Trecând prin vitregiile a trei secole

Călugăriţa, sat component al comunei Horodnic de Jos, îşi trage numele de la o mănăstire de maici, care a existat pe aceste meleaguri. Localitatea este atestată documentar încă de la sfârşitul secolului al XIV-lea. Pe-atunci, în curţile marelui boier Petru Vrană, a fost ridicată prima mănăstire de maici din Moldova. Dar aceasta n-a durat mult, dispărând la începutul secolului al XVIII-lea. Amintirea acesteia însă s-a păstrat în numele cătunului Călugăriţa din comuna Horodnic de Jos.

Documentul care atestă locuirea pe aceste meleaguri este un uric întocmit la data de 15 iulie 1439, în care se pomenea de-o biserică aflată aici încă de pe vremea domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). Domnitorii care i-au urmat acestuia au acordat diferite privilegii bisericii: scutiri de biruri, de slujbe şi de zile de clacă. Dar, după distrugerea mănăstirii, privilegii nu i-au mai fost acordate localităţii. Satul a trecut în proprietatea mai multor boieri. În anul 1597 domnitorul Ieremia Movilă a cumpărat satul şi l-a dăruit Mănăstirii Suceviţa. Iar la sfârşitul secolului al XVI-lea a fost înălţată aici o biserică parohială din lemn, care a rezistat până la începutul sec. al XVIII-lea, când a ars.

Nu departe de ruinele fostului schit, la aproximativ 150 m, în partea de N-V a satului Horodnic de Jos, a fost construită în anul 1717 o biserică din lemn de mici dimensiuni. I s-a pus hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”. Este considerată, ca vechime, cea mai veche biserică din lemn din zonă, şi a şasea din Moldova.

Biserica are arhitectura vremii: pronaos, naos şi altar şi prezintă semne de pictură doar pe bolta naosului. Este o zugrăveală în albastru, decorată cu stele. Picturile icoanelor de pe catapeteasmă au fost realizate în anul 1782 de către zugravul Vasilii Gradul, după cum rezultă din inscripţia aflată pe icoana împărătească Maica Domnului: „1782 Vasilii Gradul au zugrăvit această catapeteasmă”. El a mai lucrat şi un tetrapod pentru cărţi. Locaşul de cult mai dispune de 13 icoane, pictate pe lemn, ce datează din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea.

 Construcţia este realizată din lemn de larice, un lemn foarte rezistent, lemn aflat la faţa locului. Bârnele au fost încheiate în tehnica locului numită „coadă de rândunică”, şi nu s-a folosit nici măcar un singur cui din fier sau vreo scoabă. Totul s-a realizat cu cuie din lemn. Construcţia a fost edificată de meşterii locului.

Demn de semnalat este faptul că imaginea stilizată a acestei biserici apare şi pe stema localităţii Horodnic de Jos, chiar în centrul ei. Contemporanii au vrut astfel să perpetueze imaginea ei şi generaţiile viitoare să afle de unde se trag.

Locuitorii comunei, autorităţile ei, laice şi bisericeşti, precum şi Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi-au propus din timp să celebreze împlinirea celor trei sute de ani de la edificarea acestui locaş, care se păstrează şi astăzi în condiţii bune, ei contribuind la întreţinerea ei. Importanţa dată acestei mari aniversări a satului s-a văzut şi în organizarea acestei sărbători şi participarea în masă a locuitorilor comunei, chiar şi a unora din localităţile învecinate. La toate acestea şi-a adus contribuţia şi o vreme splendidă de sfârşit de vară şi un soare foarte generos.

Manifestarea a fost onorată de ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, precum şi de un sobor de 14 preoţi, împreună cu preotul Petrică Lupăştean, protopop de Rădăuţi. Pe frumoasa scenă amplasată în apropierea locaşului de cult sărbătorit la cei 300 de ani ai lui, a urcat soborul de preoţi care, sub conducerea ÎPS Pimen, au ţinut o slujbă înălţătoare. A urmat un cuvânt de înţelepciune rostit de arhiepiscop, în care acesta a înălţat un imn de slavă credinţei noastre strămoşeşti, scoţând în evidenţă virtuţile credincioşilor din localitate şi meritul lor în organizarea acestei manifestări de excepţie. „Biserica aceasta este ca o floare nemodificată genetic, într-un pahar cu apă, Aceste flori şi crenguţe de brad care le aflăm peste tot locul, splendidul costum bucovinean purtat de foarte mulţi credincioşi de faţă, covoarele care s-au pus peste tot, dovedesc credinţa strămoşească a acestor enoriaşi. Îi cunosc foarte bine din mai multe întâlniri anterioare şi-i apreciez pentru acest lucru. Sunt demni urmaşi ai înaintaşilor lor. Prin preotul-paroh al parohiei, părintele Gheorghiţă Petrea aţi asigurat o cantitate mare de cartofi şi varză pentru aşezămintele din grija arhiepiscopiei şi vă mulţumesc pentru efortul făcut şi generozitatea voastră. Vă urez multă sănătate şi la mulţi ani!” a conchis ÎPS Pimen în corul de mulţumiri al celor de faţă.

Preotul paroh a menţionat că au unit hramurile celor două biserici din sat şi-au organizat sărbătorirea de faţă. „Ne mândrim cu credinţa noastră strămoşească în lume şi cu cele două biserici. Nu trebuie să uităm că pe locul acestei biserici au fost înainte alte două biserici, dar acestea n-au rezistat vitregiilor secolelor şi dorinţei de distrugere a unor hoarde care au trecut şi pe-aici în peregrinările lor prin lume” a conchis preotul, mulţumind tuturor care au contribuit la organizarea acestei manifestări mari şi au participat la ea. Biserica se va acoperi cu draniţă (şindrilă), aşa cum a fost în veac. „Sperăm s-o acoperim cu coajă de tei, aşa cum a fost ea când a fost construită. Mulţumesc ÎPS Pimen pentru grija manifestată pentru bisericile noastre şi pentru credincioşii din parohia noastră, ca şi pentru frumoasele şi interesantele cuvinte pe care ni le-a adresat prin acest cuvânt de înţelepciune” a conchis preotul paroh.

Cu mâna sa, ÎPS Pimen a împărţit anafură pentru toţi credincioşii de faţă, binecuvântându-i cu acest prilej cu mâna aşezată pe creştetul fiecăruia. Nu puţini au fost credincioşii care i-au adresat câteva cuvinte de mulţumire. Aceştia i-au mulţumit călduros şi pentru anafură, şi pentru binecuvântare.

Manifestarea a fost încheiată de corul arcaşilor din Horodnic de Jos, care a interpretat două cântece: „Cântarea Sfintei Cruci” de Gherontie Prodromitul şi „Prea milostivă Maică”. Am rămas impresionat de faptul că membrii vestitului cor a fost susţinut de aproape toţi credincioşii, dovedind astfel că şi ei cunosc aceste cântece pe care le interpretează la slujbe sub conducerea preotului Gheorghiţă Petrea.

La poarta bisericii erau mese întinse de unde fiecare participant a primit găluşte, pâine şi suc, toate acestea fiind pregătite de către femeile din sat. A fost foarte multă muncă pentru că, după aprecierea mea şi a câtorva participanţi cu care am stat de vorbă, în curtea bisericii şi în cimitirul satului au fost câteva mii de credincioşi. Foarte mulţi dintre ei erau îmbrăcaţi în frumoasele lor costume populare. Am remarcat printre ei şi foarte mulţi copii, unii dintre ei, destul de mici fiind purtaţi în braţe de mame sau bunice, dar purtând… costume populare!

O menţiune în plus pentru conducerea comunei, primar şi consilieri locali, care au participat la această manifestare, fiind un model demn de urmat şi pentru conducători din alte comunităţi bucovinene. (Text şi foto prof. GH. DOLINSKI)

Print Friendly, PDF & Email

Admitere USV

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: