Cioburi şi mărgele

Măriuţa venea dintr-un sat de pe la marginea Rădăuţilor. Se trezea cu noaptea în cap, îşi lua tulpănelul de sărbătoare, punea în traistă câteva ouă şi două sticle cu lapte, se descheia la cămaşa înflorată, atâta cât să i se vadă mărgelele roşii. Purta peste toată îmbrăcămintea o jachetă împletită din lână. Cum se fac ochiurile şi pe faţă şi pe dos, am auzit de o sută de ori povestea. Era de aceeaşi vârstă cu mama mea, aşa că mai întârziau la o cafea amăruie, mai povesteau de bărbatul beţiv şi zgârcit, de nepoţii cam grei la minte şi de văcuţa cu pete cât roata carului. Mama îi mai turna câte un pahar de rachiu şi Măriuţa îl trăgea rapid pe gât, de-ai fi zis că e miere de albine. Pentru cine nu ştie, baticul se cheamă în Bucovina tulpănel sau tulpan. Era ageră din cale afară, aşa că urcatul scărilor părea o alergătură prin grădină. „Prostul dracului, n-o să vadă că iar am furat ouă”, zicea şi îşi strângea nodul baticului, de parcă i-ar fi dat un ghiont bărbatului. Nu avea pensie, că lucrase la colectiv, slugărise bărbăţelul care la bătrâneţe îşi arăta colţii, nu tu bani pentru pâine, darmite pentru tărie. „Cu păhăruţul mă mai iau, că n-am altă bucurie”, spunea Măriuţa, care avea să atingă vârsta de 70 de ani. Când i-am dat vestea că a murit mama mea, Măriuţa şi-a aşezat mâinile peste ochi şi a suspinat îndelung. Atunci a devenit o adevărată Marie. Nu am mai întâlnit-o de şapte ani. Astăzi am văzut-o prin centrul Rădăuţilor, avea un tulpănel nou, o sacoşă cu pâine şi păşea şchiopătând uşor. „Na, nimeni n-o mai aduce înapoi pe mama!”, a spus către mine, mângâindu-şi mărgelele roşii, pe care se citea povestea unei vieţi cu multe coborâşuri. „Bărbatul ce mai face?”, am întrebat eu. „Prostul dracului, tot zgârcit, tot gură spurcată! Dar nici eu nu mă las!” Am râs şi pentru o clipă am simţit cum palmele mamei mă ating, ca şi cum ar fi turnat o cafea într-o ceaşcă aurie, cu toarta ciobită. Din cioburi e vremea, din cioburi. „Aruncă toate cănile ciobite!”, spunea mama. „Aduc ghinion!”. Unele cioburi au gust de struguri. Nu le poţi arunca. Le aşezi în tine şi le laşi să-ţi răsucească rana.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: