Prin speranţă şi muncă, atingi stelele

Aceste rânduri se doresc un prinos de recunoştinţă pentru doamna medic primar pediatru Agneta Pal, care a fost sărbătorită cu prilejul împlinirii a 50 de ani de activitate în cadrul Spitalului Câmpulung Moldovenesc, după ieşirea la pensie şi prin desfiinţarea serviciilor de gardă ea alegând să locuiască în spital, considerându-l “propria casă” (vezi articolul din “Crai nou” de marţi 7 noiembrie). Meritele sale profesionale pe parcursul celor cinci decenii sunt incontestabile. Dar eu mă voi rezuma la activitatea sa de teren, deoarece este medicul care, la dispensarele arondate spitalului, cu exigenţă şi multă înţelegere, controla preocuparea cadrelor medicale, inclusiv a medicilor în îngrijirea copiilor 0-1 an, dar şi a elevilor, prin administrarea vaccinărilor, tratarea anumitor afecţiuni şi trimiterea la timp a cazurilor de îmbolnăvire ce necesitau spitalizarea. Deşi profesia mea a fost de asistent medical generalist, conform disciplinelor de medicină învăţate în şcoală, la dispensarul medical (sau circa sanitară Izvoarele Sucevei, cum se numea instituţia în anii aceia tulburi ai comunismului), prin specificul locului de muncă, pediatria ocupa un loc de frunte. Ehei, şi nu ca acum, când obligativitatea vaccinărilor depinde de dorinţa părinţilor. Când mor bebeluşii de rujeolă, prin refuzul celor ce le-au dat viaţă de a-i vaccina, ca să dau numai un exemplu. Doamna dr. Agneta Pal şi medicii cu care am făcut serviciul, nu puţini la număr, conştientizau aberaţia ceauşistă că, mai ales în zona de munte, cu cătunele şi satele răsfirate, copilul 0-1 an nu putea fi vizitat zilnic (!!!). Ajunsesem la situaţia, înainte de anul 1989, să auzim chiar sfatul medicului de circă cu care lucram: “Scrieţi aşa cum ni se cere, că mâna nu vă doare!”… Cuvinte de recunoştinţă doamnei medic primar pediatru Agneta Pal, care mi-a îndrumat paşii cu sfaturi adecvate, practice, de profesie, numai prin controalele la locul de muncă, ani numeroşi, astfel făcându-mă să înţeleg şi să iubesc pediatria. Pentru aceasta, acum, chiar pensionar fiind, îi mulţumesc, urându-i multă sănătate şi dăruire profesiei cu credinţă, dragoste şi speranţă, aşa cum mărturiseşte în articolul evocat, din care am reţinut, cu emoţie, şi precizarea doamnei dr. Agneta Pal: “Per aspera ad astra” (prin speranţă şi muncă atingi stelele). (DECEBAL ALEXANDRU SEUL)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: