Maria Cantacuzino şi personalităţile din viaţa ei

Maria Cantacuzino a fost fiica marelui logofăt al Moldovei, Nicolae Cantacuzino (Canta), şi a Pulcheriei Sturdza, născută în 1817 în Horodnicenii Sucevei.

Viaţa de bigotism şi de austeritate pe care i-o impunea mama sa a determinat-o să accepte căsătoria cu un proprietar neînsemnat din vecinătate, Gheorghe Stratulat. Consimţirea acestui mariaj este motivată de „dorinţa de a scăpa din ghearele mamei sale cu hotărâtă nădejde de a-şi reface mai târziu viaţa cum va voi”. Într-adevăr, mariajul cu omul brutal, neinstruit şi de multe ori grosolan, nu a durat decât patru ani. După divorţul Mariei, Vasile Alecsandri va încerca prin mai multe scrisori şi vizite la Horodniceni să obţină consimţământul Cantacuzinilor în vederea unui mariaj cu Maria. Familia orgolioasă a Cantacuzinilor nu şi-a dat acordul şi a hotărât căsătoria Mariei cu Alexandru (Alecu) Cantacuzino, care era descendent în a şaptea generaţie a marelui vistier Iordache Cantacuzino, cumnatul lui Vasile Lupu. Alecsandri nu a încetat să o iubească pe Maria până la sfârşitul vieţii, aspect ce poate fi dovedit de vasta corespondenţă dintre cei doi şi de poemul „Mărioară florioară”.

În anul 1850, Maria se stabileşte la Paris. Nici mariajul cu Alecu Cantacuzino nu a fost reuşit. Stabilirea în Oraşul Luminilor după cele două mariaje nereuşite îi va permite Mariei să intre cu pasiune în cercurile literare şi artistice. În iarna anului 1851, Maria Cantacuzino se afla la cură, la soarele din sud, la Hyeres, unde istoricul revoluţionar Nicolae Bălcescu, exilat în Franţa după 1848 şi foarte bolnav, o chemase în preajma lui. Trebuie să se cunoască faptul că „Istoria românilor supt Mihai Vodă Viteazul” a fost dictată de Nicolae Bălcescu Mariei Cantacuzino.

Momentul important care se produce în viaţa Mariei Cantacuzino este cel al întâlnirii cu pictorul Theodore Chassériau, unul din cei mai cunoscuţi pictori ai Franţei din secolul al XIX-lea. Relaţia lor va fi una complicată şi dureroasă. Îndrăgostit de Maria, Theodore Chassériau i-a creionat chipul şi l-a transpus pe pânză, realizând o celebră pictură, „Adoraţia magilor” (1856). Maria va poza pentru Sfânta Fecioară. Tot Chassériau a lăsat două frumoase portrete: unul din 1855, în creion, dedicat prinţesei Maria Cantacuzino, şi altul, din 1856, dedicat tatălui prinţesei, Nicolae Cantacuzino.

După moartea prematură a lui Chassériau, Maria Cantacuzino a preferat să-şi petreacă zilele în tovărăşia lui Puvis de Chavannes, ce avea atelierul la Neuilly. Se căsătoreşte cu Puvis de Chavannes în 1897. Puvis de Chavannes o va reprezenta pe Maria Cantacuzino în toate marile sale picturi. Ea figurează în Alma Mater din Amfiteatrul Sorbona şi tot ea este la Pantheon în trăsăturile „Sfintei Genoveva”, patroana Parisului. Maria, femeie cu aer de sfântă, a avut un rol extraordinar în opera lui Chavannes; ea l-a cucerit prin frumuseţe, spirit, cultură şi capacitatea ei de a-l influenţa să creeze.

La Paris, şi anume la reşedinţa ei de pe Avenue de Villiers, a avut posibilitatea să lege prietenii cu mari personalităţi ale Franţei. Unul dintre vizitatorii fervenţi ai palatului de pe Avenue de Villiers era Jules Michelet, profesor la College de France. Jules Michelet s-a manifestat ca filoromân prin sprijinul pe care l-a acordat paşoptiştilor şi prin lucrările referitoare la neamul românesc. I-a sprijinit din toate puterile pe marii visători ai unei „Românii viitoare”: Maria Rosetti („mama revoluţiei de la 1848”, cum o numea Bălcescu), C. A. Rosetti, fraţii Dumitru şi Ion Brătianu, Hermiona Quinet (Asachi). Din lucrările sale mai importante referitoare la neamul românesc amintim: „Principates Danubiennes, Madame Rosetti, Legendes Democratiques du Nord”. Un alt oaspete de seamă al palatului de pe Avenue de Villiers a fost Victor Hugo, la început cu soţia sa Adele, iar mai târziu cu amanta Julitte Dornet. În 1851 Victor Hugo intră în conflict deschis cu Napoleon al III-lea, după lovitura de stat numindu-l „trădător de ţară” şi ironizându-l „Napoleon cel mic”. A fost pus sub urmărire de poliţia imperială şi numai prin minune a scăpat de o condamnare severă. Salvarea lui Victor Hugo s-a datorat Mariei Cantacuzino, care l-a ascuns sub rochia ei cu crinolină, trecându-l cu trăsura frontiera franco-belgiană. Victor Hugo nu o va uita pe Maria şi o va numi în scrierile sale „princesse roumaine”.

Printre oaspeţii de seamă care au onorat-o pe Maria Cantacuzino se numără şi Edgar Quinet, reputat scriitor, istoric şi om politic francez. A fost filoromân atât prin scrierile sale, cât şi prin sprijinul moral dat generaţiei de la 1848. Pentru noi, românii, scrierea cea mai importantă a sa este „Românii principatelor dunărene”. Noi, cei din Horodniceni, ne putem mândri că această interesantă lucrare a lui Edgar Quinet a fost tradusă în limba română, în anul 1856, de scriitorul şi omul politic Nicolae Istrati de la Rotopăneşti.

www.romanidecentenar.ro

În vizitele făcute Mariei Cantacuzino de aceste personalităţi de seamă ale culturii franceze se adaugă şi Théophile Gautier, poet francez, romancier, jurnalist, critic literar. Se pare că a fost influenţat de Maria Cantacuzino în scrierea a două poeme narative, unul fiind „Albertus”, care de fapt este o parodie de literatură romantică, în special de poveşti supranaturale.

Printre invitaţii Mariei se numără şi Edouard Grenier, scriitor, poet, diplomat, bun cunoscător al realităţilor din Moldova. Poetul îi este recomandat Mariei Cantacuzino de către Vasile Alecsandri. A avut o afecţiune deosebită faţă de poporul român şi prevedea în scrisorile sale renaşterea acestor urmaşi ai lumii romanice.

Unul din prietenii celebri ai Mariei Cantacuzino a fost Joseph Ernest Renan, filosof francez, istoric, arheolog, cercetător al creştinismului.

După prezentarea succintă a personalităţilor române şi franceze cu care Maria Cantacuzino a venit în contact, ne dăm seama că ea însăşi era o femeie ce avea o cultură vastă şi aleasă. Cultura vastă pe care o avea i-a permis abordarea atâtor subiecte de istorie, arheologie, religie, teatru, literatură comparată, critică literară, pictură, mitologie etc. Acest cerc de personalităţi proeminente, în mijlocul cărora a trăit, i-a permis Mariei Cantacuzino să devină muza şi inspiratoarea lor.

 Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: