Un curcubeu peste istorie

  1. Ţinutul Rădăuţilor este leagănul Moldovei, locul de naştere a statului unitar Moldova.
  2. La Volovăţ, primul descălecat cu Dragoş, la Siret, cu Sas şi Balc. În timpul Drăgoşeştilor, teritoriul administrat de ei se întindea de la Rădăuţi până la Fălticeni.
  3. La Rădăuţi, cu Bogdan I, al doilea descălecat şi locul primei capitale a Moldovei, cu biserica de lemn a lui Bogdan I, gropniţă a Bogdăneştilor şi a primilor domnitori Muşatini. Bogdan I este întemeietorul statului independent Moldova. Turcii îi vor spune Moldovei, vreme de 450 de ani, Bogandili, Ţara lui Bogdan, niciodată Moldova. Bogdan I a condus statul de la Rădăuţi, aspect nicăieri consemnat în scrieri, la Siret fiind colonişti catolici.
  4. Cu Siretul lui Laţcu, fiul lui Bogdan I, se termină dinastia de 17 ani a Bogdăneştilor. Laţcu având ca urmaş o fiică, domnia ţării este preluată de un bărbat.
  5. Petru I, fiul Muşatei, sora lui Bogdan I, era nepot de soră al lui Bogdan I, care mută capitala de la Siret la Suceava, din cauza polonilor, Suceava devenind capitală a statului Moldova vreme de 200 de ani, până la a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanu, cu mamă din Lăpuşna Basarabiei, când capitala Moldovei se va muta la Iaşi, din ordinul turcilor, şi vor fi incendiate toate cetăţile Moldovei.

 Petru I ridică două biserici: de lemn, la Rădăuţi, cea mai veche biserică a Moldovei, şi una de piatră, la Neamţ; două cetăţi de piatră, la Suceava şi Neamţ. În timpul lui Petru I, localitatea Rădăuţi exista încă în „Ocolul lui Radomir”, formaţie prestatală. Tot atunci, Ţara Sepeniţului, teritoriul cetăţii Hotin, se alipeşte ţinutului Rădăuţi – Suceava.

  1. Cu Petru I începe dinastia Muşatinilor. Al doilea fiu al Muşatei, Roman I, domnea peste întreaga Moldovă, inclusiv de la Hotin la Mare.
  2. Alexandru cel Bun, fiu al lui Roman I şi nepot al Muşatei, stăpânea întreaga Moldovă. Alexandru cel Bun cumpără mănăstirea Horodnic de la boierii Petru Vrană şi fratele său Costea Vrană, Horodnicul fiind prima mănăstire de maici din Moldova.
  3. Ştefan cel Mare va construi Putna, Ieremia Movilă – Suceviţa.
  4. Avem astfel localităţile limitrofe: Volovăţul lui Dragoş, Sasca şi Balcăuţi, ale fiului şi nepotului lui Dragoş; Rădăuţi – a lui Bogdan I; Siret – a lui Laţcu, fiul lui Bogdan I; Suceava – a lui Petru I şi a mai multor generaţii de domnitori ai Moldovei; Horodnicul al lui Alexandru cel Bun; Putna – a lui Ştefan; Suceviţa – a lui Ieremia Movilă; Arbore – a lui Luca Arbure. Iar tot în Bucovina, între Obcine se află mănăstirile Humor, Moldoviţa, Voroneţ, care alături de Suceviţa sunt perle de arhitectură şi pictură murală, vârf de civilizaţie a Evului Mediu Românesc. Nicăieri pe pământul nostru nu există condensată atâta istorie românească pe un teritoriu atât de restrâns, cum este mijlocul Bucovinei. Mai trebuie de adăugat că drumul domnesc al lui Ştefan cel Mare de la Suceava la Putna trecea prin Cajvana – Arbore – Volovăţ – Horodnic de Sus – Horodnic de Jos. Deci ţinutul Rădăuţi este un centru istoric de prim rang al românilor, din vremurile de glorie a neamului românesc.
  5. Ca să se poată ridica aceste locaşuri de credinţă, domnii Moldovei au construit cetăţi de piatră la hotarele ţării, la Nistru, de la 1400 la 1700, întru apărarea neamului românesc. În nord avem cetăţile Hotin şi Hmielov, la mijloc avem Soroca, Orhei şi Tighina, la sud avem Cetatea Albă, Cahul şi Ismail, cetăţi genoveze la început, stăpânite de munteni şi moldoveni, apoi cucerite de turci şi de ruşi. Între cei mai viteji apărători ai fiinţei naţionale în calea năvălitorilor au fost locuitorii din Soroca, Lăpuşna, Hotin, Orhei, Tigheci, Tighina, sute de ani la rând. Ca să se poată dezvolta Moldova la Suceava, se murea la Prut şi în întreaga Basarabie în luptele cu tătarii, cazacii, turcii, ruşii. Sute şi sute de documente ale cancelariei moldoveneşti elaborate la Suceava şi Iaşi menţionează nume de boieri români şi localităţi româneşti de la 1400 la 1800 pe teritoriul dintre Nistru şi Prut, istoria Basarabiei fiind una şi aceeaşi cu a Moldovei până la cucerirea rusească a Basarabiei din 1806.
  6. Mai trebuie de reţinut că Bucovina este ca un măr tăiat în două, jumătatea nordică fiind răpită de ruşi şi încorporată la Ucraina, iar Moldova este şi ea tăiată în două, jumătatea estică, Basarabia, fiind răpită de ruşi la 1806; şi nu i-am mai putut scoate pe ruşi dintre graniţele pământului românesc nici astăzi, dorinţa ruşilor de a ne cuceri fiind nemăsurată, ei făcând de la 1711, din timpul lui Dimitrie Cantemir şi până la al Doilea Război Mondial, 12 invazii războinice pe teritoriul românesc, unde au rămas în total vreme de 50 de ani la noi ca ocupanţi. Şi nu au plecat decât la presiuni internaţionale şi în urma unor războaie pierdute de ei. Între timp, în vremuri de prigoană, românii de sub ocupaţii străine, acasă la ei au suferit umilinţa şi nedreptăţile, dar au sperat în izbăvire, inimile lor bătând şi simţind româneşte.
  7. Peste un an, în 2018 vom sărbători Marea Unire. Ce a însemnat aceasta? Până la Războiul de Independenţă, România nu exista. Moldova şi Muntenia erau sub turci, Transilvania – sub unguri, Bucovina – sub austrieci, Basarabia – sub ruşi. Mica Unire de la 1859 a fost primul pas spre existenţa noastră ca stat. Războiul de Independenţă de la 1877-1878 – al doilea, Marea Unire de la 1918 – al treilea. Deocamdată, nordul Bucovinei şi Basarabia sunt în afara hotarelor ţării. Aşteptăm ca timpul să rezolve problema noastră naţională.

ION PRELIPCEAN

 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: