Gaudeamus ?

Aşadar, să ne bucurăm că a început un nou an universitar, al 157-lea, în istoria studenţiei româneşti. E mult, e puţin? În 2009 am participat la jubileul de 800 (opt sute!) de ani al Universităţii din Cambridge, al cărei rector (chansellor) a fost întotdeauna ducele de Edinburgh sau un ales al său, dar sunt şi universităţi mai vechi, Bologna, 1088, cea mai veche din lume, Oxford 1167, iar Sorbona, 1257.

Noi, românii, am început cam târziu. Foarte târziu. În timp ce, în Apus, regii şi nobilii au intrat în concurenţă a cui universitate e mai renumită, ai noştri aveau cu totul alte preocupări, iar unii domni nu ştiau măcar a citi şi a scrie, cum spun cronicarii. Dar nu suntem singurii întârziaţi. Nenorocirea este că nu reuşim în 2017 încă să impunem măcar o universitate în primele 10, 20, 50, 100… Poate o vor face-o tinerii frumoşi, cuminţi şi deştepţi intraţi azi pe porţile larg deschise ale universităţilor, în ţară şi în afară.

Nu vreau să spun că vechimea ne împiedică să fim performanţi, aşa cum ne-am dori, ci altceva: competenţa şi profesionalismul diriguitorilor şi ale politicilor din educaţie, calitatea dotărilor, a logisticii şi managementul, amestecul politicului şi bugetele sărace, improvizaţiile şi amatorismul, autonomia frumoasă doar pe hârtie, insuficienta pregătire a candidaţilor… şi precaritatea ştiinţifică a multor cursuri, metode de lucru, o palidă orientare şcolară şi profesională, o slabă corespondenţă între profilurile universitare şi necesităţile economico-sociale…, ca să cităm la întâmplare ultimele abordări din presă.

Acestea sunt lucruri importante care îi preocupă pe profesori şi manageri, dar pe mine mă preocupă aici doar două: prezenţa universităţilor în „cetate” şi participarea studenţilor la viaţa social-culturală. Deocamdată fenomenul e invers: mai toţi politrucii s-au îngrămădit să ţină discursuri în faţa tinerilor participanţi la deschidere. Mi-a crăpat obrazul de ruşine la auzul frazelor încâlcite ale ministrului Educaţiei, ins lipsit complet de simţul ridicolului, ale liderului PSD, care a înlocuit solemnitatea momentului cu sporovăiala, şi ale altora. Semn că nu s-au omorât cu cartea, nici ei, nici profesorii lor care i-au trecut clasa.

Ruşine le este şi studenţilor audiind mulţime de cursuri plagiate ale unor politicieni, înalţi funcţionari ai statului şi nu numai, care vor cu orice preţ să fie profesori universitari, deşi şi-au copiat tezele de doctorat. Or în şcoală cea mai importantă este puterea exemplului şi nu înţeleg încercarea autorităţilor guvernamentale de a le acoperi ruşinea şi furtul.

Dar să revenim la ale noastre: universitarii noştri trăiesc în lumea lor, iar lumea lor nu prea are legătură cu a noastră. Nu numai că nu se implică în treburile cetăţii ca oameni influenţi, dar cunoştinţele şi expertiza lor nu sunt deloc puse în valoare în comunităţile locale şi naţionale. Iată universităţile apusene publică regulat buletine ştiinţifice pe teme sociale, politice, culturale, e.g., Cambridge analytica, Oxford analytica… Personal, am însă o slăbiciune pentru corurile (religioase) şi orchestrele respectivelor universităţi. Estimp, ale noastre au dificultăţi să-şi tipărească propriile Anale.

Pe vremuri, aşa ostracizate cum erau activităţile studenţilor, în centrele noastre universitare existau reviste studenţeşti, formaţii de teatru, de muzică, expoziţii de artă, recitaluri de poezie, frecvente acţiuni la biblioteci, săli de lectură, case de cultură…, studenţii fiind o prezenţă vie şi dorită în societate. Încă n-am văzut din partea intelectualităţii universitare studii asupra dezvoltării şi modernizării economice sau a administraţiei, la fel cum n-am văzut proiecte artistice măreţe, viziuni înnoitoare…

Poate că aceste lipsuri sunt consecinţa slabelor preocupări educaţionale ale societăţii şi ale autorităţilor publice, ale poziţiilor anemice din spaţiul public. Lipsesc cu desăvârşire iniţiativele, oamenii inimoşi, pe de o parte, pe de alta nu beneficiem nici de o bună comunicare, o promovare ca la carte ale acţiunilor care totuşi au loc. Dar poate se hotărăsc studenţii actualei generaţii să schimbe macazul. Doamne ajută!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!