„Monica Lovinescu ne cere să găsim la Fălticeni cuvinte de iertare şi iubire”

 La Galeria Oamenilor de Seamă din municipiul Fălticeni, marţi, 22 noiembrie, a avut loc omagierea celei care a fost cea mai importantă voce feminină a exilului românesc până în 1989, Monica Lovinescu, la 94 de ani de la naştere. Au participat scriitori şi oameni de cultură care, timp de câteva ore, au discutat despre societate, demnitate, reflecţia despre individ şi reflecţia etico-politică, libertate şi revoltă, care, uneori, înainte de 1989, au dus la disidenţă.

Anterior acestui eveniment, sâmbătă, 18 noiembrie, poetul Constantin Boboc a transmis semnul lui de preţuire şi de respect pentru Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, organizând o slujbă de pomenire la cripta Lovineştilor din Cimitirul Grădini al Parohiei Sfinţii „Voievozi” din Fălticeni.

Urbea care ţine de miracol

Gazda manifestării, muzeografa Lili Victoria Melinte, a conturat portretul publicistei Monica Lovinescu şi al familiei Lovineştilor, „o emblemă a oraşului”, „fără să minimalizeze importanţa altor personalităţi”. Lili Melinte a scos în evidenţă activitatea literară a Moicăi Lovinescu, concretizată în cele peste 20 de cărţi care au văzut lumina tiparului, şi activitatea radiofonică a celei care s-a împotrivit totalitarismului comunist din 1962 până în 1992 (când postul Europa Liberă s-a închis), prin cronica de carte de la „Actualitatea culturală românească”, şi emisiunea „Teze şi antiteze la Paris”.

Poetul Constantin Boboc a fost mesagerul Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi al preşedintelui acestei organizaţii, scriitoarea Carmen Veronica Steiciuc, donând Galeriei Oamenilor de Seamă un manuscris conţinând una din ultimele sale creaţii literare şi a dat citire eseului „Lacrimi pentru trecut, lacrimi pentru prezent – Monica Lovinescu”.

„Iată că într-o zi de marţi o sărbătorim pe Monica Lovinescu. Din păcate tradiţia nu se lasă înşelată şi iată că lacrimile din trecut devin lacrimile prezentului şi o lacrimă a prezentului curge din condei pe obrazul amintirii. Suntem adunaţi în mod simbolic ca o coroană ce cuprinde mai multe generaţii. Datoria ne cere să facem o punte sau chiar un pod faţă de prăpastia ateismului totalitar.

Văd uneori izbucniri pătimaşe, voci supărate pe prezent. Premoniţia Monicăi Lovinescu este din nefericire justă. Iată că aici, la Fălticeni, încă nu se înţelege faptul că urbea noastră este una care ţine de miracol. Există răbufniri de ură incalificabilă şi notificări aberante, şoptite pe la urechi, atât despre trecut, cât şi despre prezent. Pare un caz patologic, provincial, o «fălticenită» mohorâtă, nu mai există cercurile culturale de odinioară, cu excepţia cenaclului care duce mai departe numele Lovineştilor. Mai rău, memoria este alterată de simpozioane bolnave, care decimează până şi scheletele nobilei ţinute de odinioară, nu mai există o boierie culturală, ci un fel de cicoism semidoct, avar după bani şi slavă deşartă. Nu lăudăm toată boierimea anterioară, dar pe acei reprezentanţi care au izbutit încă să-i păstreze substanţa îi pomenim şi le dăm mare cinste. Aşa a fost Monica Lovinescu şi toţi membrii acestei mari familii.

Monica Lovinescu ne cere să găsim la Fălticeni cuvinte de iertare şi de iubire. Altfel, lacrimile prezentului vor deveni tot mai grele, amărăciunea tot mai amare. Şi dacă lacrimile durerii se vor topi ne vom împăca cu istoria veche şi cu cea contemporană, poate şi cu noi înşine” a spus poetul Constantin Boboc.

 “O steluţă din constelaţia Lovineştilor”

Scriitorul Alexa Paşcu a fost cel care a prezentat perioada de exil în Franţa, începută în anul 1948, perioadă în care „o steluţă din constelaţia Lovineştilor” a scris şi a publicat articole şi studii despre literatura română şi despre ideologia comunistă care aservise România. Colaborarea la emisiunea în limba română a Radiodifuziunii Franceze şi colaborarea, începând din 1962, cu Radio Europa Liberă, unde a realizat două emisiuni săptămânale, „Actualitatea culturală românească” şi „Teze şi antiteze la Paris”, au fost subiecte care au stârnit interesul celor prezenţi.

www.romanidecentenar.ro

Alexa Paşcu a trecut în revistă şi o parte din însemnările despre Monica Lovinescu scrise de Emil Hurezeanu, Cristian Tudor Popescu, Radu Stanca, Gabriel Liiceanu, dar şi de sfârşitul „în stil românesc, înconjurată de ignoranţă, indiferenţă şi uitarea noastră” a celei care, împreună cu Virgil Ierunca, „a reprezentat cea mai importantă voce feminină a exilului românesc”.

Patriotism şi naţionalism în comunism

Naţionalismul şi patriotismul, complementare şi inseparabile, şi a căror sentimente se răsfrâng asupra neamului şi teritoriului naţional, mergând până la sacrificiul de sine, au fost punctul de plecare al scriitoarei Coca Udişteanu pentru poezia „Ţara mea”, singura poezie patriotică din volumele autoarei, majoritatea cărţilor sale fiind dedicate copiilor. Dacă patriotismul se identifică prin sentimente de dragoste, devotament şi loialitatea pentru patrie, în cazul naţionalismului aceleaşi sentimente se răsfrâng asupra naţiunii care a făurit acea patrie.

„La ora actuală, patriotismul se confundă uşor cu naţionalismul, cu toate că nu văd nimic rău în a-ţi iubi ţara, limba, drapelul. Noi toţi ne-am bazat pe Monica Lovinescu. Ce putea o singură fiinţă să facă pentru o ţară întreagă? Au adus consideraţii despre Monica Lovinescu foarte mulţi intelectuali, dar ce au făcut dumnealor pentru ţară? Se mulţumesc să critice, asta o poate face oricine, dar unde este sacrificiul de sine?” s-a întrebat, retoric, Coca Udişteanu.

Sacrificiul de sine înseamnă renunţarea la avantaje personale pentru a veni în ajutorul patriei tale când aceasta are nevoie de tine, dar şi pentru a-i apăra existenţa şi atributele de ţară suverană şi independentă, ca naţiune definită prin valori proprii, aspecte scoase în evidenţă, satirizat, prin epigramele lui Alexa Paşcu.

Prin opiniile şi lecturile creaţiilor proprii, scriitorii Coca Udişeteanu, Lenuţa Rusu, Niculina Prundeanu, Gabriel Todică, Costică Varganici, Saveta Vărăreanu, Dumitru Smion, Vasile Moroşanu, la care s-a adăugat grupul „Moldava” al Clubului Copiilor Fălticeni, s-a încercat „readucerea la viaţă a activităţii culturale a oraşului şi a activităţii individuale şi colective a oamenilor de litere fălticeneni” aşa cum a precizat Alexa Paşcu în partea a doua a manifestării.

Ascensiunea Teatrului „Nottara” în timpul conducerii lui Horia Lovinescu

Un moment aparte a fost cel al Niculinei Pundeanu, o bună cunoscătoare şi a activităţii mai puţin ştiute din spatele culiselor teatrelor Bucureşti, care a adus în atenţia celor prezenţi perioada în care dramaturgul Horia Lovinescu a fost director al Teatrului „Constantin Nottara”. În cele două decenii în care Horia Lovinescu s-a aflat la cârma acestuia, Teatrul „Nottara” a adus un nou concept privind spectacolul de teatru, prin montarea unor texte de referinţă din repertoriul universal şi al dramaturgiei clasice româneşti, spectacolele jucându-se permanent cu casa închisă. Tot în această perioadă s-au desfăşurat premierele majorităţii pieselor lui Horia Lovinescu, care au fost jucate de cei mai importanţi actori români.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: