162 de ani de la dezrobirea rromilor din Principatele Române

Avem aşadar datoria să cunoaştem şi să ducem mai departe adevărul despre profundele origini rrome, dar şi despre modul în care timpul le-a modelat în istorie. Rromii au o istorie foarte veche pe teritoriul României, sunt una dintre minorităţile istorice. Prima lor atestare în spaţiul nostru este din 1385, fiind vorba despre o diplomă prin care domnitorul Ţării Româneşti face nişte donaţii în favoarea Mănăstirii Tismana.

Tratamentul de care se bucurau rromii robi era foarte diferit, fiind la latitudinea stăpânului; trăiau subalimentaţi, îmbrăcaţi prost, puşi la muncă multă, pentru că nu erau ţinuţi gratuit, iar la cea mai mică greşeală, dacă stăpânul voia, putea să li se întâmple orice, iar la greşeli mai mari erau întemniţaţi, erau legaţi cu bile şi lanţuri la picioare, cu cătuşe la mâini.

Rromii, cei mai mulţi dintre ei, vreme de multe secole au fost robi. Este adevărat că nu toţi rromii au fost robi, pentru că în cursul timpului au existat grupe de rromi care au ieşit din statutul de robie şi au devenit oameni liberi; dar cea mai mare parte dintre rromi a avut acest statut de robi sau, în termeni moderni, de sclavi.

Ce înseamnă sclavia în cazul României sau robia în cazul Ţării Româneşti şi al Moldovei: asupra lor exista dreptul de viaţă şi de moarte, iar aici, între viaţă şi moarte, se află toată scala de posibilităţi… Alţii puteau să greşească şi li se trecea cu vederea orice greşeală datorită utilităţii lor.

Dacă în cel mai vechi document istoric referitor la primul grup de rromi aflat pe teritoriul ţării noastre sunt menţionate doar 40 de familii sau sălaşe, cum este termenul epocii, în mai bine de cinci secole numărul acestora a crescut exponenţial atât în scripte, cât şi în viaţa de zi cu zi; însă viaţa lor cotidiană devenise tot mai grea. În catagrafiile din 1850, numărul total al robilor din Principatele Române se ridica la puţin peste 250.000 de suflete. În funcţie de cine era proprietarul lor, existau trei categorii de robi: robii statului, care erau proprietatea domnului, cei care plăteau impozit către stat, mai existau robii mănăstireşti, aflaţi în proprietatea mănăstirilor sau a altor aşezăminte bisericeşti, apoi o a treia categorie a celor aflaţi în proprietatea boierilor, numiţi şi robii boiereşti.

Statutul lor era de oameni aserviţi, ei erau la totala discreţie a stăpânilor, iar viaţa lor era în funcţie de personalitatea, de credinţa, de obiceiurile stăpânului. Nu se puteau căsători decât cu avizul stăpânului, se puteau despărţi copiii de părinţi după bunul plac al stăpânului, pentru căsătorie; dacă stăpânii aveau pofte, orice femeie căsătorită sau fată le aparţinea, nimeni nu li se putea opune.

Relaţiile în interiorul familiilor boiereşti cu rromii au fost uneori destul de ciudate, pentru că noi cunoaştem şi avem elemente antropologice certe cu privire la mari boieri care aveau toate semnele exterioare ale apartenenţei etniei rrome; deci au existat chiar şi legături de altă natură care au dus scoborâtor în familiile boiereşti care aveau „picătura neagră”, cum spun brazilienii.

În secolele XVI-XVII-XVIII eram singurii din Europa care mai aveam o categorie de oameni cu eticheta aceasta de sclav sau de rob. Sigur că mentalitatea noastră de astăzi refuză categoric această instituţie, care este împotriva tuturor învăţămintelor pe care le avem şi pe plan religios, şi pe plan ştiinţific. Antropologia demonstrează egalitatea biologică şi a capacităţilor mentale a tuturor etniilor; deci e de neconceput, monstruos, a proclama o etnie ca fiind o etnie inferioară, fără acces la toate drepturile respective, privată de cele mai elementare drepturi umane.

Femeia luată de la bărbat, fata luată de la părinţi, copiii răzleţiţi unii de alţii pentru a fi vânduţi pe vite erau acte ce nici umanitatea şi nici legea civilă nu mai puteau suporta! Saloanele Parisului vuiau; de aceea, povăţuiţi de spiritul secolului, un număr de boieri bătrâni şi tineri au hotărât să spele obrazul patriei lor de ruşinea sclaviei. Înainte ca chestiunea dezrobirii ţiganilor să fi intrat în consiliile şi în planurile de reformă ale ocârmuitorilor, parte din boierime începuse să-şi spele păcatele, căci îşi dezrobeau sau, cum spun documentele vremii, îşi „iertau” robii. Întrebuinţăm cuvântul „iertare”, căci pe acesta îl găsim în toate actele de dezrobire. Însă reforma mergea greu, căci ea jignea prea multe interese pentru a se putea opera cu înlesnire.

La 9 iunie 1848 se proclamă, după citirea de către Ion Heliade Rădulescu, Proclamaţia de la Islaz. Aceasta a avut forma şi valoarea unui act constituţional. Printre cele 22 de prevederi ale sale se remarcă ceea ce de veacuri ar fi trebuit să se întâmple: mult aşteptata dezrobire a ţiganilor.

Robii nu au ştiut ce să facă imediat cu libertatea. Pentru unii fiind o povară, eliberarea colectivă nu a fost repede înţeleasă. Rromii au avut o atitudine de teamă faţă de starea de libertate şi nu au înţeles ce înseamnă aceasta pentru ei. Lesa pusă de domni a rămas tot acolo, căci unii s-au întors la vechii stăpâni în scurt timp…

Mentalul colectiv rrom este influenţat şi astăzi de sclavie pentru că, să nu uităm, de la 1856 până în 2018 nu sunt chiar atât de mulţi ani; sunt câteva generaţii de oameni, iar peste oamenii aceştia, care în perioada interbelică au reuşit puţin să se emancipeze, a venit Holocaustul, apoi au venit cei şaizeci de ani de comunism, care au însemnat o formă de sclavie sau de etnocid cultural.

Aşadar, iată, ne aflăm în prezent, când sociologii rromi au făcut cercetări despre stima de sine a rromilor, percepţia de sine a rromilor, imaginea de sine a rromilor. Şi au aflat că rromii au astăzi o percepţie de sine negativă, iar în loc de stimă de sine vorbim de stigmat de sine.

Înţelegem cauza, care este istorică. Chiar dacă rromii, în ziua de azi, dacă vor fi întrebaţi, marea majoritate a lor, cu excepţia celor care studiază fie la facultate, fie la şcoală Limba rromani şi Istoria şi tradiţiile rromilor, nu ştiu că a existat robia. Deci în mentalul colectiv rrom robia nu există ca fenomen istoric, ca perioadă istorică atât de îndelungată. Mai degrabă există informaţii despre Holocaust, pentru că este mai recent; şi totuşi, chiar dacă nu conştientizează că a existat robia, rromii se consideră inferiori.

Sclavia rromilor a fost catastrofa existenţei rromilor din România în istorie, iar această catastrofă încă ne urmăreşte. Rromii încă sunt consideraţi suboameni, rromii încă nu sunt consideraţi egali cu ceilalţi. Aici nu mai este vorba doar ca românii să încerce să găsească o cale către rromi, ci ca rromii înşişi să-şi ceară demnitatea!

Prof. LUCIAN DIMITRIU,

inspector şcolar pentru problemele educaţionale ale rromilor, ISJ Suceava

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: