Slujitori ai credinţei strămoşeşti şi constructori de biserici în vremuri grele

 Autorul lucrării pe care o prezentăm astăzi, Gheorghe Brădăţanu, este fiu al meleagurilor sucevene. S-a născut la 19 mai 1950 şi a copilărit într-o familie de ţărani gospodari la poalele Carpaţilor Orientali, în satul Pâraie – Mălini, judeţul Suceava, aproape de Mănăstirea Slatina. Şi-a făcut studiile primare în satul natal, gimnaziul şi liceul la Fălticeni, seminarul teologic ortodox la Caransebeş şi institutul teologic universitar la Sibiu. După absolvire a fost hirotonisit ca diacon şi iniţial a devenit muzeograf şi secretar eparhial. Din 1982, când a fost hirotonisit ca preot, s-a transferat paroh în satul natal, unde a funcţionat până la sfârşitul vieţii. A îndeplinit, rând pe rând, mai multe funcţii: preot misionar (1987-1989), protopop de Fălticeni (1989-1991), consilier administrativ la Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor (1991-2008), vicar administrativ şi preşedinte al Unităţilor de Cult Proprietare de Păduri în protopopiatul Fălticeni.

În acelaşi timp a fost, un deceniu, profesor de teologie la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare” din Suceava. S-a afirmat şi remarcat ca un slujitor plin de iniţiative şi înfăptuiri în domeniile administrativ, social-obştesc, dar mai ales cultural, ca publicist şi autor al unor studii, articole şi cărţi antologice cu caracter religios. Este iniţiator şi sprijinitor al editării şi sponsorizării unor cărţi de beletristică şi istorie şi, totodată, unul dintre cei mai fideli şi permanenţi colaboratori ai Universităţii „Ştefan cel Mare”, de la înfiinţarea acesteia, până în prezent. A fost, de asemenea, vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale a Bucovinei din anul 2015.

Tema lucrării de faţă este elocvent formulată. Această lucrare este, însă, cea dintâi care vrea – şi autorul reuşeşte – să ilustreze aspectele generale printr-o radiografie completă la nivelul unui protopopiat. Şi să prezinte influenţa şi interdependenţa între slujitorii locaşurilor monahale şi preoţii de mir ai parohiilor dintr-o zonă restrânsă, precisă, spre a explica modul cum a supravieţuit, ba chiar s-a întărit şi şi-a sporit patrimoniul una din instituţiile conservatoare, tradiţionale, fundamentale şi cele mai populare cu rol vital şi mereu actual în apărarea şi afirmarea fiinţei naţionale româneşti.

Apoi, alegerea protopopiatului Fălticeni nu este întâmplătoare. Apărut ca centru urban îndată după ce austriecii au ocupat şi anexat nordul moldav, căruia i-au zis Bucovina, Fălticenii s-au transformat prin iarmarocul anual de la 20 iulie (Sfântul Ilie), care dura „ mai bine de o lună”, într-unul „din cele mai înfloritoare locuri de schimburi comerciale”, fiind „al doilea Galaţi, portul de uscat al Moldovei”, dar şi unul din cele mai mari bâlciuri – târguri ocazionale, anuale „ale Europei, alături de Leipzig”. În acelaşi timp, la Fălticeni s-a concentrat o impresionantă salbă de personalităţi, care s-au născut aici ori şi-au legat activitatea de această urbe, între care: Matei Millo, Ion Creangă, Nicu Gane, Artur Gorovei, Mihail Sadoveanu, Eugen şi Horia Lovinescu, Anton Holban, Ion Irimescu, Jules Cazaban, Grigore Vasiliu-Birlic, Nicolae Labiş şi mulţi alţii. De aceea, George Călinescu socotea Fălticenii al treilea pe ţară, după Iaşi şi Bucureşti, ca număr mare de personalităţi, iar Geo Bogza aprecia că judeţul Suceava are două „inimi”: una istorică – Suceava şi alta culturală – Fălticeni.

Care a fost încărcătura de slujitori ai credinţei strămoşeşti în Fălticeni şi împrejurimi? Este tocmai subiectul acestei lucrări, care ne oferă un răspuns posibil, bine motivat, documentat.

Baza de informare şi documentare de care s-a folosit autorul pentru a elabora această lucrare o aflăm şi rezumăm atât după trimiterile de la paginile textului, de la subsolul lor, cât şi din bibliografia finală; ea cuprinde: 62 de dosare cu informaţii inedite din Arhivele CNSAS, Arhivele Istorice Naţionale Centrale, cele ale Sfântului Sinod, ale Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, ale unor parohii din Protopopiatul Fălticeni; 11 izvoare edite – colecţii de legi şi documente, peste 150 de lucrări generale şi speciale, 11 publicaţii de epocă, 3 arhive foto şi video, 4 hărţi regionale privind evoluţia numerică a parohiilor şi aşezămintelor monahale între anii 1945-1989 – ceea ce presupune pasiune, muncă asiduă, selectare, ordonare, prelucrare şi interpretare, competenţă şi o anumită experienţă.

În introducere, autorul îşi motivează cu pricepere alegerea temei; analizează, apreciază bine stadiul cercetării şi abordării unor aspecte ale temei; îşi expune intenţiile în organizarea pe probleme, capitole şi subcapitole.

Cum era şi firesc, el îşi formulează câteva întrebări privind contextul socio-istorico-religios, relaţiile între Biserică şi Stat, sub cei 4 întâi – stătători din intervalul 1945-1989, patriarhii Nicodin Munteanu (1945-1947), Justinian Marina(1948-1977), Justin Moisescu(1977-1986), Teoctist Arăpaşu(1987-1989), ne argumentează ce etape distingem în evoluţia relaţiilor Biserică-Stat şi ne dezvăluie şi demonstrează cum au acţionat călugării şi preoţii de mir din protopopiatul Fălticeni spre a păstra şi chiar consolida instituţia credinţei ortodoxe, prezentând, pe larg şi convingător, aspectele esenţiale ale activităţilor religioase, culturale, administrative şi pastorale.

Astfel, analizând situaţia dintre 1945-1989, autorul distinge corect cele două etape: prima între 1944-1947 şi a doua între 1948-1989; deosebirile între evoluţia situaţiei din România şi celelalte ţări socialiste, în general, şi URSS, în special; prezintă urmările nefaste ale războiului şi ocupaţiei sovietice; analizează – în 29 de medalioane – reprezentanţii clerului monahal din mănăstirile şi schiturile de pe raza protopopiatului Fălticeni, din aceşti ani, 1945-1989, cu precădere de la Mănăstirea Slatina, dar şi Râşca, din perspectiva activităţii lor desfăşurate în zonă, continuând apoi în alte 12 medalioane să prezinte preoţii de mir de la parohiile existente, din care aproape jumătate, deci 5 din 12 preoţi, au fost întemniţaţi. În continuare, în capitolul IV, autorul prezintă, pe larg, cele 16 locaşuri ortodoxe noi şi pe ctitorii acestora, în etapa respectivă.

Concluziile la care ajunge autorul sunt clare, temeinice, argumentate, bine formulate, nuanţate, ponderate, urmând, în general – ceea ce este foarte interesant – calea de mijloc şi evitând, pe cât posibil, opiniile extremiste, când este vorba atât de Biserică, de relaţiile acesteia cu Statul, cât şi despre alte aspecte ale temei, fapt ce dovedeşte cunoaşterea profundă a epocii, erudiţie, înţelepciune.

Astfel, în cei 44-45 de ani de prezenţă a noului regim politic în România, fiecare din cei 4 patriarhi menţionaţi pentru această perioadă „au reuşit – conchide autorul – nu numai să menţină BOR pe linia de plutire duhovnicească, ci au dus credinţa strămoşească a neamului mai departe, pe calea de împlinire mântuitoare”. Într-o vreme „ atât de restrictivă din punct de vedere duhovnicesc” s-au putut, totuşi, organiza acţiuni precum „Rugul aprins, în Capitală, care aduna personalităţi ale elitei româneşti de atunci”; s-a dezvoltat „mişcarea de la Sâmbăta de Sus” din judeţul Braşov, care se centrase în jurul marelui duhovnic Arsenie Boca”, iar în Moldova, unde ne interesează, în general, şi în zona Fălticeni, în special, se remarcă „mişcarea numită Teodor Suditul, din jurul părintelui Ilie Cleopa, la Slatina”. Acest monah, Cleopa, are o mare semnificaţie prin prezenţa sa la Mănăstirea Slatina, fiindcă de la 8-9 călugări în 1949, a reuşit să adune aici, în jurul lui, 80-85 de monahi în doar 3-4 ani, dar şi sute de pelerini în zilele de sărbătoare; a redeschis şcoala monahală cu tradiţii străvechi, a şcolit zeci de călugări, a reorganizat spovedania, care se desfăşura zilnic în mare număr de ore, mai ales în posturi, şi a contribuit, astfel, la realizarea unei generaţii de slujitori care au ţinut piept cu brio tăvălugului comunist. Alături de Cleopa Ilie s-au aflat vremelnic alte personalităţi, mai mult sau mai puţin cunoscute, precum: Arsenie Papacioc, Petroniu Tănase, Dionisie Udişteanu, Daniil Sandu Tudor, Paisie Olaru, Antonie Plămădeală – acesta din urmă având şi un mare rol în reorganizarea Mănăstirii Râşca, din aceeaşi zonă, Fălticeni.

Faptul că numai în Protopopiatul Fălticeni s-au construit, din iniţiativa slujitorilor şi cu truda credincioşilor, 16 biserici – din care 15 din piatră şi cărămidă şi una din lemn de stejar – este o mare realizare în condiţiile grele ale situaţiei existente, ale ocupaţiei sovietice, vreme de un deceniu şi jumătate, 1944-1958, ale obligaţiilor fixate ţării ca despăgubiri de război, ale foametei, lipsurilor şi exploatării nemiloase a patriei de către acele societăţi aşa-zis „comune”, sovromuri, ale căror beneficiari erau de fapt sovieticii.

În organizarea şi elucidarea temei abordate, autorul dovedeşte pricepere, ingeniozitate, capacitate de a prezenta atât cadrul istoric general, într-o manieră originală – concepţia primului ministru dr. Petru Groza, relaţiile Stat-Biserică, măsurile legislative şi acţiunile represive – dar în cea mai mare parte, ponderea cade în următoarele 3 capitole, pe aspectele majore tratate: starea bisericii şi mănăstirilor Slatina şi Râşca, prezenţa şi activitatea unor personalităţi monahale ca Ilie Cleopa, Antonie Plămădeală, Arsenie Papacioc, Petroniu Tănase, Paisie Olaru, Daniil Sandu Tudor, Dionisie Udişteanu; autorul intră apoi în prezentarea unor aspecte inedite ale activităţii unor clerici misionari sau care au suferit ani grei de detenţie şi care, în final, au reuşit şi construit locaşuri trainice, care durează şi azi; unii dintre „eroii” care au devenit deja, în zonă, din simple nume, oameni cu renume, precum Ilarion Argatu, Leonida Gavrilescu, Vasile Gh. Popa – scriitor, folclorist, memorialist, animator şi îndrumător cultural al unor elevi geniali ca Nicolae Labiş.

Cartea de faţă e o carte de învăţătură pentru inimă şi minte şi, deopotrivă, o pagină de istorie inedită, un omagiu fierbinte adus slujitorilor credinţei strămoşeşti, un act de dreptate pentru cei care au suferit şi construit, un îndemn cald spre a continua şi lucra pentru ziua de mâine.

Prof. univ. dr. MIHAI IACOBESCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: