Sub cerul Bucovinei

Plănuisem cu elevii mei o călătorie prin lumea aştrilor cu profesorul Dimitrie Olenici. Şi iată, în 3 noiembrie 2017, am bătut la poarta renumitului muzeu al celor doi fraţi colecţionari de bogăţii materiale şi spirituale – cu elevi de la „Nicu Gane”, însoţiţi de profesorii Mihaela Nicolae, Viorica, Primăvara şi Codrin Benţa – pentru realizarea unei activităţi interdisciplinare unind Cer şi Pământ, Sus şi Jos, Vest şi Est, Sud şi Nord. De la etnografie la istoria medievală, de la religie, mitologie şi arte la civilizaţia actuală, de la aşezările rurale ori urbane la necuprinsul celest. De la ctitoria din Solca a lui Tomşa la biserica de lemn a voievodului Dragoş (cea mai veche biserică de lemn din Europa) şi la cea temeinicită în piatră, Bogdana; de la Putna marelui Ştefan la ctitoria hatmanului Arbore.

Popas de trei ore la Horodnicul de Jos. Aici e obârşia eruditului I. G. Sbiera, membru fondator al Academiei Române (1866). Aici grăieşte stejarul Unirii despre unitatea românilor. Şi aici s-a reîntors, la rădăcini, pasionatul profesor astronom Olenici căutând răspuns blagian: „Stea care sub carul mare abia licăreşti/ nedumerită-n şapte lumini, a cui stea eşti?… De eşti a mea, văzându-mi anul şi vatra/ n-aruncă nimeni după tine cu piatra.” Reverenţă, nu piatră, celui ce încă din copilărie s-a simţit atras de Univers înzidindu-se în Planetariul sucevean şi rezidindu-se în cel din Horodnicul de Jos. Neastâmpărul cunoaşterii l-a purtat peste tot pe mapamond, dar şi printre aştri, planete şi stele, stăpânit de neodihna gândului iscoditor şi creator. Autor de cărţi ştiinţifice şi de popularizare, spirit activ şi ardent, îşi găseşte locul şi între universitari şi elite academice, între savanţi şi oameni de afaceri, între săteni şi elevi, între tineri şi vârstnici, între creatori şi visători. Pare a avea un program non-stop. Consemnează date pentru buletinul de ştiri al înaltului, cercetează Calea Lactee şi inelele lui Saturn, observă eclipsele, face ocolul Universului în douăzeci şi patru de ore, construieşte lunete, telescoape, pendule, participă la întruniri ştiinţifice.

Ospitalier şi hâtru, ne invită la spectacolul captivant al Cerului gravitând şăgalnic prin galaxii. „Din România – ne explică dumnealui – se observă total sau parţial 66 de constelaţii… Cu ochiul liber, se observă şase mii de stele… Luneta lui Galilei, din 1610, face posibilă observarea stelelor cu magnitudine mai mică de 6”. Spectacol magnific. Demers bine documentat. Şi, dincolo de uşă, în Panthéonul de la Horodnic, Pendulul Foucault îşi continuă traiectoria de la Vest la Est. „…Pendulul este, după cum vedeţi, un dispozitiv experimental bazat pe pendulare gravitaţională ce confirmă rotaţia Pământului în jurul axei sale… Cauza principală a fenomenului Foucault este acţiunea forţei Coriolis… în timpul unor aliniamente planetare… Efectul Allais (Maurice Allais, laureat al premiului Nobel pentru economie) demonstrat în timpul eclipsei solare din 1954… harta eclipsei totale de Soare din 1999. …Pendulul despre care citim în romanul lui Umberto Eco are înveliş simbolic…” În curte, ceasurile solare indică ora 13,00. Cadranele ne marchează devenirea întru spirit. Am făcut ocolul Universului în timp record! Se aude glasul profesorului: „…Tija indicatoare – gnomon – este aliniată cu axa de rotaţie a Pământului, indicând Nordul geografic… latitudinea locului…”

Dimitrie Olenici continuă vorbindu-ne de astronomia ieşeană (universitarul Gh. Rusu originar din Gălăneşti), de profesorul Ilie Cosovanu de la Solca, de prietenii astronomi din ţară, de Anul Naţional al Astronomiei Române, 2008, de Anul Internaţional al Astronomiei, Paris, 2009, de concursurile Equinox, de Caietele astronomice şi despre astroamici… De festivalul Nopţilor de Perseide ajuns la a XII-a ediţie. De planetariul portabil. Şi încărcătura spirituală din mediul rural de care ne asigura profesorul Gheorghe Dolinski, realizator de emisiuni la Cromtel TV Rădăuţi…

www.romanidecentenar.ro

Şi încântarea noastră. Şi lecţia uimitor de atractivă şi activă la care am participat şi de la care am ieşit mai bogaţi prin informaţia ştiinţifică transmisă cu naturaleţe şi har. Cele trei ore au zburat, „căi de mii de ani treceau/ în tot atâtea clipe”. Şi lecţia, marea lecţie. Negreşit, vom mai reveni!

Şi ocolul Universului în trei ore cu astronomul Dimitrie Olenici care ne zâmbeşte adresându-ni-se cu urarea-i bine cunoscută: Cer senin!

Prof. Sorin Gafencu

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: