Un cărturar nonagenar: Dumitru Neculăeasa

Familia Neculăeasa sau Niculăiasa din Lămăşănii Băii ori Fălticeniului este o familie ce a lăsat amprente în viaţa socio-culturală şi bisericească.

Valeriu Neculăeasa, născut în 1898, a fost arhimandrit, director al tipografiei de la Mănăstirea Neamţ şi stareţ la mănăstirile Vorona, Râşca, Slatina. Neobosit, se regăseşte la Alba Iulia, Predeal, Sinaia, Mănăstirea Dealu.

Mina Neculăeasa, născut în 1905, s-a călugărit la Mănăstirea Slatina desfăşurând activitate misionară în ţară. Sora lor, Neonila, născută în 1896, a fost monahie la Agapia. Din aceeaşi familie, Mihai Niculăiasa, născut în 1907, a fost învăţător colaborator la Vestitorul satelor şi alte publicaţii, dând la lumina tiparului Monografia satului Lămăşeni, 1937 (coautor Ana Niculăiasa), cu o prefaţă de Artur Gorovei. A tipărit pe cheltuială proprie şi a lăsat în manuscris multe din strădaniile sale cărturăreşti.

 Neculăeasa Dumitru, nepotul, născut în 1927, se adaugă şirului de cărturari amintiţi din această prestigioasă familie. Economist, a trecut prin furcile caudine ale unei zbuciumate istorii, trăind momente de cumpănă ca deţinut politic în anii 1952-1954. Reabilitat, a activat la Oficiul Poştal Fălticeni şi la Direcţia de Poştă şi Telecomunicaţii Suceava. După pensionare, a dat luminii tiparului Poşta Fălticeni (1780-1950), în 1998, şi Din istoricul telegrafiei, în 2003.

Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor (1780-2000), Editura Pim, 2009, reapare în ediţia a doua revizuită şi adăugită, purtând emblematicele aprecieri ale universitarului Mihai Iacobescu ce laudă „actul cultural cel mai generos, mai frumos, mai cu folos”. Ampla perioadă de peste două veacuri la care se referă lucrarea monografică este bine reliefată şi documentată prin consultarea unei bogate bibliografii, prin sigle şi ştampile poştale, prin fotografii şi prin cele 30 de anexe; o lucrare bine gândită şi ilustrată prin documente din secolele XVIII-XX. Monografia este structurată în perioade esenţiale: 1780-1864; 1864-1929; 1929-1950; 1950-1968; 1968-2000. Litografia lui A. Asachi de pe copertă – Poştaş moldovean la jumătatea secolului al XIX-lea – ne introduce în istorie. Aflăm că serviciile poştale existau încă din vremea lui Mircea cel Bătrân. Caii de olac, călăreţii, apoi reglementările Regulamentului Organic (1832) şi hrisovul Poştei din Fălticeni, ce numără şase slujitori; apoi organizarea serviciului de diligenţe cu surugii călări în 1852, când este atestat şi Oficiul Poştal Folticheni. Apoi invenţia lui Alexander Bell şi realizarea primei convorbiri telefonice din lume în 1879, la Boston, urmată rapid de serviciile telefonice europene, încât în mai puţin de 20 de ani sunt telefoane şi la oficiul din Fălticeni.

Documentele privind locaţiile poştale stârnesc interesul. Primul local a fost pe strada Poşta Veche. În 1906 s-a cumpărat teren pentru clădirea poştei pe strada Hamangiu (strada Boian). În 1932 se va ridica impozanta clădire. Apoi înnoiri şi modernizări. Pulsul localităţii se resimţea în veşti sau ştiri, poşta devenind o inimă a oraşului în evenimentele celor două războaie mondiale. Din 1977, s-a adăugat şi clădirea telefoanelor, ce funcţionaseră pe strada Republicii în casa Nicolae Istrati. De la gherete şi cabina telefonică la abonaţi, apoi din 1995 la tehnica modernă a calculatoarelor, s-au făcut organizări şi reorganizări.

Fără a deveni desuetă în mileniul trei, epoca înfloritoare a poştei şi a telefoniei clasice a devenit istorie. Consemnarea ei de către Dumitru Neculăeasa are o valoare arhivistică şi documentară.

Într-un alt registru, cea de a doua carte, Dreptul la memorie. Fălticeneni în temniţele comuniste (1944-1964), Editura Pim, 2014 este prefaţată de Cassian Maria Spiridon, ce se referă la gulagul românesc şi universul temniţelor celor porniţi pe drumul Crucii. Documentele păstrate de Asociaţia foştilor deţinuţi politici sunt cercetate şi comentate. Coperta realizată de Laura Neculăeasa – Iisus în celulă – completează emoţionantul poem ”Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă”. Infernul detenţiei comuniste, reţeaua închisorilor şi a lagărelor de exterminare , toate sunt cutremurătoare. Fălticeneni în temniţele comuniste – partizani, deţinuţi, victime, decedaţi – toate sunt însoţite de note biografice. Indexul alfabetic şi Notele biografice compartimentate pe profesii şi vârste sunt emoţionante: studenţi şi elevi; profesori, învăţători, scriitori, publicişti; clerici; magistraţi; militari; medici; ingineri şi tehnicieni; economişti şi funcţionari publici; comisari; muncitori; agricultori. Veridice crâmpeie de viaţă ca în postuma profesorului V. Gh. Popa: Icoana la care mă-nchin/ E cerul strivit în zăbrele… Cu atât mai mult, cu cât şi autorul cărţii şi-a asumat dreptul la memorie pentru judecarea şi condamnarea din 1952-1954, la 4 ani şi 3 luni, motivat de ”uneltire contra ordinii sociale”.

Aparatul arhivistic al A.F.D.P.R., www.procesul comunismului, revista Memoria, mărturii scrise şi orale, toate sunt dureros de veridice. O carte a adevărurilor cutremurătoare.

Şi un autor demn şi respectabil ce şi-a păstrat verticalitatea.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!