Ghilimele şi politică

Nu pot crede că noul ministru al Educaţiei când şi-a scris teza de doctorat nu ştia ce sunt ghilimelele şi ce rol au acestea din moment ce semnele de punctuaţie şi ortografice: punctul, virgula, cratima-liniuţa de unire, două puncte, punctul şi virgula, semnul întrebării, semnul exclamării, linioara de dialog, punctele de suspensie, parantezele, apostroful, ghilimelele, adică semnele citării… se învaţă începând din clasele primare. Le-a învăţat odată cu alfabetul, cu propoziţia şi fraza.

Ceea ce nu înţeleg este de ce neagă cunoaşterea ghilimelelor: vrea să-şi scuze propriile greşeli de limbă română sau vrea să-i disculpe pe incompetenţi şi plagiatori, colegi de profesie şi politică, dând vina pe şcolile doctorale şi pe conducătorii de doctoranzi? El însuşi fiind conducător de doctorate în Inginerie Electronică şi Telecomunicaţii.

Ei bine, deşi nu ştiu exact cum au ajuns alţii în elita academică, sunt convins că profesorul-inginer Valentin Popa nu se gândeşte la ghilimele când îşi alege doctoranzii: trecând prin şcoala primară, gimnaziu, liceu şi facultate, niciun universitar nu-şi închipuie că studentul înscris la doctorat nu stăpâneşte citit-scrisul. Probabil că acesta este sensul ultim al spuselor sale. Că doar n-o fi fiind ca pe vremuri, când puteai ajunge mare Doctor în Ştiinţe fără liceu, ori Academician Doctor Docent cu numai 3 (trei) clase primare. Sau mai ştii?

Partea care îl înfurie pe subsemnatul, ca dascăl cu state vechi, nu e numai omisiunea interesată a adevărului despre ghilimele, ci şi relativizarea plagiatului indiferent al cui este. Fiindcă plagiatorul, şmecherul, descurcăreţul, loaza mereu repetentă ajunsă în frunte nu are darul de a încuraja învăţarea şi onoarea muncii intelectuale. Ce încredere poţi avea în universitatea care promovează astfel de ipochimeni în stare să fure munca altora şi să se folosească de subterfugii pentru a nu fi evaluaţi obiectiv de comisia de atestare? Când ştii bine că pentru copiat orice elev primeşte nota 1 (unu), soldată adesea şi cu scăderea notei la purtare, nu te poţi preface că nu vezi reacţia la plagiat a celor cu adevărat merituoşi.

Fiindcă oricare şcolar învaţă cu plăcere numai atunci când are în faţă un profesor integru şi corect, conştiincios, apreciat pentru ţinuta ştiinţifică şi tehnică, sigur pe sine, cu o pedagogie şi o psihologie mereu actualizate, un profesor care nu face caz de „valoarea” lui în faţa cursanţilor, unul care pune suflet în tot ce face şi-şi socoteşte discipolii colegi de muncă… Da, nu e meserie mai grea, dar totodată şi mai frumoasă decât aceea de profesor, de educator. Sacrificiile, fireşte, sunt pe măsură.

Lucrurile stau la fel şi în politică: în timp ce nu puţini români, vârfuri intelectuale, au ajuns experţi, consultanţi, angajaţi ai guvernelor străine, din Danemarca, Anglia, Franţa până în Canada şi Filipine, samsarii noştri de guverne nu găsesc pentru Palatul Victoria decât anonimi pe care competenţele, pregătirea ştiinţifică şi politică nu i-au interesat, iar apoi se miră de ce avem ţopăială fiscal-bugetară şi legislativă, de ce ni se surpă autostrăzile şi n-avem manuale la copii.

Partea absurdă este că uneori astfel de personaje parazitare sunt puse să gestioneze sectoare în care activează profesionişti de top, specialişti de înaltă clasă, personalităţi recunoscute… Ei bine, autoritatea şefului politic fără carte este 0, iar domeniile respective merg în virtutea inerţiei sau nu merg deloc. Priviţi ce se întâmplă cu cercetarea ştiinţifică, educaţia şi sănătatea, domenii în care ne situăm de ani buni pe ultimul loc în Europa, după Bulgaria şi chiar Albania, unde nivelul de trai e mai sus decât la noi. Deşi nu se bucură de zestrea României dată de Dumnezeu şi mama natură.

Iată că un simplu semn grafic precum ghilimelele poate trage în jos întreaga clasă politică. Şi asta deoarece politicienii de azi uită că perioadele de progres ale României n-au venit din întâmplare, ci determinate de politicieni învăţaţi şi patrioţi, cu şcoli înalte, dar şi autodidacţi. Ei, paşoptiştii, elitele cu carte au pus bazele României moderne pe care urmaşii lor nici nu sunt în stare să o sărbătorească la 100 de ani.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: