Ora de dirigenţie

O altă întâmplare legată de trecutul meu de utecist s-a petrecut în clasa a X-a, chiar în ziua de 8 Martie. În toţi anii de gimnaziu şi liceu, în clasa în care am învăţat nu a călcat picior de director sau inspector care să asiste la vreo lecţie sau activitate. Despre dirigenţie toţi vorbeau şi vorbesc, însă foarte puţini dascăli o fac cu adevărat. Singura lecţie făcută de diriginta mea în cei patru ani de liceu a fost în ziua de 8 Martie în anul şcolar 1965/1966. În liceul nostru se întâmplaseră nişte lucruri anormale, amorale. Directorul nostru, proaspăt divorţat, trăia cu o elevă. Colegii lui – de, oameni vigilenţi! –, cu o morală înaintată, l-au lăsat să se afunde în c..t, l-au prins în flagrant, l-au înfierat cu mânie proletară şi l-au dat pe mâna partidului. Vigilenţa le-a fost răsplătită: unul a ajuns inspector şef la raion, celălalt, directorul liceului nostru (ambii fiind nişte panglicari, ba unul, un beţiv notoriu). Probabil că diriguitorii învăţământului raional şi activiştii de partid ce aveau în responsabilitate acest domeniu au propus un plan de măsuri pentru remedierea abaterilor ca şi cum, în liceul nostru, în fiecare zi avea loc câte o idilă între cadre şi elevi. Sinistra secretară a regiunii de partid Suceava „a aterizat” în liceul nostru în ziua de 8 Martie, urmată de un număr mare de activişti de partid şi inspectori şcolari. În această zi nu prea se făcea carte, se dădeau cadouri la profesoare şi colege, mai pe şleau, se „ardea gazul”. Singura oră de dirigenţie din acea zi era doar la clasa a X-a C. Prim-secretara regiunii Suceava şi-a exprimat dorinţa de a asista la ora de dirigenţie, obiectivul fiind modul cum se preocupă diriginţii de educaţia elevilor în conformitate cu morala socialistă. Fiind oameni mari şi graşi abia au putut încăpea între rândurile de bănci. Diriginta era albă ca varul; planificare – ioc, plan de lecţie – ioc, temă dată – ioc. Mă uitam la ea, fiind în prima bancă, şi credeam că face apoplexie. Nu ştia cum să ne întrebe de temă, după ce făcuse prezentarea invitaţilor şi verificase prezenţa. Nu ştiu ce prezenţă de spirit am avut, cine mi-o fi şoptit să acţionez. Am ridicat mâna.

 – Ce vrei Târziule?

– Tovarăşă dirigintă, vă rog să mă lăsaţi să scriu pe tablă titlul temei pe care o dezbatem astăzi.

Ca un naufragiat, s-a lăsat dusă de val şi mi-a spus:

 – Ieşi.

Am ieşit cu paşi hotărâţi şi la mijlocul tablei, cu litere frumoase, am scris :

8 Martie – Ziua internaţională a femeii !

Asistenţa era încântată de titlu, deoarece printre cei care asistau şapte erau femei. Dau să plec la loc când constat că diriginta mea şi-a revenit.

– Ei, dacă eşti tu aşa de pregătit, spune-ne ce ştii despre această zi şi care este semnificaţia ei!

Pe la începutul iernii participasem ca voluntar la mutarea bibliotecii orăşeneşti. Directoarea bibliotecii ne-a mulţumit şi ne-a dat câte două cărţi ce fuseseră scoase din inventar. Mie mi-au revenit: Hristo Botev (o lucrare despre un erou al poporului bulgar) şi o broşură destul de consistentă în care erau prezentate luptele şi jertfele unor eroine comuniste – Roza Luxemburg, Clara Zetkin, Kolontai, Nadejda Krupskaia, Osko Thereza, Olga Bancic etc. Mi-am însuşit volumul de informaţii şi la această temă; eram călare pe situaţie. Am început să vorbesc de nici diriginta nu mă putea opri.

www.romanidecentenar.ro

– Gata, treci la loc, îmi zise diriginta. Să spună şi alţii (sic).

Eu de colo:

– Lăsaţi-mă să le spun colegilor ce semnificaţie mai are această zi.

Asistenţa era entuziasmată şi însăşi tovarăşa prim-secretar a regiunii de partid Suceava a intervenit:

– Lăsaţi-l să spună tot!

Într-un târziu s-a auzit şi soneria salvatoare pentru diriginta mea. A fost cel mai lung monolog pe care l-am interpretat în viaţă. Diriginta mea a fost lăudată la scenă deschisă în clasă, în cancelarie, la consfătuirea de la începutul anului, la radioul local. Ce mai! Era dată de exemplu ca model de pregătire şi organizare a lecţiilor de dirigenţie. Nu vă mai spun că după această intervenţie a mea întru salvarea dirigintei, nu am mai fost ascultat la matematică până la terminarea liceului, având o medie destul de mare. Dar eram fericit.

Cât ştia diriginta mea despre ziua internaţională a femeii tot atâta matematică ştiam şi eu!

(fragment din „Amintiri, meditaţii, atitudini…”).

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: