Lansarea monumentalei monografii Iraclie şi Ciprian Porumbescu de Leca Morariu la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

Ca unul care am cunoscut geneza şi mai ales avatarurile monumentalei monografii ce restituie cercetării şi cititorilor două figuri emblematice ale Bucovinei, Iraclie şi Ciprian Porumbescu, pot afirma că publicarea şi lansarea celor patru volume reprezintă o adevărată minune. O minune culturală!

În condiţiile în care instituţiile de cultură româneşti trăiesc o îndelungată şi păgubitoare criză financiară, cele sucevene, susţinute de fruntaşii judeţului, au realizat performanţa de a da viaţă, prin tipărire, la nu mai puţin de 2.000 de pagini consacrate istoriei vieţii culturale a Bucovinei şi celor două ilustre figuri reprezentative.

Se poate afirma că această carte s-a născut concomitent cu drama căreia îi este închinată: martirajul lui Ciprian Porumbescu. În temniţa habsburgică plină de păduchi şi ploşniţe tânărul artist patriot Ciprian împarte suferinţa cu tatăl autorului monografiei – viitorul preot Constantin Morariu, autorul primei cărţi închinate bardului de la Stupca, tipărită în 1908, ca „scriere populară”. El va fi răscolitorul amintirilor lui Iraclie – tatăl muzicianului – şi al Mărioarei – surioara lui Ciprian – reconstituind date din viaţa artistului şi intrând în rolul lui pater Lorenzo din tragedia shakespeariană Romeo şi Julieta, consfinţind întru veşnicie legătura sfântă dintre cei doi îndrăgostiţi, despărţiţi nu atât de prejudecăţi religioase de castă şi naţionale – cununia simbolică a Berthei cu martirul Ciprian, la nu mult timp după trecere în eternitate a îndrăgostitului de la Stupca.

Apropiat sufleteşte, dar şi prin idealurile patriotice şi cărturăreşti, Constantin Morariu este nu numai unul dintre primii biografi ai lui Ciprian, dar se numără printre principalii propagatori ai muzicii bardului care rostise cu limbă de moarte: „Nu lăsaţi muzica mea să moară cu mine!”. În casa lui de la Pătrăuţi prind viaţă pagini inedite din creaţia lui Ciprian, iar odraslele sale, Aurel, Victor şi Aurel – Leca, cărora se va adăuga soţia sa, Ţachi – Octavia – cu studii muzicale la Viena – se vor număra printre interpreţii, dar şi printre exegeţii operei ciprianiste.

Am insistat în prefaţa celor două mii de pagini asupra faptului că Leca va moşteni de la tatăl său nu numai dragostea pentru muzică – deşi era un redutabil filolog, cu carieră universitară şi cu operă –, dar şi cultul pentru Ciprian Porumbescu.

Masiva carte are istoria ei, ale cărei principale merite trebuie cunoscute de cei dornici. Aşa cum am arătat în prefaţă, geneza ei trebuie urmărită din momentul în care locotenentul rezervist Leca Morariu, încartiruit în armata habsburgică, cumpără, cu bani din solda sa, violoncelul lui Ciprian Porumbescu, scos la licitaţie de autorităţile austriece, împreună cu toate valorile societăţii studenţeşti România Jună. Atunci, în anii crâncenului măcel mondial – în urmă cu 100 de ani – prinde viaţă proiectul unei adevărate aventuri cărturăreşti: monografia lui Ciprian Porumbescu.

Autorul este primul convins că Ciprian nu este un fanatic, un exaltat, el continuă activitatea ilustrului său tată, care trăieşte drama să-şi îngroape, după ceilalţi copii şi mama lor, pe cel pe care-l vedea continuatorul pe planuri superiore a idealurilor sale intelectuale şi patriotice. Cartea urmăreşte două destine care se îmbină pe un fundal de opresiune naţională, de deznaţionalizare a românilor din Bucovina. Şi-l găsim pe tânărul Iraclie, azbuchisind la Mănăstirea Putna, unde, la sfârşitul vieţii, i se va propune să devină egumen, sau însoţind cortegiul refugiaţilor patrioţi de la 1848, de la conacul lui Hurmuzachi de la Cernauca, şi trăind cumplita dramă de la Boian, expresia politicii de deznaţionalizare şi prin intermediul confesiunilor religioase. Aici trebuie căutate nu numai începuturile sale literare, sub influenţa lui Vasile Alecsandri, şi cele patriotice ale unui Mihail Kogălniceanu – cel care-l va primi fastuos şi afectuos la Academia Română, tot la sfârşitul vieţii, dar şi imboldurile emblematice: Pe-al nostru steag e scris Unire, Pentru Ţară, Naţiune/ Gata sunt să mor; Iar când, fraţilor, m-oi duce/ De la voi şi-oi fi să mor/ Pe mormânt atunci să-mi puneţi/ Mândrul nostru tricolor… etc.

În cei aproximativ cincizeci de ani cât a durat gestaţia cărţii, Leca Morariu a scotocit toate ungherele documentare, epistolare, memorialistice, dar mai ales ale scrisului celor doi Porumbeşti, pentru a restitui cele mai veridice momente ale deceniilor traversate cu o demnitate exemplară de Iraclie şi Ciprian, dăruind în final celor interesaţi două destine exemplare de cărturari patrioţi, animaţi de cel mai pur şi autentic ataşament pentru trecutul şi spiritualitatea românilor bucovineni.

Prin lansarea ultimului volum al monumentalei şi masivei cărţi, bucovinenii şi nu numai ei au la dispoziţie o carte de căpătâi pentru istoria acestei provincii româneşti, silnicită să trăiască ruptă de Patria Mumă. Legăturile spirituale nu pot fi tăiate şi scoase la mezat cum a fost scoasă Bucovina de către turci şi apoi de către ruşi. Este principalul mesaj al celor patru volume.

După un tragic „exil” la Râmnicul Vâlcea, unde închide ochii îndureratul autor, a venit vremea întoarcerii acasă, la Suceava, unde-şi doarme somnul de veci, alături de soţioara sa iubită şi care i-a gestionat moştenirea cărturărească, păstrată cu sfinţenia cuvenită de Muzeul Bucovinei şi de Biblioteca Judeţeană. Acum se „întoarce acasă” munca sa de o viaţă, cartea la care a lucrat cu o abnegaţie greu de imaginat.

Ea se aşază în fruntea cărţilor ce au fost dedicate bardului de la Stupca de către cărturari suceveni şi muzicologi din ţară, unii prezenţi la evenimentul lansării organizate de Centrul Cultural „Bucovina”, Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi Universitatea „Ştefan cel Mare”, în cadrul Festivalului European al Artelor „Ciprian Porumbescu”, ediţia a VII-a, 2017, organizatorii direcţi fiind muzicolog dr. Constanţa Cristescu şi conf. univ. dr. Claudia Costin, cărora li s-a alăturat inimosul manager al prestigioasei instituţii de cultură Sorin Vasile Filip.

De acolo de unde s-a retras pentru odihna cea mare, Doamna Ţachi se bucură pentru izbânda muncii soţului ei şi mulţumeşte tuturor celor care au pus umărul la apariţia celor patru tomuri ale monografiei Iraclie şi Ciprian Porumbescu.

Cartea reprezintă şi o replică dură dată „loviţionarilor” – expresia este a unui intelectual sucevean – care au avut nălucirea desfiinţării muzeului Ciprian Porumbescu şi acelor muzicieni care au preferat anonimatul Universităţii Naţionale de Muzică în locul emblematicului nume Ciprian Porumbescu.

„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris” – se exprima meşterul „cuvintelor potrivite”. Dar aici se cuvine adaosul: „şi cui te-a ajutat să ieşi la lumină” din filele trudite cu multă migală şi acribie de soţii Leca şi Octavia Morariu.

 Dr. VASILE VASILE,

muzicolog şi profesor universitar Bucureşti

N.red. Lansarea de carte a avut loc în sala de lectură a Bibliotecii Universitare „Ştefan cel Mare” din Suceava, în ziua de 14 iunie a.c.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!