Protopopiatul Suceava II

Sat cu oameni cu sufletul mare

De o parte şi de alta a şoselei Suceava – Gura Humorului, ce trece prin satul Liteni, la o depărtare de 17 km de Suceava, se află aşezat satul Lucăceşti. Din punct de vedere administrativ, acesta face parte din comuna Drăgoieşti.

După tradiţie, satul îşi trage numele de la un oarecare Luca. Este pomenit pentru prima dată într-un uric al domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare, din anul 1461, luna decembrie, ziua 13, prin care se întăreşte ca proprietate de veci boierului Laţcu, nepotul boierului Petru Ponici. În alt uric al domnitorului Moldovei Alexandru Lăpuşneanu, din anul 1568, ianuarie 30, se întăreşte închinarea satului Lucăceşti către Mănăstirea Voroneţ, de către monahul Teodosie, acesta fiind proprietarul satului. Deci, satul Lucăceşti a fost un sat mănăstiresc.

Satul vechi Lucăceşti a fost în hotar cu satul Boteşti, în locul numit Sălişte. Biserica veche a fost construită într-o pădure de stejari, loc numit astăzi „La Stăjeri“, pentru a fi ferită de distrugerea turcilor şi a tătarilor. Există şi astăzi un iaz mic, unde se crede că au fost îngropate clopotele vechii biserici. Aici apa este plină de rugină.

Satul Lucăceşti este locuit numai de români, care îşi păstrează limba, portul, religia, datinile şi obiceiurile strămoşeşti. Cele mai numeroase şi vechi familii sunt: Paicu, Bodnar, Câmpan, Magheran, Revnic, Blaga şi Suciu. Unele sunt băştinaşe, altele, cum sunt Blaga şi Suciu, sunt venite din Ardeal, în urma persecuţiilor religioase din Imperiul Habsburgic.

 Prima şcoală în sat s-a înfiinţat în anul 1895, când satul avea circa 60 de familii, cu circa 380 de suflete.

Biserica de astăzi din satul Lucăceşti a fost donată de către satul Stupca, astăzi denumit Ciprian Porumbescu, în anul 1890, şi a fost reclădită de către locuitorii satului în partea de nord-vest, pe imaş, lângă şoseaua ce trece prin faţa ei. Sfinţirea s-a făcut în ziua de 26 octombrie 1891. Ea este construită din lemn, pe temelie de piatră, acoperită cu draniţă, în afară de cele patru turnuri care sunt acoperite cu tablă albă zincată.

Biserica are formă de cruce, absidele laterale de la naos sunt mai mici decât absida altarului, având formele pentagonale, cu o singură fereastră mică. Are compartimentarea cunoscută, adică pridvor, naos şi altar, cu deosebirea că pridvorul este aşezat în partea de sud a pronaosului. Până în anul 2003, când s-a terminat de pictat, pereţii interiori ai bisericii erau tencuiţi şi zugrăviţi. Bolta şi pardoseala erau din scânduri. Pereţii exteriori erau acoperiţi cu scânduri de culoare gri.

În anul 2003 am fost instalat ca preot paroh în satul Lucăceşti. Pe data de 7 septembrie, biserica a fost sfinţită. De atunci şi până astăzi, cu ajutorul sătenilor şi a multor oameni milostivi şi cu dragoste de Dumnezeu, biserica şi casa parohială au fost renovate.

Pereţii exteriori ai bisericii sunt acoperiţi cu şindrilă şi revopsiţi. S-au cumpărat mobilier nou, cărţi de slujbă, icoane şi obiecte sfinte, tetrapoade, prapuri şi cruci.

 Totul a fost reînnoit, de la obiecte sfinţite şi cărţi de slujbă, până la mobilier.

Pardoseala de scânduri a fost înlocuită recent cu una nouă, din parchet laminat.

Toate aceste lucrări sunt rezultatul efortului şi dragostei sătenilor şi a tuturor celor care ne-au sprijinit pentru dăinuirea locaşului nostru de cult ca o mireasă frumos împodobită a lui Hristos.

 Ţin să menţionez că biserica noastră îi are ocrotitori pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, ca patron al ei şi al satului, dar şi pe Sf. Împăraţi Constantin şi Elena. Pe data de 21 mai, când îi cinstim pe Sf. Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, se face slujbă cu sobor de preoţi şi vin oameni de prin alte localităţi pentru a primi de la Bunul Dumnezeu harul Său sfinţitor şi vindecător ce se revarsă asupra lor din Sfânta Liturghie şi din Taina Sfântului Maslu.

De 4 ani, în fiecare vineri noapte, de la ora 23:00, împreună cu alţi preoţi, citesc acatistul Bunei Vestiri şi oficiez Taina Sfântului Maslu. Acest program liturgic s-a născut în urma unei minuni care s-a petrecut cu o icoană a Maicii Domnului de la noi din biserică. Pictorul care a restaurat icoana, din localitatea Berchişeşti, a mărturisit că în timp ce o restaura a simţit cum camera în care lucra la restaurarea icoanei i-a fost inundată cu miros de mir. Acest lucru s-a repetat de trei ori. Într-o noapte, i se descoperă în vis, unei fete din municipiul Suceava, Maica Domnului aşa cum este redată în icoana din biserica noastră, spunându-i să-mi transmită mesajul ei de a oficia în fiecare vineri seara slujbă în cinstea ei.

 De atunci şi până astăzi au avut loc numeroase miracole: oameni care s-au vindecat de boli grave şi femei care au dobândit copii prin mijlocirea Maicii Domnului.

 Noaptea de vineri este ca o noapte pascală, când biserica se umple de oameni plini de credinţă şi nădejde creştină. Freamătul buzelor oamenilor se uneşte cu cântecele îngerilor într-o simfonie divină. Totul este rugăciune, totul este lumină. Biserica devine una cu cerul. Dispare timpul, acesta devine eternitate. Spaţiul nu mai cunoaşte limite, credinţa şi rugăciunea oamenilor duc hotarele acestuia spre infinit. Oamenii se întorc la casele lor plini de har, de lumină şi fericire dumnezeiască.

De mic am fost legat sufleteşte de acest sat binecuvântat de Dumnezeu. Pe parcursul acestor 14 ani de pastoraţie, mi-a fost dat să întâlnesc chipuri angelice cu sfârşit pământesc la fel de frumos. Deşi este un sat mic, este plin cu oameni cu sufletul mare.

Pr. paroh Marius Cojocar

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!