Protopopiatul Fălticeni

Veşnica sloganiadă sau Infectarea mediatică lozincardă

„Ana, Luca şi cu Dej / Bagă spaima în burgheji” şi „Unde sunt americanii? / S-au ascuns ca şobolanii” şi „Gheorghiu-Dej – Luptător / Pentru pace şi popor“ şi altele asemenea acestora… Aşa a început după ´44 mantrica infectare cu bacilul comunist de natură materialist-dialectică, prin intermediul lozincilor şi al sloganurilor manifestaţiilor ocloşitei puteri alogene şi alogenofile. Manifestaţiile (numite astăzi mitinguri) erau elogii ale colectivului proletar, ale clasei muncitoare, dar erau şi osanale triumfaliste ale ”celor mai egali dintre egali”, căci avangarda militantă trebuia să ocupe un loc mai de frunte în ”întrecerea socialistă”.

Eu m-am trezit cu „Ceauşescu – pace”, cu „Trăiască Partidul Comunist Român” şi mai ales cu „Ceauşescu – România / Stima noastră şi mândria!” agăţate pe IMUS, IUPS, CFCH şi alte „uzine” de progres socialist. Să ne amintim că după ´89 am răcnit (eu mai puţin, ce-i drept…) „Nu ne vindem ţara!”, şi tot noi, prin aleşii noştri legitimi, am vândut-o „pe şest” până la ultimul bob de grâu (fie el şi modificat genetic) rătăcit pe fundul sacului fără fund, aşa încât noi suntem sclaveţii apusenilor, iar ei sunt latifundiarii „piciorului de plai” ce ni l-a hărăzit Cel de Sus.

Hai să nu ne mai minţim! Democraţia românească e doar originala faţă acneică şi fadă a utopiei Occidentului cu covrigi în coadă, o copie tâmpă a democraţiilor de import, o struţo-cămilă mioritică ce cară povara politicii originale dâmboviţene, e doar expresia patologică a progresului sinelui înecat în deziluzie. O trăim în icneli zilnice şi ne putem însuşi chiar şi un posibil slogan ijderit în sufletul fiecăruia ca dintr-un izvor al ofurilor şi regretelor: „Nu vrem case, nu vrem pâine…/ Daţi-ne ziua de mâine!”. Sloganuri electorale de genul „Mândri că suntem români”, „România înainte” sau „În sfârşit ai cu cine”, inoculează ideea că doar membri acestor (mal)formaţiuni politice şi votanţii acestora se pot simţi mândri că sunt români, sau doar cu cutare România va merge înainte (spre ce?!?), sau doar unii sunt ultima şansă a salvării noastre (de cine?!?). Politicienii şi politrucii (de multe ori îi confund, aşa că amintesc de toţi), în mod subtil şi la nivel subliminal, prin adoptarea acestor tipuri de sloganuri electorale, trag nădejde să subtilizeze voinţa poporană în aplicarea ştampilei votante unde trebuie.

Într-un articol recent, subliniam ideea că „utopicul om ce se promovează astăzi este sclavul sloganurilor, lozincilor şi al pancartelor, robul reţelelor de (de)socializare şi al hashtag-urilor, anarhist, ecologist radical, pion de masă de manevră ieftină şi credulă, un homo stultus stăpânit de iluzia autonomiei sale totale.” Acelaşi utopic om nou a fost propovăduit şi în anii ciumei roşii, şi în timpul dictaturii carliste, iar acum mai abitir ca niciodată, căci proştii sunt mulţi întotdeauna, nu numai în timpul Lăpuşneanului.

Astăzi aceeaşi politică a corectitudinii impuse în mod ”liber” se foloseşte de sloganuri, lozinci şi pancarte în toate domeniile vieţii sociale, la toate nivelurile, în mod colectiv sau individual.

Războiul adevărului se dă pe toate fronturile sociale, iar mass-media este un Panzer în dotarea fiecărei părţi combatante, mai puţin în arsenalul defensiv al celor ce vor să se informeze. Mintea umană (nu e pleonasm?) nu are Firewall sau Antivirus. Mesajele subliminale sunt stupefiante psihoactive, mijloace orwelliene prin care se strecoară calul troian al ”invadatorilor” de orice natură în fortăreaţa minţii umane. Brainstorming-ul, ca tehnică pentru stimularea în grup a gândirii creatoare a indivizilor, este înlocuită de brain-washing-ul dezinformării.

Impulsurile sociale violente sunt alimentate zilnic de consumul de mass-media, de ştiri deprimante sau părtinitoare, de filme de acţiune, horror sau thriller, de filme de desene animate (cartoons) cu o succesiune explozivă de cadre, imagini şi personaje alimentate de o grafică din ce în ce mai „colţuroasă” şi de o cromatică violentă cu contraste primare şi de alăturare, care ar năuci şi creierul unei statui (dac-ar avea…), cu atât mai mult pe cel fraged al copiilor (ce se vor) îndobitocibili.

Ştirile false (fake-news) sunt produse şi alimentate de guverne şi corporaţii şi distribuite prin trusturile de presă sistematizate ierarhic şi deţinute de CEO-uri guvernamentale sau corporatiste, iar noi, privitorii de ecrane, ne hrănim pavlovian cu interesele lor; suntem cenzuraţi sistematic şi psihotronic prin trunchieri şi omiteri de ştiri şi dezinformări. De exemplu: Războiul din Vietnam (1964-1975) a fost o minciună mediatică gogonată: Pe 2 şi 3 august 1964, forţele militare ale Vietnamului de Nord au atacat două distrugătoare americane aflate în Golful Tonkin. Ulterior am aflat că acest atac nu a avut loc niciodată, ci a fost o invenţie a Casei Albe publicată într-un ziar, având ca scop împiedicarea câştigării independenţei de către Vietnam şi menţinerea dominaţiei americane în zonă; consecinţe majore: milioane de victime, malformaţii genetice (agentul Orange) şi uriaşe probleme sociale. Aşa s-a întâmplat şi cu Războiul din Golf, dar mai ales cu neaoşa Revoluţie (ptiu!) din decembrie ’89.

Intenţia folosirii lozincilor şi a sloganurilor este „să ne facă la psihic”, să ne inoculeze frica până la oase. De la ”pâinea şi circul” roman la ”statul sunt eu” ludovician, de la ”Arbeit macht frei” (Munca te face liber) la ”Partidul – Ceauşescu – România!” nu este vreo distanţă notabilă, deoarece toate acestea au un fundament ideologic asemănător şi un target comun de idiotizare colectivă. Frica face pe oameni să nu mai gândească; prin insinuarea ei se extremizează capacităţile psihice ale individului până la abdicare.

Neîndoielnic, sloganurile şi lozincile, ca de altfel şi înjurăturile şi blestemele fac parte din repertoriul abracadabrian al rezolvării problemelor; “Jos cu ei şi totul va fi bine!” se sugerează, arătându-se ce rău e celălalt şi, prin comparaţie (fie ea subiectivă) ce bun sunt eu.

În zilele noastre, însă, în industria publicităţii, sloganul a căpătat o altă semnificaţie, el fiind folosit pentru a arăta consumatorilor care este principiul de bază după care o companie îşi ghidează întreaga activitate.

Iată un posibil (dar nedorit în aplicare) exerciţiu liber (încă) de epică sloganoid-consumeristă (fără nicio intenţie de a face vreo publicitate mascată):

Omule, nu ştii că Viitorul este al tuturor (Opel)? Aşa că nu mai contează nimic, nici trecutul, nici prezentul… Eşti invitat (cu alambicare) să ai Experienţe împreună (T-mobile). Aşa că Gustă senzaţia (Coca-Cola), Experimentează fără limite (Lurpak – unt), explorează şi Descoperă curcubeul! Gustă curcubeul (Skitles); într-un cuvânt Trăieşte fresh (Kaufland), căci undeva, cineva Ştie ce ne place! (Penny). Ţi-am stârnit curiozitatea? (Kinder Surprise) Foarte bine! Sparge rutina! (Kinder Maxi King) şi Îndrăzneşte pentru mai mult! (Pepsi) Plăcerea este ceea ce trebuie să cauţi şi singura care contează în ziua de azi, deoarece Fără durere e plăcere! (Syndolor gel) Relaxează-te şi bea o Cafea cu suflet (Don Café), fără niciun alt motiv, ci doar Pentru că meriţi (L’Oreal). Vrei progres? Singurul progres care ne interesează pe noi şi, implicit şi pe tine, este un Progres prin tehnologie! (Opel) Vrei să crezi în ceva sau în cineva? Gândeşte liber! (Pro TV) şi Crede în oameni! („Visuri la cheie”, Pro TV) Vrei să-ţi trăieşti viaţa? Foarte bine! Doar fă-o! (Nike) Căci undeva, nevăzut, neauzit, direct interesat şi frecându-şi mâinile de ”dragul” tău, cineva de departe îţi va fi Mereu aproape! (Antena 3)

Nu (prea) pare a fi o lozincă, dar consider că (măcar) această strofă din lirica încătuşată a lui Gyr ar trebui să fie ştiută ca şi Tatăl nostru, ca un îndemn-manifest (nu revoluţionar, refractar sau anarhist), ca un impuls de nădejde tare pentru ziua de mâine – zi de păşire spre veşnicie:

„Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,

nu pentru pătule, nu pentru pogoane,

ci pentru văzduhul tău liber de mâine,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”

… şi apoi adevărul ne va face liberi (cf. In. 8, 32).

Pr. GABRIEL CIOFU, Baia

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: