Camilar din calendar

…Va fi fiind acesta nume de fabuloasă poveste (mai întâi, pentru cei care, înbrâcând-o, aievea au trăit-o, iar abia apoi pentru cei care, din preajmă cât de cât au deprins-o spre a o înţelege). Iar în aburul său concret a trăit şi trăieşte Mihai, cel pe care niciodată n-am cutezat să-l numesc, simplu, doar astfel. Etnograful Mihai Camilar de la Humor, pe care, dintâi, m-am învăţat a-l cunoaşte din rândurile sale de calendar popular din „Crai nou”, avea să-mi fie, mai apoi, adesea, gazdă, în camera sa de muzeu de obiceiuri populare, într-o vreme în care eram gazetar drumeţ şi în care încă purtam nostalgia de a năzui a deveni meseriaş asemenea-i (căci îmi zise pe-atunci cineva că „filolog” e un ins neterminat, care trebuie să se specializeze; iar, la vremea când m-am neterminat, singurul masterat abordabil părea, la Iaşi, cel de etnografie şi folclor, spre care, totuşi, nu m-am încumetat). Vreme de-apoi în care s-a întâmplat nu doar să umplem norii de zăpadă din aceeaşi marcă (maro) de ţigară, ci mai ales să mă simt prea strâmt burete lângă un maestru care mă copleşea cu furtuni de informaţii de pe coclauri şi, mai ales, dintre oameni vii, rămuroşi şi frumoşi, azi numiţi „tezaure vii”. A fost ca, pe urmă, multă vreme să nu ne vedem (fără, sper, să ne înstrăinăm de tot). Dar deunăzi ne-am reîntâlnit – el, Mihai Camilar, pe drept primind Premiul Bucovina al SSB. De la un timp – mi-a mărturisit M. Camilar din calendar – nu-i mai sună telefonul, nu i se mai bate-n uşă… Şi i-am răspuns atunci în gând, precum acum, în puţine şi sărace vorbe, că-n lumea asta largă şi strâmtă sunt inşi care oricum nu-l uită şi nici nu-l vor uita.

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Bun articol. După cum spuneam în altă postare, cred că dl.Camilar (voit sau nu) face parte din ceata tăcută și desculță a mucenicilor bucovineni, dacă ar fi să-i analizăm succint munca de jumătate de veac. Și OAMENII de acest soi chiar nu au nevoie de vorbe și laude. Munca lor va dainui peste ani, mai presus de ,,valorile,, promovate de societatea de consum. Un gând bun, chiar anonim, face mai mult și e mai indicat decât discursul sec al unui politruc actual sau lauda băloasă a unui parvenit post-decembrist, rămas repetent în clasa a II-a ,care se gudură pe lângă dumnealui atunci când e și presa pe aproape, pentru apărea mai deștept în ochii secretarei. Un om cu o structură sufletească asemănătoare cred că a fost profesorul și muzeograful Ion Cruceanu.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: