„Ştiu că mulţi stigmatizează bolnavul psihic, dar psihiatria e cu adevărat ceea ce sugerează etimologia cuvântului – vindecarea sufletului”

Interviu cu dr. OVIDIU ALEXINSCHI, medic primar psihiatru la Institutul de Psihiatrie Socola Iaşi, coordonator ştiinţific ACAR Don Orione

 Ne întrebăm adesea dacă mai există vreo şansă de însănătoşire pentru un dependent de alcool. Tehnologia ne-a demonstrat că dependenţa de Internet este la rândul ei năucitoare. Dependenţele (adicţiile) constituie tema unei conferinţe care va avea loc la Iaşi. În miezul acestei conferinţe se află şi psihiatrul Ovidiu Alexinschi (originar din Rădăuţi).

   V-aţi născut la 10 februarie 1976, în Rădăuţi, aţi fost elevul Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi”. Cum au fost anii copilăriei dumneavoastră?

 – La copilărie mă raportez întotdeauna ca la o altă viaţă. La dolce vita. Chiar dacă erau anii comunismului, cu restricţii stupide de tot soiul, nu am simţit aşa cenuşiul acelor ani. Pentru că prin ochii mei de copil, înconjurat de dragostea familiei, lumea era filtrată luminos, optimist. Iubesc Rădăuţiul copilăriei, aerul tare al iernilor în care înotam prin zăpadă ca să ajung la şcoală sau amintirea scârţâitului scrânciobului din parcul de la Gara Mică. Iubesc mirosul străzilor vechi, aerul provincial, oamenii veseli, bucovineni sadea, dar cu accente austro-ungare, patina timpului pe clădirile din centru. Pe atunci oamenii vorbeau faţă în faţă, mergeau la cinematograful Flacăra să revadă cu aceeaşi plăcere şi mirare filmul Tarzan sau ieşeau în ziua de 1 Mai la petreceri câmpeneşti în luncă.

Care a fost modelul dumneavoastră?

– Petre Ţuţea. Bătrânul filosof cu trup firav, dar cu spirit gigantic. Un antropolog creştin care circumscrie chintesenţa sufletului românesc. Cu o profunzime şi o intuiţie de neegalat. În vârful generaţiei sale alături de Eliade, Cioran sau Vulcănescu. Un model pentru Liiceanu şi Pleşu, dar mai ales un spirit enciclopedic cu o gândire proteică vie şi cu vorbe de duh memorabile.

Cum v-aţi decis să deveniţi medic psihiatru?

– Cochetam cu filosofia, îmi plăcea să citesc – sunt un cititor vorace. Datorez tatălui meu dragul de carte; nu pot să uit sfinţenia cu care scotea din bibliotecă o carte şi o deschidea încet, cu sfială şi eleganţă pioasă. Şi plăcerea cu care îmi citea, copil fiind, poveşti. Îi datorez şi că a avut răbdarea să mă înveţe la 5 ani poemul “Luceafărul”. Tot. Cred că târziu, prin clasa a XII-a, am decis să fac medicină şi nu cred că am ales psihiatria. Uneori cred că psihiatria m-a ales pe mine. Fără cuvinte mari. Pentru că acum nu mă văd făcând altă specialitate.

Aţi regretat vreodată această alegere? (În sensul că problemele pacienţilor pot fi copleşitoare…)

– Nu. Ştiu că mulţi stigmatizează bolnavul psihic, dar psihiatria e cu adevărat ceea ce sugerează etimologia cuvântului – vindecarea sufletului. Dacă înţelegi cu adevărat psihiatria. Dacă medicina e o ştiinţă prin excelenţă umanistă, atunci cred că psihiatria e interfaţa ei perfectă cu psihologia, sociologia şi, de ce nu, filosofia. Pentru că un psihiatru adevărat e şi doctor, dar şi confesor şi fin psiholog, dar şi mediator, consilier, dar şi terapeut. Nu cred că e greu să fii psihiatru. Cred că e mai greu să fii Om.

Care este cea mai mare reuşită a dumneavoastră?

– Familia. Fără falsă modestie. Nu am niciun fel de ambiţii sau vanităţi profesionale. Cred că îmi iubesc şi alint familia aşa cum un violonist îşi atinge înfiorat cu arcuşul corzile perfect acordate. Pentru că după o zi lungă de ascultare empatică la cabinet, în familie mă reîncarc sufleteşte.

În luna aprilie, va avea loc, la Iaşi, Conferinţa naţională “Abordarea transdisciplinară a adicţiilor”. Vorbiţi-ne despre această conferinţă.

– E acum copilul meu de suflet. Lucrez în domeniul adicţiilor de peste 14 ani, am încercat să ajut multe sute de familii şi nu mai cred, ci ştiu că realmente s-au făcut multe progrese pe care lumea e bine să le cunoască. Am reuşit să punem împreună cele mai importante organizaţii naţionale şi internaţionale cu rezultate în terapia adicţiilor – alcool, fumat, droguri, jocuri de noroc, internet etc. Conferinţa „No adict” – cu participare internaţională – va reuni specialişti de top din ţară şi străinătate şi îmi doresc să producă o resetare a sistemului. Să arătăm că se poate şi altfel. Un nou început. Punând omul şi familia pe primul plan. O schimbare reală a stilului de viaţă, o atitudine drug-free. Şi nu e doar un slogan. Înseamnă că fiecare merită o nouă şansă. Chiar dacă a greşit. Eu zic că există speranţă chiar şi pentru cei care poate că nu o văd încă. Şi putem să îi ajutăm în parcursul lor de schimbare. Dar trebuie să îşi dorească.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: