Însemnat de o carte

Profesorul Mihai Pânzaru de la Rădăuţi a fost un personaj controversat. Între altele, înainte de 1989 bătuse, oarecum împotriva curentului, Europa de Vest. Însuşi unchiul nostru trăitor în estul Germaniei Federale, aproape de graniţa cu Estul german comunist, îl cunoştea de undeva.

După Revoluţie şi-a pus pe picioare un institut propriu, cu compartimentul ştiinţific dezvoltat mai degrabă în Basarabia, care atacase deja, sub semnături româneşti din Republica Moldova, teme sensibile ale istoriei româneşti, ignorate, interzise sau falsificate de istoriografia comunistă, fie bolşevică, fie românească.

Ne întâlniserăm des în Rădăuţiul aflat în maximă emulaţie în care se revitalizau sau se năşteau asociaţii, societăţi, fundaţii având scopuri asemănătoare Institutului Internaţional Privat de Studii şi Cercetări Ştiinţifice privind Bucovina şi Basarabia, Fundaţiei „Iancu Flondor” sau Analelor Bucovinei şi Basarabiei, toate create de Mihai Pânzaru. Se reînfiinţase Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, apăreau Liga Judeţelor în Mod Abuziv Desfiinţate, alte societăţi şi fundaţii, care situau Rădăuţiul printre cele mai active aşezări bucovinene în materie de implicare publică.

În acele momente de entuziasm cultural generalizat, Mihai Pânzaru m-a întrebat dacă şi în casa mea exista literatură de sertar, el putându-mă ajuta să o aduc la lumină. Eram mândru de ce reuşisem să scot din tema examenului de diplomă de la Universitatea din Bucureşti, aşa că oferta lui i-a hotărât soarta. I-a plăcut monografia (plăcuse şi comisiei de examen) şi am convenit să i-o predau pentru tipar. A cules-o pe calculator, la fostul Centru de Calcul care găzduia la ultimul etaj şi redacţia noastră, domnişoara Maria Cazan. Prefaţa am reuşit s-o obţin de la profesorul nostru Mihail Iordache, aflat pe patul de suferinţă, aceasta lăsând impresia unui veritabil testament pentru cel ce fusese un remarcabil profesor de literatură şi care condusese destinele culturii sucevene o vreme. Recitită cu ochii universitarului, cartea merita să apară şi a fost meritul profesorului Pânzaru că i-a ieşit în cale.

Ne-am văzut, ne-am auzit apoi din ce în ce mai rar, ziarul acesta consemnându-i însă eforturile de a face din familia sa (cu distinsa lui soţie, medic, fiind coleg de liceu) un nucleu de promovare a culturii bucovinene atâta vreme cât resursele i-au permis.

Iată motivele pentru care omul acesta şi-a câştigat în conştiinţa subsemnatului un loc însemnat. Însemnat de o carte – „Em. Grigorovitza. Viaţa. Opera” – a cărei apariţie i se datorează.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!