Cratimă la nivel înalt

Fiind implicată ortografic la înaltul nivel al prim-ministrului, am ales să-i spunem, mai… protocolar, cratimă (cuvânt preluat din greaca modernă), şi nu folosind varianta modestă şi mai veche – liniuţă de unire.

Chiar şi la acest nivel, ea se dovedeşte însă incapabilă să determine un comportament grafic unitar, în conformitate cu normele academice în vigoare. Dacă respectivele abateri (frecvente, de altfel) ar apărea sub condeiul publicistic al unor autori cvasianonimi ori cu notorietate în privinţa formei neglijente a textelor, această buchiseală ar fi fost mai degrabă superfluă. S-a întâmplat însă să întâlnim o asemenea ignorare a regulii la nume importante din peisajul gazetăriei româneşti şi chiar într-un articol al unei ziariste pe care o citesc cu regularitate (din motive pe care le-am menţionat altă dată). Din acesta, iată citatele cu pricina (gandul.info, 10 septembrie 2017).

  • „Protagonistul noului scandal e fiul prim ministrului, Yair Netanyahu.”
  • „o astfel de caricatură antisemită poate fi distribuită de chiar fiul prim ministrului”
  • „fost prim ministru şi ministru al Apărării”

Dată fiind acurateţea dovedită de obicei în texte, ar fi nepotrivit să punem o astfel de eroare – lipsa cratimei – pe seama necunoaşterii normei. Poate fi vorba de o nesocotire a regulii care face multe „victime” sau – o explicaţie mai verosimilă – de graba redactării. Înţelepciunea românească spune simplu, cu un pic de rimă, că graba strică treaba, la fel apreciind şi englezii, tot rimat, când afirmă că „haste makes waste”.

Asumând, pentru aceste rânduri, rostul clarificării, pe cât posibil, a normei în cauză, e nevoie să precizăm felul greşelilor legate de ea şi cauza incertitudinii în uzul general.

www.romanidecentenar.ro

Pentru funcţia de premier (în afară de şef de Cabinet, şeful Executivului ori şef al Guvernului) se foloseşte cu cea mai mare frecvenţă cuvântul compus prim-ministru (cu liniuţă de unire ca şi în cazurile: primă-doamnă, prim-balerin, prim-plan, prim-procuror, prim-solist, prim-viceprim-ministru…). DOOM2 înregistrează cuvântul ca atare, consemnând şi formele articulate, de singular şi plural: prim-ministrul, prim-miniştri, prim-miniştrii. Este uşor de dedus că şi în flexiunea cazuală se păstrează cratima (prim-ministrului, prim-miniştrilor). Sursa de eroare apare din cauză că circulă (cu drepturi legitime) şi sintagma primul ministru („cel dintâi dintre miniştri, adică premierul”), pe care DOOM nu o înregistrează, fiind vorba de două cuvinte separate, „unite” doar semantic, care nu cer o liniuţă între ele. Poate că o intrare şi pentru această asociere de cuvinte ar fi limpezit (normativ!) lucrurile. De notat că ele devin mai…încurcate, dacă ajungem la pag. XLII din partea introductivă a celui mai recent dicţionar academic de profil (DOOM2), unde găsim următoarea precizare: „La scrierea substantivelor compuse disociabile, cratima dispare în cazul intercalării altor elemente: prim-ministru, dar primul nostru ministru”. Întrebarea care se iscă firesc este: în cazul intercalării efective sau al posibilităţii de a intercala? Răspunsul îl dă, indirect, faptul că nu găsim notat în dicţionarul amintit un *primul-ministru.

Aşadar, este necesară cratima după prim- , dar neavenită după primul. Şi într-un caz, şi în celălalt, abaterile sunt des întâlnite: „nu este propunerea mea de prim ministru”; „propunerea (…) să fie prim ministru nu îi aparţine” (mediafax.ro, 4 iulie 2017); „Potrivit Constituţiei, primul-ministru este desemnat de Preşedintele României” (pe site-ul Guvernului – guv.ro).
I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: