Dorimedont (Dori) Popovici – fruntaş al luptei pentru unirea Bucovinei cu Patria Mamă

 Partea de nord a Moldovei a purtat numele de Bucovina după răpirea ei de către Imperiul Habsburgic în 1775, în înţelegere cu alte două mari puteri ale timpului, Imperiul Rus şi Imperiul Otoman. Cu toată opoziţia domnului Moldovei Grigore al III-lea Ghica (1774-1777) împotriva acestui rapt, lucrurile nu s-au îndreptat ci, dimpotrivă, domnul a fost asasinat pentru poziţia sa în noaptea de 1 octombrie 1777.

După încorporarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic a urmat un şir lung de acţiuni de germanizare a acestui teritoriu: desfiinţarea şcolilor în limba română, introducerea limbii germane în şcolile nou înfiinţate, slăbirea bisericii ortodoxe, colonizarea Bucovinei cu locuitori de alte etnii pentru a pune în minoritate populaţia românească. Principalele posturi de conducere erau ocupate de persoane de origine germană. Printr-un ordin al celor care administrau Bucovina se preciza că „nici un naţional român nu se va primi în învăţământ, dacă nu va jura înainte că se leapădă de credinţa ortodoxă”.

Cea mai grea perioadă pentru populaţia Bucovinei a fost anexarea acesteia la Galiţia între 1786 -1848, fiind al 19-lea cerc (regiune) al acesteia.

După revoluţia de la 1848, printr-o activitate intensă a unor personalităţi române, în frunte cu fraţii Hurmuzachi, Bucovina devine ducat autonom în cadrul imperiului, cu steag şi stemă proprie, cu dreptul de a avea dieta sa. Sentimentul patriotic al românilor din Bucovina se întăreşte şi printr-o activitate neobosită de a obţine drepturile pierdute: înfiinţarea de şcoli cu predare în limba română, ziare tipărite în limba română etc. Au fost numeroase personalităţi care au ţinut o legătură strânsă cu intelectualii din România şi Transilvania. Un bun exemplu este poetul naţional Mihai Eminescu care a avut bune relaţii cu Vasile Bumbac şi cu alţi intelectuali bucovineni.

La începutul secolului al XX-lea izbucneşte Primul Război Mondial. La sfârşitul războiului, Imperiul Habsburgic este înfrânt şi popoarele asuprite doresc să-şi câştige independenţa ducând la dezagregarea acestuia. Între cei care doreau să revină la patria mamă erau şi bucovinenii. Fruntaşi ai mişcării unioniste în Bucovina au fost Iancu Flondor, Sextil Puşcariu, Ion Nistor, Dionisie Bejan şi alţii, între care Dorimedont (Dori) Popovici, Eusebie Popovici, Gheorghe Tofan, T. V. Stefanelli. Dacă unioniştii români doreau unirea cu România, şi asta pe bună dreptate, au apărut pretenţii ale unor ucraineni de a lipi Bucovina Ucrainei.

Am amintit că între unioniştii de seamă s-a numărat şi Dori Popovici. S-a născut la 5 ianuarie 1874, după alţii la 10 decembrie 1873, la Ruşi-Mănăstioara, judeţul Suceava de astăzi, fiu al preotului Leon Popovici. Urmează şcoala primară la Suceava şi studii secundare la Cernăuţi. A absolvit Facultatea de Drept de la Universitatea din Cernăuţi, unde a obţinut şi doctoratul în drept. A ocupat diferite funcţii administrative, politice şi a fost chiar ofiţer în armata austriacă. A fost un distins intelectual, aflându-se mereu în mijlocul evenimentelor. A cunoscut profund situaţia socială a bucovinenilor şi şi-a exprimat nemulţumirea faţă de nedreptăţile şi deznaţionalizarea românilor din Bucovina, ca urmare s-a consacrat luptei pentru unirea ei cu patria mamă. S-a opus din răsputeri alături de alţi patrioţi români tendinţelor ucrainene de anexare a Bucovinei la Ucraina. A dorit ca românii să dobândească drepturile ce li se cuveneau şi a contribuit la pregătirea Unirii Bucovinei cu România.

Mai întâi a fost convocată la 27 octombrie 1918 o adunare politică care s-a proclamat Adunarea Constituantă a Bucovinei. La adunare au luat parte deputaţii români din Parlamentul de la Viena, foştii deputaţi din Dieta Bucovinei, primarii români din Bucovina, precum şi alţi reprezentanţi ai românilor din această provincie. Adunarea s-a desfăşurat în Palatul Naţional din Cernăuţi. Între participanţi a fost şi Dori Popovici, fost deputat în Dieta Bucovinei între 1910-1914. Constituanta instituie un consiliu naţional format din 50 de membri şi în moţiunea adoptată, la punctul 1 se spune, „Reprezentanţii poporului român din Bucovina, întruniţi astăzi în ziua de 27 noiembrie 1918 în capitala Bucovinei, se declară, în puterea suveranităţii naţionale, Constituantă a acestei ţări româneşti”. Consiliul Naţional al Bucovinei, care reprezenta puterea legislativă în prima şedinţă, îşi alege conducerea numită prezidiu. Au fost propuşi şi votaţi: Iancu Flondor – preşedinte, Dionisie Bejan, Dori Popovici şi Sextil Puşcariu – vicepreşedinţi şi trei secretari.

În şedinţa a doua, din 12 noiembrie, se propune şi se formează trei secţii în cadrul Consiliului Naţional al Bucovinei: pentru externe, pentru aprovizionare şi administrativă. La secţia administrativă a fost ales preşedinte Dori Popovici. Această secţie cuprindea mai multe sectoare de activitate şi, la propunerea lui Dori Popovici, s-au înfiinţat 10 subsecţii. În timpul şedinţei Consiliului Naţional al Bucovinei se propune formarea unui guvern condus de un preşedinte şi 13 secretari de stat (miniştri). Preşedinte a fost ales Iancu Flondor, iar Dori Popovici este numit ministru de interne.

În Cernăuţi şi împrejurimi situaţia se agrava din cauza stării de nesiguranţă creată de diferite grupări. A fost nevoie chiar de intervenţia armatei române pentru a impune ordinea în regiune.

Au fost înlocuiţi din Consiliul Naţional acei membri care au fost numiţi în guvernul Bucovinei. Noul preşedinte a fost ales Dionisie Bejan.

În şedinţa a treia, din 13 noiembrie, guvernul depune jurământul de credinţă şi Iancu Flondor prezintă programul provizoriu al guvernului, asupra căruia se poartă discuţii amănunţite.

Şedinţa a patra a Consiliului Naţional al Bucovinei a fost convocată pentru luni 25 noiembrie 1918. Între membrii prezenţi a fost şi Dori Popovici, care a luat primul cuvântul şi a propus ca în Consiliul Naţional al Bucovinei să fie incluse şi alte persoane de origine română „prin cooptare”, deoarece condiţiile grele din Bucovina nu permiteau organizarea de alegeri în acest scop. Comisia formată a propus un număr de 54 de reprezentanţi, iar plenul a aprobat. În cadrul şedinţei conduse de vicepreşedintele Eusebie Popovici, guvernul face propunerea ca pentru joi 28 noiembrie „să se concheme” (convoace) un congres naţional. Propunerea a fost votată în unanimitate şi urmează Congresul naţional din 28 noiembrie 1918. La această dată se întruneşte Congresul General al Bucovinei în Sala Sinodală din Palatul Mitropolitan din Cernăuţi. Au fost prezenţi 74 de membri ai Consiliului Naţional Român. Pe lângă reprezentanţii românilor au fost şi cinci reprezentanţi ai polonezilor, şapte ai germanilor şi ai unor comune rutene de peste Prut. Au fost oaspeţi din Basarabia, Ardeal, Ungaria şi reprezentanţi ai armatei române, în frunte cu generalul Zadik. Preşedintele Congresului General al Bucovinei Iancu Flondor a prezentat o moţiune care prevedea „Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin, Nistru, cu Regatul României”. Se supune la vot şi este votată în aplauzele nesfârşite ale congresului. Această hotărâre a fost adusă la cunoştinţa regelui Ferdinand I, Guvernului României, marilor puteri şi este recunoscută oficial în 1919 prin Tratatul de pace de la Saint Germain încheiat cu Austria la 10 septembrie. Ca urmare a acestei hotărâri, în Guvernul României au fost incluşi doi miniştri secretari de stat fără portofoliu: Iancu Flondor şi Ion Nistor. Un rol important în pregătirea şi convocarea Congresului General al Bucovinei l-a avut şi Dori Popovici.

Guvernul condus de Iancu Flondor roagă Consiliul Naţional, care a ţinut şedinţa pe 13 februarie 1919 în Palatul Ţării să aleagă prin vot consultativ două comisii, una pentru reforma electorală şi alta pentru cea agrară. Dr. Dori Popovici a fost ales în ambele comisii, fiind printre puţinii care s-au bucurat de această onoare.

După Marea Unire, Dori Popovici s-a numărat printre oamenii de frunte ai politicii româneşti: a fost ales în 1919 deputat în Parlamentul României, a creat în Bucovina o grupare a Partidului Ţărănesc format de către generalul Alexandru Averescu. Când acesta a devenit prim-ministru, după Marea Unire, Dori Popovici a fost numit ministru secretar de stat prin decret regal în guvernul format între martie 1920 şi decembrie 1921 şi apoi în cel dintre 1926 şi 1927. A fost numit preşedinte al Comisiei Regale pentru Lichidare şi Unificare a Bucovinei. A desfăşurat şi alte activităţi care au contribuit la integrarea Bucovinei în cadrul patriei mamă. Îndeplinind funcţia de ministru secretar de stat, fiind şi membru marcant al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, societatea s-a bucurat de sprijin din partea acestuia.

Odată cu venirea la putere în România a regimului comunist, Dori Popovici, la fel ca şi alţi miniştri şi demnitari cu rang înalt, a fost arestat şi dus cu duba la închisoarea de la Sighetul Marmaţiei, supranumită „închisoarea elitei româneşti”. Aici a fost deţinut fără judecată în condiţii neînchipuit de grele, fiind bătut de multe ori. Având vârsta de 77 de ani, a rezistat doar 37 de zile la aceste chinuri. A murit în ziua de 12 iunie 1950. A fost îngropat în taină, noaptea, în cimitirul deţinuţilor de la Cearda, care a fost numit şi cimitirul săracilor.

În această închisoare au murit mai mulţi întregitori ai României Mari: Iuliu Maniu, Sever Bocu, Valer Moldovan (transilvăneni), Daniel Ciugureanu, Ioan Pelivan (basarabeni), George Grigorovici (bucovinean). Tot în această puşcărie au fost închişi un număr de ani şi Pantelimon Halippa, Iuliu Hossu, Ioan Lupaş, Ion Nistor. Mihai Popovici, de asemenea eroi ai unirii de la 1918. Tot aici au fost închişi unii ofiţeri şi generali, eroi ai bătăliilor de la Mărăşeşti: Henry Cihovski, Nicolaie Samsonovici, Mihai Racoviţă-Cehanu, Alexandru Glatz, Ion Răşcanu şi alţii. Astfel i-a răsplătit regimul comunist pe marii eroi ai neamului care s-au jertfit pentru a-şi vedea visul unirii împlinit şi ţara liberă.

Prof. MIHAI BOCANCEA

IONU-MIHAI NACU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!