Dulce Românie

Şi dacă este 15 ianuarie, aniversarea Eminescului şi, de aceea, Ziua Culturii Naţionale, am putea coborî din raft cartea (o aveţi cu toţii, aşa-i?) spre a (re)citi bunăoară poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Pentru că este dintre cele mai cunoscute (unii ar îndrăzni să spună că-i dintre cele mai uzate), dar şi pentru că se numără printre cele care se potrivesc Anului Centenar al Unirii: „…Fiii tăi trăiască numai în frăţie/ Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,/ Viaţa în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală şi mândrie/ Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”. Adăugăm că „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Romania” (iniţial aşa s-a tipărit: „Romania”) a fost publicată în numărul din 2 aprilie 1867 din „Familia” de la Pesta (atunci având „cancelaria redacţiunei” pe strada Morarilor nr.10; anterior, la debutul adolescentului poet, redacţiunea îşi avea sediul pe str. Leopold), publicaţie românească ce se difuza, potrivit menţiunii de pe prima pagină, în Austria (la preţul de 5 florini) şi în „România” (la preţul de 2 galbeni). Da, România, fiindcă numele oficial de România începuse a se impune după data de 1 iulie 1866, când s-a promulgat, în Principatele unite ale Moldovei şi Valahiei, Constituţia. Însă „Familia” de la Pesta se adresa, astfel, României şi românilor, şi în ediţia din 25 februarie 1866, în care „Mihaiu Eminescu” semna poezia „De-aşiu avé”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: