACU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: