Carte poştală din Canada

Am respirat acelaşi aer cu un premiat Nobel…

Nu ştiu alţii cum sunt, vorba marelui Creangă, dar eu, ştiind de unde am plecat, dintr-un sătuc pierdut între dealurile Podişului Central al Moldovei, preţuiesc cum se cuvine întâmplările, nevisate nicicând în copilăria mea, şi pe cei care le-au făcut să se întâmple… Copil fiind, puteam să reperez pe hartă toate continentele, toate ţările lumii, dar să-mi imaginez că voi călători prin unele dintre ele, că voi „da faţă cu oameni mari”, nu mi-a venit să cred nici când întâmplările…se întâmplau.

În Canada, Deep River este un oraş cu mulţi fizicieni, care lucrează în birourile şi laboratoarele de aici, dar şi în apropiere, la Chalk River, unde sunt clădirile AECL (Atomic Energy Canada Limited). Multe minţi luminate au trecut pe acolo şi şi-au adus prinosul la dezvoltarea cercetării în domeniul nuclearo-atomic. Printre ei, şi câţiva români. Chiar la intrarea în Deep River, pe panoul cu numele oraşului, este adăugată explicaţia : ”Canada’s Nuclear Pioneers”, adică ” Pionierii nucleari ai Canadei”. Oraşul are o istorie nouă. A luat fiinţă înainte cu câţiva ani de mijlocul secolului XX, poate că încă înainte de a se termina ultima conflagraţie mondială… S-a defrişat o suprafaţă de pădure şi s-au construit case pentru fizicieni…

În urmă cu nişte decenii, printre cercetătorii de aici, se afla şi tânărul Arthur McDonald, care şi-a început cariera de fizician la Chalk River, apoi a plecat în mediul academic, unde a continuat să facă ceea ce începuse – cercetare ştiinţifică.

Timpul trece, se petrec schimbări în viaţa fiecărui om…, şi în viaţa lui Arthur, se înţelege… Activitatea sa şi a echipei sale a dus la o descoperire uriaşă – au demonstrat, la începutul anilor 2000, că particulele neutrino, provenind de la Soare, nu dispar în drumul lor spre Pământ. În schimb, ele au fost captate sub o altă identitate, atunci când au ajuns la observatorul unde cercetau Art şi echipa sa. Oscilaţiile neutrinilor arată că aceştia au masă. În spatele poveştii este multă muncă de cercetare…

Această descoperire a determinat Comitetul Nobel să considere că a contribuit la schimbarea felului în care oamenii înţeleg procesele care au loc la cele mai mici niveluri ale materiei, importante în înţelegerea istoriei şi evoluţiei Universului. Lui Arthur McDonald i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică, în 2015, premiu pe care l-a împărţit cu japonezul Takaaki Kajita.

Nu-mi propun să elaborez o lucrare ştiinţifică, vreau doar să relatez o întâmplare deosebită, aşa că nu intru în amănunte ale unui domeniu pe care nu-l cunosc…

Arthur şi Janet McDonald au fost copleşiţi cu onoruri, au trăit o aventură suedeză, la festivităţile de la Stockholm, de decernare a Premiilor Nobel, au rămas cu amintiri de neuitat …

Arc peste timp… Câteva luni mai târziu de la ceremoniile nobeliste…

Pentru că în tinereţe au locuit la Deep River şi au aici copii şi nepoţi, în vara lui 2016, Arthur şi Janet McDonald au venit într-o vacanţă de suflet în locurile atât de dragi lor. Ne aflam şi noi, numiţii Emilian şi Anica, români get-beget, la Deep River, în vizită la fiul nostru, fizician. Afişe colorate anunţă o întâlnire a premiatului Nobel şi a soţiei sale cu publicul din oraş, organizată de Seniors Friendship Club – Clubul Prieteniei Seniorilor (pensionari, adică) şi găzduită de Deep River Community Church –Biserica Comunităţii din Deep River ( care are o sală mare şi frumoasă), sub genericul „Nobel Tea and Timbits” („Ceai Nobel şi fursecuri Timbits”…) . Şederea familiei McDonald aici nu putea să treacă neobservată, după ce, în toamna trecută, ei au pus accent pe cerculeţul cu care e însemnat oraşul Deep River pe toate hărţile Canadei şi ale lumii… Premiul Nobel! O mândrie pentru toţi. Sunt foarte apreciaţi şi iubiţi de toată lumea de aici…

În paranteză fie spus, nu puteam rata aşa o ocazie, să pot respira acelaşi aer cu un premiat Nobel. Era la fel ca atunci când, după zborul lui în Cosmos, venea la Vatra Dornei Dumitru Prunariu, românul care trecuse de fruntariile Terrei… Nu am ratat întâlnirea din Sala Oglinzilor, din Primărie, am fotografii-document şi amintiri pe măsură… Era acum o ocazie la fel de rară, în viaţa unui om normal.

20 iulie 2016, ora şase şi jumătate, după-amiază… Am sosit cam cu şapte minute înainte de ora fixată. Sala este aproape plină, dar găsim locuri lângă Miruna şi Vinicius Anghel, doi români canadieni, care ne vor traduce cu bunăvoinţă ce se va spune de la pupitre. Privesc publicul, fără să par indiscretă… Femei şi bărbaţi, capete cărunte. Sunt şi tineri, dar mai puţini. Presupun, şi nu greşesc, adevereşte Vinicius, fizician şi el, că densitatea de specialişti în fizică pe metru pătrat este ridicată.

 Îmbrăcaţi lejer, oamenii sunt zâmbitori şi relaxaţi, prietenoşi, amabili. Însuşi premiatul Nobel, un domn distins, de vreo 75 de ani, cu părul alb şi barba albă, poartă o cămaşă cu mânecă scurtă, în nuanţe de bleu cu alb. Doamna lui – Janet- poartă o bluză uşoară, de un roşu plăcut, spre piersică, cu terminaţii flu-flu, peste un tricou alb. Are părul scurt, blond…

Prima care ia cuvântul, ca să-şi prezinte bunicii, este Andrea, elevă în clasa a VIII-a, la Mackenzie School. Cei doi seniori McDonald şi-au conceput într-o manieră originală dialogul, dând o notă personală şi plină de umor aventurii lor suedeze, ilustrată video pe un ecran mare, aşezat în faţa sălii. Janet şi-a amintit foarte bine calendarul tuturor ceremoniilor, a povestit cu lux de amănunte întâmplări – sobre sau hazlii – de la Stockholm. Pentru o femeie isteaţă şi atentă, nimic nu rămâne neobservat, nu-i aşa?

Dar, să vedem povestea!… Totul a început cu telefonul care a sunat la ora 5,10 a.m., pe 6 octombrie 2015…, moment în care îţi spui că „un apel la ora asta nu poate să aducă decât o veste proastă…, poate că a murit cineva… ” De la capătul firului sunt anunţaţi că Art a fost desemnat noul Laureat Nobel al Canadei… Janet, dacă nu ar fi fost o veste bună, era pregătită să-l certe pe cel care sunase, dar…n-a mai fost cazul. Art a aşezat telefonul în furcă… S-au privit îndelung, s-au îmbrăţişat şi s-au întrebat: „Ce urmează?” Au fost siguri că viaţa lor se va schimba din clipa aceea.

În prima zi au primit peste 500 de e-mailuri, telefoanele au zbârnâit mereu şi li s-au umplut căsuţele vocale de mesaje. Nu mai pridideau să răspundă. Au fost foarte ocupaţi în ziua aceea. Multe dintre apeluri au fost cereri de interviuri din partea mass-media din întreaga lume. Unui interviator care a întrebat ce sunt neutrinii, Art i-a răspuns: „Ştii ce este important, ce contează? ” … A oftat şi a adăugat: „Bine, neutrinii sunt ca Timbits…”( nişte prăjituri, fursecuri, produse de lanţul de cafenele Tim Horton, foarte popular în Canada şi Statele Unite). Janet i-a spus atunci cu umor: „Eşti singura persoană din lume care a câştigat un Nobel pentru… Timbits!…”

Aflând vestea, mama lui Art, în vârstă de 94 de ani atunci, a sunat din căminul de bătrâni în care trăieşte, ca să-l felicite…

Urmau pregătirile pentru plecarea la ceremoniile de la Stockholm, rigorile impuse, cu ţinute speciale, ce aveai voie şi ce nu să faci, cum să reacţionezi în diverse situaţii, în prezenţa familiei regale… Pe ecran se derulează imagini cu plecarea în Suedia. Sunt însoţiţi de 14 persoane – 7 din familie şi 7 colaboratori. Cum ei au trei fete şi un băiat, căsătoriţi, cu copii…, n-au putut să ia toată familia… Dintre colaboratori, a fost şi profesorul Sinclair, şeful fiului meu, la Universitatea Carleton, din Ottawa. Au locuit la Hotelul Grand, iar camera în care au fost cazaţi era mare cât apartamentul lor canadian. Au avut maşină cu sigla Premiului Nobel, cu şofer în ţinută, care aştepta totdeauna în dreptul locului pe care îl ocupa laureatul, adică, în dreapta, spate.

Doamna Janet a arătat cartea cu protocolul tuturor ceremoniilor, a povestit că trebuia să aibă trei ţinute speciale pentru ceremoniile la care urmau să participe. Ea avea numai două, dar şi-a mai cumpărat una de la un magazin special, în care se cunoşteau toate cerinţele protocolului şi personalul de acolo a ajutat-o foarte mult.

La sosirea la Stockholm, unde Premiul Nobel se decernează în fiecare an, Art a observat că mulţi oameni îi aveau poza, luată de pe internet. Îi cereau cu nerăbdare un autograf. Spre dezamăgirea lui, destui l-au confundat cu Tomas Lindhal, care fusese desemnat să ia Nobelul pentru Chimie şi cu care seamănă izbitor…

La banchetul de după ceremonia de premiere au participat 1300 de persoane. Premiul pentru Fizică se decernează primul, de aceea savantul canadian şi cel japonez, cu soţiile lor, au fost conduşi, la braţ, de membri ai familiei regale suedeze – Art, la braţul prinţesei Victoria, atunci însărcinată, şi Janet, la braţ cu prinţul David. Au fost aşezaţi la masă în vecinătatea familiei regale. Janet a declarat că la masă a fost foarte interesantă discuţia, că s-a purtat firesc, apropiat.

 La un alt banchet, ulterior celui de la premiere, găzduit de Palatul Regal, Janet a avut la dispoziţie maşina de curse, condusă de Prinţul Carl Philip, aşezat în dreapta ei. La cină, Janet a scăpat lista cu meniul serii pe podea şi şi-a exprimat regretul, spunând că voia tare mult s-o păstreze ca amintire… Aşa că, prinţul Philip, mergând în patru labe, i-a recuperat preţioasa hârtie… Atunci, ea a exclamat: „Un fiu al familiei regale suedeze a mers pe sub masă pentru doamna McDonald!…”. Acesta, râzând, i-a replicat: „Mă bucur că nu sunt paparazzi aici (era interzis fotografiatul la respectiva ceremonie), că mâine mi-aş fi văzut poza în tabloide…”

Au fost tot felul de întâlniri, la Ambasada Canadei, la Lucia Ball, unde au participat elevi, studenţi şi proaspăt absolvenţi de universitate.

Sala izbucneşte adesea în aplauze, pentru că protagoniştii au umor şi povestesc natural despre evenimentele extraordinare la care au luat parte. Cineva îi întreabă cum de au rămas cu picioarele pe pământ, după aşa un eveniment, cum de nu li s-a urcat la cap, la care Janet a răspuns prompt, cu nonşalanţă: „Pentru asta există Deep River, vacanţele noastre petrecute aici, oamenii, familia…”

Suma pe care Arthur McDonald a primit-o ca premiu, nu şi-a păstrat-o. A împărţit-o, egal, la toţi cei cu care a colaborat, inclusiv femeii de serviciu, care le controla încălţămintea când intrau în laborator. Fiecăruia din cei 273 de colaboratori i-au revenit 700 de dolari. E ceva de comentat aici? Rămâi fără cuvinte …

Pe o masă, alături de podium, putem admira – şi pipăi chiar – obiectele legate de ceremoniile din Suedia, dar, mai ales, replica medaliei de aur – originalul fiind depus şi păstrat bine într-o bancă de stat.

Mă apropii de savant, se arată interesat când îi spun că vin din România, îmi acordă autograful solicitat, acceptă să-l şi public într-o revistă din ţara mea, mă felicită pentru fiul meu, se lasă fotografiat… Totul e atât de normal, că nu pot crede că-i adevărat ce se petrece şi nu cumva visez…

După ce minutele de dialog Arthur-Janet s-au epuizat, după ce toată lumea a văzut şi a comentat, s-a salutat cu nobeliştii, am fost poftiţi cu toţii la renumitul Ceai Nobel, cu… Timbits. Acest ceai celebrează munca şi ceea ce înseamnă ea. În onoarea lui Alfred Nobel şi a oamenilor de ştiinţă, distinşi cu Premiul Nobel, s-a creat un ceai special, dintr-un amestec, bazat pe ceaiul chinezesc Keemun, produs în ara Qimen, din provincia Anhui, pe ceaiul indian Assam, care are o culoare superbă şi o aromă minunată. Un plus de savoare îi dau cele mai bune bergamote din Italia, completate cu dulceaţa zmeurei suedeze şi gustul proaspăt de portocale. Un amestec cu adevărat cosmopolitan, de care ne-am bucurat şi noi, alăturând şi deliciul fursecurilor Timbits…, care se sfărâmă şi se împrăştie în gură, precum neutrinii în Univers.

Arthur şi Janet au trecut pe la fiecare masă, au socializat cu toată lumea, în timp ce frumoasa lor nepoată, cu plete blonde şi ochi căprui, umplea ceştile cu ceai…

ANICA FACINA

Foto: EMILIAN FACINA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: