Criza neputinţei şi a incompetenţei

După ce tehnocraţii şi-au încheiat mandatul, România n-a mai reuşit să găsească o echipă guvernamentală de profesionişti şi pace. E la al III-lea guvern într-un singur an… Deşi ţara s-a aflat în creştere economică, şomajul nu i-a dat de furcă, populaţia nu s-a răsculat, de cataclisme naturale ferindu-ne Dumnezeu. Numai că, în afară de creştere economică la nivel de scripte, şi aceea datorată consumului, alte beneficii poporenii n-au avut. Au avut în schimb un an întreg de inflaţie, scumpiri, crize generate de conflicte interne, incompetenţă şi neputinţă.

Dacă-i întrebi pe liderii actualei majorităţi pesedist-aldist-udemeriste, cică guvernarea lor a început sub auspicii excepţionale, având la bază un proiect de guvernare, adevărată capodoperă, ceva ce nu „s-a mai existat”; atâta doar că frumuseţe de program n-a putut fi pus niciodată în aplicare, iar încercările, câte au fost, au generat crize, încurcături, neînţelegeri.

Cine sunt incompetenţii se ştie: liderul sau liderii care au dat comenzile de partid, executanţii comenzilor, adică miniştrii şi compartimentele guvernamentale de resort, cu prim-ministrul în frunte, Parlamentul care s-a pus la cheremul unui singur ins, liderul atotputernic al PSD. A nu se omite echipele de aplaudaci, „înaltele” competenţe, „comentatorii avizaţi”, specialiştii în drept, iluştrii maeştri ai avocaturii… din televiziunile şi ziarele de partid care constituie ca pe vremuri serviciul de propagandă şi manipulare. Nu ni s-a spus niciodată cât ne costă.

Fireşte că toate necazurile pleacă de la neputinţa lui Liviu Dragnea de a înţelege priorităţile României, aşadar de la incompetenţa acestuia: prin definiţie, partidele sunt în slujba cetăţeanului, nu a jupânului, au respect pentru lege, trebuie să guverneze în beneficiul întregului popor, nu doar al liderului maxim. În astfel de situaţii, partidele devin reacţionare, autarhice, constituind o frână pentru dezvoltarea ţării.

Să nu cumva să credeţi că alţi oameni politici de pe mapamond sunt cu mult mai profesionişti, mai şcoliţi ca ai noştri, dar au o mare calitate: îşi pun viaţa în slujba patriei şi a semenilor, nu se pronunţă în domenii pe care nu le pricep, nu se înconjoară cu slugi, ci cu personalităţi integre şi demne şi îşi aleg cei mai buni, performanţi consilieri pe care îi ascultă la punct şi virgulă. De asemenea, nu veţi vedea lideri de partid făcând pe grozavii la televizor şi dând indicaţii şi dispoziţii executivelor, fiindcă ar dispărea din politică în secunda a II-a.

Consecinţele amatorismului şi ale incompetenţei diriguitorilor români au devenit insuportabile, nefiind departe ziua unei explozii sociale: au tot moşit o lege a salarizării până au reuşit să-i nemulţumească pe toţi lucrătorii, revoluţia fiscală fiind numită în presă „revoluţia neisprăviţilor”. I-au fericit în schimb pe colegii lor, politicienii: primarii şi consilierii şi-au mărit salariile până şi-au lăsat localităţile sărace, iar acum stau cu mâna întinsă la guvern, parlamentarii şi guvernanţii s-au văzut cu venituri la care nici nu visau…

 În schimb angajaţii trag ponoasele: li s-au mărit salariile cu 25% concomitent cu impozitele, având de plătit şi toate contribuţiile la stat, încât, după ce-şi socotesc banii, îşi dau seama că foarte mulţi rămân datori. Caz unic. Nici economiştii noştri serioşi şi integri, nici cei străini, nu înţeleg rostul mutării întregii poveri fiscale pe umerii salariatului. Unde să le fi fost competenţele?

Aceeaşi situaţie stă să explodeze în domeniul fierbinte al Justiţiei: OUG 13, modificările la legile 303, 304 şi 317 (2004) au fost generate de interesele politicienilor puterii, nu de dorinţa de eficientizare a activităţii justiţiarilor. Decidenţii au interpretat în interesul lor legile, iar când un lider politic nu respectă Constituţia pe care a jurat şi nu e dispus să se conformeze unor principii democratice precum egalitate de şanse, dreptate pentru toţi, corectitudine comportamentală, demnitate, cinste, onoare… n-are ce căuta în fruntea ţării.

Dar ceea ce demonstrează nepriceperea crasă a majorităţii parlamentare este demiterea propriilor guverne, care, pe lângă incapacitatea de a bineguverna, păcătuiseră prin neascultare faţă de liderul suprem de partid. Ca pe vremuri. Ceea ce a făcut praf imaginea PSD şi acasă, dar şi în UE.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: