Da’ barilu’, cât e barilu’ ?

S-au scumpit carburanţii, isterie mare, unii ţipă că se vor scumpi toate în lanţ, opoziţia ceartă Guvernul, Consiliul Concurenţei zice că va demara o anchetă la comercianţii care vând produse petroliere pe piaţa românească, dar, până la urmă, cine-i barilul ăsta? Conform unor definiţii, barilul de petrol este o unitate de volum echivalentă a 42 galoane americane, care sunt aproximativ echivalente cu 158,9873 litri sau 34,97231575 galoane imperiale. Se foloseşte în principal pentru a defini producţia şi consumul de petrol, fiind utilizat îndeosebi în Statele Unite ale Americii, masa unui baril de petrol putând fi cuprinsă între 119 şi 151 kg, funcţie de densitatea petrolului. Acum cred că ne-am lămurit, nu-i aşa?, că doar ne-au purtat prin toate cotloanele, mai bine ne spuneau de la bun început că barilul e de fapt un butoi plin cu petrol. Iar valoarea acestui produs este cotată la nivel internaţional – aşa numita cotaţie de petrol Brent, în funcţie de cerere şi de ofertă, deci în funcţie de producţia acestei resurse minerale şi de consumul ei sub diversele forme, mai ales benzină şi motorină.

O ştire BBC îmi atrage atenţia încă din 26 septembrie a.c., în care se anunţa că preţul petrolului este cel mai mare din 2015 încoace, atingând valoarea record de 59,02 dolari americani, pe fondul dezechilibrului din piaţă, dar şi pe fondul unor tensiuni geopolitice, ţările nemembre ale OPEC (Organizaţiei Statelor Exportatoare de Petrol) hotărând să se alăture acestei organizaţii şi să susţină reducerea producţiei de ţiţei până în luna martie 2018.

Revenind la plaiurile noastre şi la realităţile economiei româneşti, Guvernul a decis de mai bine de o lună, prin ordonanţă de urgenţă, reintroducerea supraacizei pe carburanţi în două etape: la 15 septembrie şi la 30 septembrie, câte 0,16 lei de fiecare dată. Fac menţiunea că supraaciza era în vigoare anul trecut, premierul Cioloş luând unilateral decizia de a scoate acest venit de la bugetul statului, poate şi pentru a “ajuta” noua guvernare care se prefigura, cu mai puţini bani în vistierie. Spun asta pentru că îmi amintesc cerinţa exprimată public de către Liviu Dragnea, de a fi păstrată supraaciza, iar răspunsul l-aţi citit deja.

Sigur că nimeni nu exultă de fericire atunci când se instaurează o nouă taxă, un nou impozit, e de înţeles acest lucru, dar trebuie să privim şi reversul medaliei şi să ne întrebăm dacă atunci când a fost eliminată supraaciza au scăzut preţurile de larg consum? Răspuns NU! Au scăzut preţurile la pompă şi atât! Aşa că, de ce ar trebui să fim fatalişti acum şi să credem că inflaţia o va lua razna? În al doilea rând, aşa ca să ne aducem aminte, în 2012, după celebra epoca PDL Boc, cu tăierile de salarii şi pensii, cu creşterea TVA-lui de la 19% la 24%, mai ţineţi minte cât era preţul carburantului la pompă şi cât era salariul minim pe economie? Vă spun eu: peste 6 lei pe litru preţul carburantului şi 740 lei salariul! Cât e în prezent acest „binom”? Peste 5 lei pe litru (mai sunt şi staţii care vând sortimentele ieftine cu 4,99, sic), iar salariul minim pe economie e de 1450 lei. Asta arată o putere mai mare de cumpărare a românilor cu venituri mici, pentru că această supraaciză e introdusă şi ca o taxă de solidaritate, colectată ca valoare mică, însă de la foarte mulţi. Şi încă un avantaj, deloc de neglijat, supraaciza, spre deosebire de alte taxe şi impozite, se colectează foarte repede de către stat, iar gradul de colectare e foarte ridicat, afacerile cu combustibil fiind foarte bine fiscalizate în România.

Problema e alta şi asta ţine de modul în care suntem respectaţi ca cetăţeni şi în primul rând drept consumatori, clienţi ai marilor lanţuri de comercianţi de carburanţi, care, în marea lor majoritate sunt societăţi cu capital străin. Practic, cu câteva zile înainte de introducerea supraacizei la carburanţi, preţurile s-au majorat, zic eu nejustificat, acest lucru scriindu-l la acel moment şi pe pagina de Facebook. După 15 septembrie, înainte de a doua etapă de introducere a fracţiei de 0,16 lei pe litru, am constatat din nou acelaşi fenomen, preţurile urcaseră spre pragul de 5 lei pe litru la sortimentele ieftine şi depăşiseră acest prag pentru cele scumpe.

Revin la ce spuneam la început, nimeni nu e fericit când se măresc preţurile, nici măcar Guvernul. Pentru că e posibil ca pe termen scurt acesta să nu încaseze cât şi-ar fi prognozat, pe măsura restrângerii consumului şi pe baza faptului că unii ar putea să alimenteze autovehiculele la staţiile din ţările estice, Republica Moldova sau Ucraina, pentru că în rest, în toate celelalte ţări de la vest, preţul carburantului la pompă este mai mare decât în România, acest lucru fiind confirmat de statistica europeană, EUROSTAT. Doar Bulgaria are în acest moment preţuri un pic mai mici, însă, una peste alta, poate că ar trebui să ştim şi noi modul în care comercianţii stabilesc preţurile şi dacă a existat o anumită înţelegere prin care să se fi decis, de comun acord, scumpirea înainte de acciză.

Aşadar, Consiliul Concurenţei, cât mai e barilu’?

CĂTĂLIN NECHIFOR

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: