Semnificaţia unui deceniu

Cum Viorel Dârja nu va citi aceste rânduri, va fi greu ca cineva să-mi contrazică amintirile. Dacă le va citi, totuşi, bănuiesc că va zâmbi cu înţelepciune, căci şi cel ce scrie şi ziarul în care scrie i-au fost, cred, la inimă.

Viorel Dârja a rămas în colecţia ziarului nostru nu numai cu poezie, ci şi cu publicistică. Nu făcea parte dintre cei care ne călcau des pragul, de aceea prezenţa sa în redacţie era o mică sărbătoare.

Când, o vreme, mi s-a încredinţat misiunea de a mă ocupa de cenaclul Rădăuţilor, găzduit de Casa de Cultură a oraşului, vechii membri ai acestuia îl părăsiseră, după scandalul partinico-securistic creat în jurul şefului cenaclului, poetul Teofil Dumbrăveanu, acuzat de duşmănie faţă de regim. Cum viaţa merge înainte, s-au adăugat cenaclului nou foarte tinerii Matei Vişniec, Valeriu Drăguşanu şi Didina Hrenciuc, toţi elevi ai liceului vecin Casei de Cultură, ei alăturându-se lui Ion Filipciuc şi lui Viorel Dârja. Nu-mi trec în contul numelui nicio ispravă deosebită în calitatea mea de „responsabil” de cenaclu, activitatea de atunci remarcându-se prin prestaţia membrilor săi. Cu deosebire cea a lui Matei Vişniec, a noului mentor al acestuia – profesorul Ion Filipciuc, şi a lui Viorel Dârja.

Nu ştiu dacă s-au mai păstrat undeva, la Casa de Cultură, urme ale activităţii de atunci a cenaclului. Mi-amintesc doar dosarul în care erau adunate poeziile aduse de Matei Vişniec, dactilografiate elegant pe coli albe, format A4. Dar au rămas în memoria celor încă trăitori astăzi – Viorel părăsindu-ne de mult, anul acesta împlinindu-se un deceniu de când nu mai este – cele câteva deplasări la evenimente care reuneau cenaclurile sau membri ai acestora în judeţ.

De aceeaşi vârstă cu mine, relaţiile noastre au fost amicale, fără însă să devenim prieteni la cataramă. De fapt, prieten am fost şi cu Duşa, sora sa, şi mai ales cu mama lui, doamna doctor Dârja, cel mai de nădejde membru al echipei de medici, profesori, economişti, ingineri etc. care sprijineau Casa de Cultură la capitolul „răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice”. Ei conferenţiau duminica în localităţi din bazinul Rădăuţilor pe teme fie alese de noi, fie propuse de ei înşişi. Mă gândesc dacă mai poţi convinge astăzi asemenea specialişti să bată duminica comunele, unde să-i aştepte sătenii să le asculte conferinţele…

În sfârşit, totul face parte din trecut. Ca şi Viorel Dârja, mort prea tânăr, rămas însă în memoria noastră prin singurul său volum de versuri. Avea timp să mai scrie şi altele.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: