Eminescu e infinitul din noi

Miez de ianuarie îmbrăţişat de lumina sfântă a sărbătorilor de iarnă şi de farmecul geniului eminescian, această „Minune a limbii”, liant spiritual între trecut, prezent şi viitor, răsărit din taina pământului, secret pecetluit, Carte mereu deschisă sufletului rodind veşnicia. De aceea „Numai poetul/ Ca păsări ce zboară/ Deasupra valurilor/ Trece peste nemărginirea timpului”.

Devenit tradiţie, Festivalul literar „Mihai Eminescu”, organizat de mai multe instituţii, coordonat de Centrul Cultural „Bucovina”, a ajuns anul acesta la cea de-a XXVII-a ediţie şi a cuprins o serie de manifestări, cu participarea unor nume de marcă: Vasile Spiridon, Ştefan Munteanu, Valentin Ajder, Liviu Papuc, Olga Iordache şi Doru Ionescu.

Duminică, 14 iuanuarie, la ceas matinal, a avut loc plecarea spre Călineşti Cuparencu, acolo unde rădăcina eminesciană atrage de la un an la altul tot mai mulţi iubitori de Eminescu, de poezie, de această localitate cu nume în literatură, ivite ca descendenţi din aceeaşi viţă eminesciană: poeţii Carmen Veronica Steiciuc şi Ion Cozmei, plecat prea devreme în lumea fără dor.

Pe măsură ce ne apropiam de acest loc binecuvântat de Dumnezeu, ochi furau, cu o încărcătură emoţională vizibilă, din frumuseţea peisajului dominat de construcţii noi, moderne, de dealuri, câmpii şi păduri de poveste, aşa cum îi stă bine Bucovinei.

Eminescu s-a putut bucura de acolo, din Empireul său ori din adânc de Mare, de un spectacol artistic de înaltă ţinută. Cele două şcoli din comună, Şerbăuţi şi cea gazdă, s-au prezentat într-o succesiune de momente ingenios îmbinate: recitări în limba română, dar şi în alte limbi, cântece pe versuri eminesciene şi din folclorul local, fiind răsplătite cu vii aplauze. Un recitator de excepţie, un real talent, a fost eleva Adela Şulea de la Şcoala Gimnazială „Miron Costin” din Suceava, care a încântat publicul atât aici, cât şi la Putna şi la Suceava.

Despre arborele genealogic eminescian a vorbit Carmen Veronica Steiciuc, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi directorul Teatrului Municipal „Matei Vişniec”. Alocuţiuni au rostit primarul comunei, Cătălin Sanduleac, Ion Manole, consultant artistic al Centrului Cultural „Bucovina”, istoricul şi criticul literar Liviu Papuc şi Mihai Grozavu, consilier judeţean, care se numără printre cei care au contribuit la deschiderea căilor către prima ediţie a acestui prestigios festival.

Drumul de la şcoală şi până la intrarea în curtea bisericii bicentenare a fost plin de un alai de sărbătoare, o îngemănare de vârste diferite, unele îmbrăcate în costume populare tradiţionale, cu imagini contopite în clipe de neuitare, zidite cu aleasă sensibilitate în ochiul şi mintea oricărui privitor. Acolo s-au depus coroane de flori la bustul Poetului, din partea primăriei comunei, a Centrului Cultural „Bucovina” şi a Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Copacii din jur, îmbrăcaţi în prima lor haină de iarnă, păreau mii de cupole prin care răzbăteau parcă glasurile armonioase ale elevilor, interpretând „Dor de Eminescu”, pe muzica regretaţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici. O imagine desprinsă ca dintr-un basm, cu deschidere spre Casa documentară „Vasile Eminovici”, încărcată de ani, cu istoria şi vremurile ei.

După fotografia de grup la bustul Poetului nepereche, ne-am îndreptat spre Călineşti Enache, la mormântul poetului Ion Cozmei, căruia i-a plăcut să se autodefinească „fior călător”, „râu nestatornic”, „tâlcuitor de semne”, „salahor la cariera de marmură a cuvântului” ori „pacient la vama destinului”. Clipe de tăcere. Clipe de durere sufletească. Cuvintele prisosesc în asemenea momente, doar cele rostite în gând, cu o lacrimă în priviri şi cu o lumânare aprinsă au întregit reculegerea: „Mă strigă prietenii fără cuvinte/ Mă ajunge uitarea cu alte troiene/ Mă caută râul cu unde superbe/ Şi strigătul vămii la poartă tot creşte”.

Cu aceleaşi emoţii şi gânduri curate ne-am îndreptat spre Putna, acolo unde se contopesc două veşnicii: Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Mihai Eminescu. Pe aleea ce duce spre intrarea în sfântul locaş, parcă ceva din orga pădurii de brazi falnici aducea spre noi versuri din „Doina” eminesciană, o rugăciune românească în care îl slăveşte pe „Soarele Moldovei”. Eminescu l-a cântat ca nimeni altul şi a cultivat în sufletul românilor un cult, o admiraţie şi o cinstire deosebită faţă de el.

Sub policandre încărcate de lumină iradiind armonie lăuntrică, s-a desfăşurat slujba oficiată de un sobor de preoţi, în frunte cu arhimandritul Melchisedec Velnic, stareţul mănăstirii, închinată Domnului Limbii Române. Strălucire în suflet şi rugăciune aici, la Putna, în Bucovina noastră dragă, despre care Eminescu spunea că: „este partea cea mai veche şi frumoasă a ţării noastre, raiul Moldovei”.

Înainte de a se trece la momentul de vârf al Festivalului aici, la Putna, s-au depus coroane omagiale la bustul Poetului şi s-au făcut fotografii de grup. În sala de protocol a mănăstirii am urmărit mai întâi un moment artistic de trăire plină şi vibraţie, cu ecou spre cer de Putna, susţinut de elevi ai şcolii, coordonaţi de profesorul şi scriitorul Mircea Aanei.

Premiul de excelenţă „Mihai Eminescu” pentru cea mai bună carte de exegeză eminesciană, publicată în anul 2017, a fost acordat prof. univ. dr. Ştefan Munteanu de la Universitatea din Bacău.

Putna… Priviri îmbrăţişând candela nemuririi. Putna, reper istoric, spiritual şi cultural, locul unde odihneşte apărătorul creştinătăţii, aici unde arde neîncetat flacăra iubirii de neam, de vatra strămoşească, de versul eminescian încrustat adânc în sufletul românilor, omagiat an de an şi aici, în „Ierusalimul românesc”.

Luni, 15 ianuarie. Împlinirea a 168 de ani de la naşterea celui mai mare poet român „pe care l-a ivit şi-l va ivi poate vreodată pământul românesc”.

15 ianuarie – Ziua Culturii Române, două sărbători de cinstire a limbii, cel mai preţios dar dat de Dumnezeu, pe care trebuie să-l apărăm şi să-l înfrumuseţăm mereu.

După depunerea de coroane la bustul poetului Mihai Eminescu de către mai multe instituţii şi rostirea de alocuţiuni, manifestările au continuat mai întâi la Colegiul Tehnic „Petru Muşat”, unitate de învăţământ cu tradiţie în organizarea şi desfăşurarea unor mari evenimente literare şi culturale. La început s-a păstrat un moment de reculegere în memoria profesorului, poetului, filosofului şi jurnalistului Roman Istrati şi a Elisabetei Isanos, fiica scriitorului Eusebiu Camilar.

Despre Actualitatea lui Eminescu discuţiile au fost deosebit de interesante şi variate, pigmentate cu versuri din Nichita Stănescu, în lectura poetei Carmen Veronica Steiciuc. Şi-au expus argumentat părerile Ştefan Munteanu, Vianu Mureşan, Liviu Papuc, Valentin Ajder, toate confirmând că „Eminescu este nemuritor. Totdeauna va fi actual”, cu recomandarea ca generaţiile actuale, dar şi cele care vor urma să-l cunoască bine pe Eminescu, să-i pătrundă şi să-i preţuiască opera, EL fiind Pisc intangibil.

O bucurie a oferit şi maestrul Mihai Pînzaru-PIM cu expoziţia de grafică inspirată din poezia eminesciană. Fire sensibilă şi profundă, cu un ochi magic a reuşit să dea dimensiune şi valoare lucrărilor prezentate.

Al doilea premiu al festivalului, Premiul Special „Mihai Eminescu”, a fost acordat post-mortem lui Roman Istrati pentru întreaga sa activitate.

La Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, s-au desfăşurat activităţi majore, cinstind cele două evenimente ale zilei: prezentarea revistei „Bucovina literară” nr. 11-12/2017 şi lansări de carte, cu apariţii despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu, de către Editura „Eikon”, cu implicarea de excepţie a directorului ei, jovialul Valentin Ajder.

Ultima filă din programul festivalului s-a derulat la Teatrul Municipal „Matei Vişniec”, o seară plină cu dor de Eminescu, prin lectura unor îndrăgostiţi de versul său, filme documentare, alte momente încântătoare sub bagheta fermecată a directorului Teatrului, Carmen Veronica Steiciuc, şi a invitaţilor Doru Ionescu şi Valentin Ajder.

Zile de ianuarie. Zile de Eminescu. Zile de neuitat.

În anul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri versuri din poezia eminesciană „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” să rămână drept frontispiciu în inimile românilor, înveşnicindu-ne cu Eminescu.

 EMIL SIMION

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: