Picătura de istorie

Cetatea de Scaun a Sucevei – scumpă amintire a trecutului

Scriitori la Cetate – Micaela Ghiţescu şi teatrologul şi regizorul Liliana Alexandrescu (Olanda) fotografiind şi visând realizarea aici a unui film după drama istorică „Despot Vodă” de Vasile Alecsandri

Pentru pelerinul care ajunge prin locurile din Nordul Moldovei, un popas în Suceava înseamnă o incursiune emoţionantă într-un trecut de cărturărie şi artă cum nota N. Iorga. În Suceava, fiecare piatră, fiecare loc, îţi aminteşte de istoria trecută, de gloria nepieritoare a neamului românesc, un trecut de fapte mari. Dar cea mai vie amintire, cea mai scumpă amintire a trecutului – după cum spunea un alt mare istoric român, de data aceasta un bucovinean, Dimitrie Onciul – o reprezintă Cetatea de Scaun a Sucevei.

Începuturile istorice ale Cetăţii de Scaun a Sucevei sunt strâns legate de domnia lui Petru I Muşatinul, abil diplomat, priceput comandant de oaste şi chivernisitor de ţară. Prima construcţie, fortul muşatin din cadrul actualului ansamblu, prevăzută cu turnuri pătrate întâlnite atât în aria romanico-gotică, cât şi în cea bizantino-balcanică, a fost ridicată pe pintenul de stâncă al platoului străjuit de povârnişurile foarte abrupte către râul Suceava şi pârâul Cacaina

Prima atestare documentară a Cetăţii de Scaun o aflăm în documentul prin care se arată că Petru I Muşatinul îl împrumuta pe regele Poloniei Vladislav Jagello cu trei mii de ruble de argint frâncesc. Acel document se încheia astfel: Şi s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului (Mare), sub pecetea noastră în anul naşterii Domnului 1388, adică 10 februarie 1388.

Faptul că şi oraşul Suceava este menţionat pentru prima dată tot în anul 1388, nu ca loc de emitere a unui document, ci efectiv ca aşezare – în actul emis de catolicosul armenilor Theodoros al II-lea, la 10 august 1388, nostra civitatis sucevensis -, are o semnificaţie aparte, ce rezidă în faptul că timp de aproape trei veacuri evoluţia Sucevei stă sub semnul dualităţii Cetate–Oraş. Istoria cetăţii nu ar fi întreagă fără cea a oraşului, chiar dacă fiecare şi-a avut propria viaţă într-o inseparabilă unitate.

Istoria Cetăţii – de la construcţie şi până la distrugerea parţială în vremea domnitorului Dumitraşcu Cantacuzino (1675-1677) – este strâns legată de istoria Moldovei, devenind o pavăză de apărare a ţării. Cetatea Sucevei nu a putut fi cucerită niciodată prin forţa armelor duşmane, deşi în nenumărate rânduri a fost asediată. Intrarea altor armate în interiorul Cetăţii s-a făcut prin trădare, cum s-a întâmplat în 1538, când boierii adunaţi la Bădeuţi hotărăsc să-l părăsească pe Petru Rareş şi permit ienicerilor conduşi de Soliman Magnificul să intre în Cetate. Spune cronicarul Macarie, referindu-se la acest trist moment: Atunci şi prea frumoasa Cetate a Sucevei se supune turcilor şi o batjocuriră ca pe roaba cea de pe urmă. Izvoarele turceşti vorbesc despre jefuirea Cetăţii de către turci şi a tezaurului Moldovei.

După 1538 în Cetatea Sucevei au loc evenimente tragice. Astfel, în 1540 este asasinat în Cetatea de Scaun a Sucevei domnitorul Ştefan Lăcustă, cel care l-a înlocuit la domnie pe Petru Rareş, apoi, tot în cetate, timp de trei luni, a fost asediat Despot Voda, ucis de Tomşa hatmanul, cu buzduganul, în 1563, la podul din Areni.

Scriitori la Cetate – Isabel Vintilă, Alexandru Ovidiu Vintilă, Liviu Popescu, Marcel Mureşeanu, Carmen-Veronica Steiciuc, Mircea Aanei, Doina Cernica, Lucia Olaru Nenati (La mulţi ani, cu sănătate, bucurii şi cărţi frumoase! de ziua natală – 20 februarie), Cecilia Moldovan, Vasile Spiridon, Nora Iuga (recent distinsă la München cu Premiul de excelenţă pentru poezie „Spiegelungen” de către IKGS – Institutul de Cultură şi Istorie Sud-Est Europeană), Petrişor Militaru, Dan Perşa, Viorica Petrovici, Elena-Brânduşa Steiciuc, Valeria Manta Tăicuţu, Olga Iordache, Liviu Papuc ş.a.

Începând cu a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanu (1564-1568), turcii impun mutarea capitalei Moldovei de la Suceava la Iaşi. Un moment important din istoria celor trei ţări româneşti l-a constituit unirea, pentru prima dată, a acestora într-un singur stat, sub conducerea domnitorului Mihai Viteazul. La 29 mai 1600, garnizoanele moldovene de la Suceava deschideau de bună voie porţile Cetăţii, iar Ioan Kaptury este numit pârcălab al Cetăţii.

În 1653, Cetatea Sucevei este asediată de către armatele moldovene şi polone conduse de marele logofăt Gheorghe Ştefan împotriva lui Vasile Lupu. După acest eveniment, Cetatea nu mai joacă un rol important în istoria Moldovei, ea fiind folosită doar ca loc de refugiu al unor domnitori ameninţaţi de turci.

După cotropirea nordului Moldovei de către habsburgi, în 1775, Cetatea a fost lipsită de atenţia noii stăpâniri, ba mai mult, autorităţile austriece au permis scoaterea pietrei din Cetate pentru construcţiile din oraş, ca dintr-o adevărată carieră. Totuşi, sub presiunea luptei românilor din Bucovina pentru drepturile naţionale, Curtea din Viena este obligată să execute lucrări de conservare a Cetăţii la sfârşitul secolului XIX.

Ctitor de ţară şi dătător de legi şi datini – pentru a folosi cuvintele pline de miez, incluzând în ele realităţi ce nu pot fi mai bine simbolizate, ale marilor noştri înaintaşi N. Iorga şi Mihai Eminescu –, Petru I Muşatinul face parte din rândul acelor personalităţi în a căror lucrare neobosită poporul, care le-a plămădit şi care le urmează, se regăseşte pe sine dobândind puterea de a străbate cu demnitate prin istorie.

De aceea, cu cât ne îndreptăm mai mult de veacul în care Petru I Muşatinul şi-a desfăşurat activitatea, cu atât mai mult suntem mai aproape de el, cu atât mai mult umbra sa este mai măreaţă şi amintirea sa mai vie, îmbrăcând an de an vârstele şi emblemele timpului.

Virtuţile şi însuşirile ce l-au caracterizat pe domnitorul Petru I Muşatinul care îşi doarme somnul de veci în Pantheonul Moldovei, în Biserica Sf. Nicolae a Mănăstirii Bogdana Rădăuţi, alături de primii domnitori întemeietori ai Moldovei, întreţin în conştiinţa urmaşilor nepieritoarea legătură a trecutului cu prezentul şi de aici spre viitor.

Dr. VASILE M. DEMCIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!