O întâmplare de acum 400 de ani

După ce treci de municipiul Fălticeni, în drum spre Bucureşti, pe E85,pe partea stângă, înainte de a ajunge la bifurcaţia drumului spre Praxia, te întâmpină o biserică nouă, cochetă, aşezată pe un mic deal.

Documentele istorice pentru secolele XV, XVI şi începutul secolului al XVII-lea atestă existenţa în această zonă a actualei comune Fântâna Mare, a unui sat cu numele de Temelia, nume pe care memoria colectivă l-a păstrat până în zilele noastre.

Acest sat, azi dispărut, s-a aflat în proprietatea diverselor familii boiereşti, ca la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea să ajungă în proprietatea lui Nestor Ureche şi a soţiei sale Mitrofana. Aceştia au fost părinţii cronicarului Grigore Ureche, autorul „Letopiseţul Ţării Moldovei” care relatează istoria Moldovei de la întemeiere până în anul 1594.

Nestor Ureche a fost Vornicul Ţării de Jos în timpul domniei lui Ieremia Movilă (1600-1606). Funcţia de Vornic al Ţării de Jos este atestată documentar încă de la sfârşitul sec. al XIV-lea în Moldova. Ca atribuţii, Vornicul Ţării de Jos era şeful Curţii domneşti în Moldova.

De numele lui Nestor Ureche şi al soţiei sale Mitrofana se leagă mai multe fapte şi întâmplări, printre care şi construcţia de aşezăminte religioase zidite întru veşnica lor pomenire. Astfel ei au construit Mănăstirea Secu şi biserica din satul Temelia. Biserica Mănăstirii Secu a fost construită pe locul vechiului schit al lui Zosima, în perioada 7 iunie 1602 – 5 octombrie 1602. Mai târziu au fost construite de Nestor Ureche, ansamblul de chilii, zidurile şi celelalte anexe ale aşezământului monahal. Mănăstirea este înconjurată de ziduri înalte prevăzute cu turnuri de colţ. Turnul din partea de nord-vest al aşezământului religios este numit „Turnul Mitrofanei”.

În acest turn Mitrofana, soţia lui Nestor Ureche a cusut celebrul Aer sau Sfântul Epitaf de la Mănăstirea Secu. Sfântul Aer sau Sfântul Epitaf este un obiect religios de cult, de formă dreptunghiulară din pânză din in, mătase sau catifea, pe care se află cusută, imprimată sau pictată icoana înmormântării lui Iisus Hristos.

Cum a ajuns Mitrofana, soţia Vornicului Nestor Ureche, să coase Sfântul Epitaf în turnul din partea de nord-vest a Mănăstiri Secu?

Răspunsul ni-l dă Artur Gorovei în lucrarea „Dornelor” şi anume în povestirea „Drumuri vechi”: „Drumul acesta trecea prin vechiul sat Temelia, azi dispărut. În zare se găsesc temeliile unei biserici care nu a mai primit pe credincioşi în ea din cauză că după cum spune tradiţia, Mitrofana, soţia Vornicului Ţării de Jos a păcătuit chiar cu Mitropolitul Moldovei, în noaptea când a doua zi era să sfinţească biserica şi vornicul a lăsat biserica nesfinţită şi pustie, iar pe Mitrofana a închis-o într-un turn din Mănăstirea Săcul, pe care tot el a zidit-o şi unde giupâneasa a cusut aerul pe care-l admiră vizitatorii mănăstirii”.

Întrucât, Mitrofana a comis adulterul în interiorul casei şi în patul comun, potrivit cutumelor acelor vremuri, Vornicul Ţării de Jos, Nestor Ureche îi putea ucide pe cei doi amanţi, fără a putea fi pedepsit (vezi şi Constanţa Vintilă Ghiţulescu, „În şalvari şi cu işlic” – pag. 301).

Vornicul s-a aflat în faţa a două variante: să-i ucidă pe amanţi sau să divorţeze de soţie.

Nu şi-a ucis soţia şi nici pe mitropolit, nedorind aş păta mâinile cu sângele lor.

Nu a divorţat, deoarece la vremea aceea, desfacerea căsătoriei se făcea de mitropolit, adică de cel ce-i necinstise casa.

A optat pentru a treia variantă: a tuns-o pe Mitrofana în călugăriţă şi a zidit-o în turnul de nord-vest al Mănăstirii Secu.

Probabil că din pietrele acestui turn închisoare se aud până astăzi plânsetele şi rugile Mitrofanei ce invocau iertarea şi eliberarea. Aici va coase faimosul Aer, dar tot aici îşi va găsi sfârşitul tragic.

Din lacrimile, rugile, plânsetele şi zbaterile sale s-a născut o operă de artă – Sfântul Aer de la Mănăstirea Secu.

Mitrofana a fost o victimă a unor cutume de mult uitate, plătind gestul nesăbuit de a fi iubită o noapte de omul drag. Ea a luat asupra ei păcatul originar al Evei, fiind pedepsită cu o asprime care te înfioară.

Probabil că biserica construită în zilele noastre pe locul fostului sat Temelia, reînnoadă povestea bisericii nesfinţite…

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: