Acuzaţii grele şi tăcere complice

Aici nu va fi vorba despre plângeri penale, sesizări şi reclamaţii adresate parchetelor, ci despre politicieni şi servitorii lor care-şi acuză concurenţii şi opozanţii în paginile ziarelor sau în studiourile TV, iar acuzaţii sunt înalţi demnitari ai statului, funcţionari sau chiar instituţii europene. Se vizează discreditarea, înjosirea, desfiinţarea celor în cauză ca să se erijeze acuzatorii în „salvatori ai neamului”. Nu se construieşte nimic, ci se dărâmă.

Cam de pe când avem dreptul la opinie, multor fruntaşi politici li se aduc acuzaţii dintre cele mai grave, inclusiv de trădarea patriei şi furt, dar dovezile, probele care ar trebui să stea la baza acestor acuzaţii nu ne sunt prezentate, mergându-se pe ideea că „se ştie”, că „ştim noi”, că „toată lumea ştie, vede, simte”, că „aşa se spune”, că… „pe surse”. Dar nici sursele nu sunt devoalate.

La rândul lor, cei acuzaţi tac, considerând că, dacă s-ar apăra, mai tare s-ar înfunda, iar continuarea discuţiilor le-ar dăuna la imagine. Or nerăspunzând, se creează un cerc vicios şi o spirală a acuzaţiilor, a degradării spaţiului public monopolizat de un război absurd şi inutil: avem tot mai mulţi lideri acuzaţi şi tot mai mulţi acuzatori, lăsându-se rezolvarea litigiului în sarcina timpului. Însă timpul n-a rezolvat niciodată nimic, ci a adus eventual uitarea. Uneori după decenii.

Ce e de făcut? Fiindcă un astfel de climat şi frecvenţa, amploarea, greutatea acuzaţiilor nu mai există în nicio altă ţară civilizată, nu doar din UE. Cum se rezolvă asemenea fenomene în democraţiile consolidate? Prin apelul la justiţie. De ce nu se întâmplă şi la noi? Fiindcă nu există nici obişnuinţa, dar nici cultul Statului de drept, al Justiţiei imparţiale şi apoi cel mai adesea decizia instanţei ar putea dura foarte mulţi ani, avându-se în vedere supraaglomerarea justiţiarilor.

Cele mai multe şi mai grele acuzaţii i-au vizat pe şefii statului, pe preşedinţii Iliescu, Constantinescu, Băsescu şi Iohannis, dar şi pe liderii partidelor: au trădat interesul naţional şi au vândut ţara ruşilor, americanilor şi nemţilor Angelei Merkel. Mii de articole, tone de maculatură, ani întregi de războaie şi dezbateri la TV fără niciun rezultat: jurnaliştii şi politicienii nu pot da sentinţe, doar Justiţia. Dar nimeni n-a sesizat-o. Este mai tare cel ce acuză mai vârtos.

De ce n-au sesizat-o? Fiindcă mai totdeauna astfel de acuzaţii în România atrag după sine alte acuzaţii, apoi victimizarea şi autovictimizarea, iar acestea aduc voturi în campania electorală. Cei ce pierd în asemenea situaţii sunt doar cetăţenii: orice (auto)victimizare se face prin manipulare, iar manipularea înseamnă păcălire, minţire, procese de intenţie. Şi cinism cât încape.

Climatul, spaţiul public nu s-ar fi infectat dacă acuzaţii ar fi cerut acuzatorilor să-şi probeze afirmaţiile într-un termen rezonabil, iar, dacă nu, să răspundă în faţa completului de judecată. Probabil că în această variantă, acuzatorii, politicienii şi acoliţii lor din presă s-ar fi lăsat păgubaşi, eliberându-se de năduf şi ură pentru a-şi canaliza eforturile spre construirea unor politici publice pentru cei ce i-au ales.

Acum situaţia a devenit critică: liderul celui mai mare partid, aflat la guvernare, este prins într-un mare dosar de corupţie, iar principalul acuzator este Oficiul European de Lupta Anti-Fraudă (OLAF), cel ce urmăreşte legalitatea folosirii fondurilor Uniunii Europene. Iar asta nu e de glumă, nici de dat la întors. Şi totuşi suspectul Liviu Dragnea acuză OLAF de rea intenţie, apoi pe Iohannis că ar fi ordonat DNA „fabricarea” dosarului. Din păcate, preşedintele nu vrea să taie nodul gordian şi să-i ceară acuzatorului să-şi probeze afirmaţiile, pentru a se termina odată cu acuzaţiile aiuritoare, însoţite şi de atacuri la adresa justiţiei române şi aruncarea vinovăţiei în cârca altora.

Din păcate, situaţia a escaladat periculos, Liviu Dragnea ameninţând cu „războiul”: va trece legile justiţiei în forma dorită prin parlament ca să scape de urmărirea penală şi el şi tovarăşii săi. Numai că această variantă, în afara majorităţii de guvernământ, nici aceea sigură, nu are alt susţinător. Se va vota împotriva Justiţiei, împotriva străzii, a preşedinţiei, a UE şi SUA? Cine va suporta consecinţele?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!