Pentru că ne doare rana limbii noastre…

Chemarea de acum doi ani a “Zorilor Bucovinei” de a marca Ziua Limbii Române în unison cu toţi conaţionalii a fost auzită şi bine primită în spaţiul românesc din ţinutul Cernăuţiului, sărbătoarea prinzând vigoarea unei tradiţii înrădăcinată în patrimoniul redacţiei noastre. Servind necontenit cuvântului românesc, putem spune că trăim în permanenţă, nu doar la 31 august, această supremă stare de sărbătoare, dar şi de durere, şi de mare nelinişte pentru soarta Limbii Române la noi acasă. Şi pentru că ne simţim parte din sufletul celor care vorbesc româneşte, pentru că ne doare această tot mai adâncă, mai sângerândă rană a limbii noastre, am lansat către românii din nordul Bucovinei apelul de a nu lăsa să treacă fără un cântec de dor, fără o mărturisire de credinţă, Ziua când în tot spaţiul românesc se cinsteşte graiul din străbuni. E un fericit prilej de a ne plimba portul popular pe strada domnească a lui Iancu Flondor, de a lumina cu un mândru Tricolor melancolia de pe chipul de bronz al lui Eminescu, adunându-ne la statuia-i din centrul Cernăuţiului. Acestea sunt clipele când, în pofida numeroaselor probleme, ne simţim norocoşi că ne-am născut români, că ne-a dat Dumnezeu o limbă atât de bogată şi de frumoasă.

Cum preţuim şi cum ne folosim de incomensurabila avere dăruită atât de generos de Marele Creator, desăvârşită până la strălucirea celor mai scumpe diamante de geniul eminescian? Un răspuns la această întrebare îl putem găsi şi în cununa omagială, împletită cu mult drag pentru Limba Română la redacţia “Zorilor Bucovinei”. Iniţiatorul şi moderatorul manifestării, Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului şi preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, a avut onoarea să fie sprijinit în realizarea acestei idei de Consulatul General al României la Cernăuţi, ministrul consilier Ionel Ivan împreună cu inimoasa sa soţie Mioara fiind prezenţi, alături de numeroşi reprezentanţi ai comunităţii noastre româneşti, la depunerea de flori la monumentul lui Mihai Eminescu. A fost plăcut să-l vedem printre noi, cu un superb buchet de trandafiri pentru Luceafărul românesc, şi pe viceprimarul Cernăuţiului Oleksandr Paskar, însoţit de încă doi lucrători de la Consiliul Orăşenesc. Gestul dumnealui ar putea fi primit şi ca îndeplinirea datoriei de demnitar, ceea ce nu-i diminuează importanţa. Toţi ceilalţi veniserăm la Eminescu mai mult din dragoste decât din simţul datoriei, aceste alese sentimente fiind manifestate de cântările corului “Dragoş Vodă”, ale „Fetelor din Bucovina”, precum şi de florile din partea membrilor Asociaţiei cadrelor didactice de etnie română din Ucraina, a tinerilor din Boian, Stăneşti, Voloca, a octogenarului volocean Ion Semeniuc, colegului nostru Mihai Huţcal, gătit din cap până în picioare într-un ansamblu autentic al costumului popular, îndrăgitelor interprete Victoria Costinean şi Maria Dovghei, prietenilor ziarului Maria Gaisan, Dumitru Fedorcea şi multora altora care au răspuns apelului din anunţul publicat în paginile „Zorilor Bucovinei”.

În elogiul rostit la monumentul lui Eminescu de Ministrul Consilier Ionel Ivan, adjunct al Consulului General al României la Cernăuţi, a răsunat îndemnul de a ne purta cu demnitate această minunată, veşnic modernă haină – Limba Română, cu care România a intrat în Uniunea Europeană: „Româna este limba care se numără printre celelalte alte 27 vorbite la Bruxelles. Să nu vă fie ruşine cu limba română, să n-o vorbiţi numai acasă, vorbiţi-o pretutindeni. Nu vă îndemn astăzi să nu cunoaşteţi, să nu vorbiţi limba ucraineană. Dar să nu uitaţi de limba maternă. Sperăm ca şi ucraineana să devină limbă oficială a Uniunii Europene, odată cu aderarea Ucrainei la acest spaţiu comun, la cel mai select club din lume, în care fiecare intră cu limba lui, cu cultura lui…”.

La sediul redacţiei, cum se întâmplă şi la alte manifestări, casa mare a devenit prea mică pentru oaspeţii noştri. Însă, după cum s-a exprimat gazda, Nicolae Toma, oricât am lărgi pereţii, spaţiul tot va fi prea mic, mai ales când e vorba de Limba Română, anunţând că începem cu un minut de reculegere pentru cei care şi-au jertfit viaţa ca să avem o Ţară, o limbă şi să fim un unic popor. Cu cele mai bune gânduri ni s-a adresat Ambasadorul României în Ucraina, Excelenţa Sa Cristian-Leon Ţurcanu. Din răspunsul la invitaţia de a participa la manifestarea dedicată Zilei Limbii Române, făcut public de redactorul-şef Nicolae Toma, vom cita câteva pasaje care ne fac cinste: „Profit de ocazie să felicit colectivul ziarului ”Zorile Bucovinei” şi Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi pentru această iniţiativă şi să vă adresez sincere mulţumiri pentru aportul dumneavoastră deosebit în transformarea Zilei Limbii Române într-o adevărată sărbătoare pentru comunitatea românească din regiunea Cernăuţi. … Îmi exprim convingerea că şi în viitor veţi demonstra aceeaşi dedicare în vederea realizării unor evenimente importante pentru comunitatea românească cu scopul conservării identităţii şi spiritualităţii noastre. De asemenea, îmi exprim speranţa că un rol aparte al publicaţiei pe care o conduceţi va fi acela de a fi liantul cunoaşterii reciproce între poporul român şi ucrainean”.

Angajaţi în organizarea unor evenimente de profundă respiraţie românească, rămânem totuşi în captivitatea datoriei de fiecare zi – de a ne promova valorile naţionale, a reflecta problemele ce-i frământă pe românii noştri şi a-i mobiliza la căutarea unor soluţii pentru a nu ne pierde identitatea. „Zorile Bucovinei” fiind în primul rând tribuna de liberă exprimare a opiniilor pentru membrii comunităţii române, dl Nicolae Toma i-a rugat pe participanţii la sărbătoare să vorbească deschis despre ce-i doare, cu ce probleme se confruntă în pledoaria lor pentru apărarea limbii materne. Or, pe acest front pentru noi nu există motiv de destindere. Că avem destule forţe, tărie de caracter şi dragoste sufletească au dovedit-o cei care au vorbit, au cântat, au recitat poezii, dar, poate nu mai puţin, şi cei care au păstrat tăcerea, momente ce l-au determinat pe domnul Ministru Consilier Ionel Ivan să-şi exprime din nou satisfacţia că se află în mijlocul vorbitorilor de limba română şi admiraţia pentru costumele populare purtate de aproape toţi care ne-au onorat cu prezenţa, inclusiv de membrii colectivului nostru: „Desigur, nu ziua de 31 august, declarată în urmă cu câţiva ani, face din limba română o sărbătoare. Limba noastră este o veşnică sărbătoare de peste 2 mii de ani, e ca şi vârsta naţiunii noastre române. N-am venit eu de la Bucureşti din România să vă ţin dumneavoastră lecţii de istorie. Dumneavoastră sunteţi profesori pentru noi. De când am venit aici cu soţia, cu ceilalţi colegi, am învăţat permanent de la dumneavoastră ce înseamnă să fii român, să fii patriot. Vreau să vă spun că statul român încearcă să rezolve problemele – cele ale limbii, culturii, civilizaţiei, ale intereselor noastre comune. Ne pare rău că nu putem să acoperim în totalitate cerinţele care vin din regiunea Cernăuţi, sperăm ca odată cu înfiinţarea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni să se găsească soluţii mai bune. După vizita secretarului de stat Ovidiu Iane au început discuţii constructive, un mesaj constructiv se va transmite la Kiev la şedinţa Comisiei interguvernamentale mixte pentru minorităţile naţionale. Cred personal şi chiar în numele Consulatului general pot să spun că suntem pe un drum foarte bun cu partea ucraineană. Din 2014 Ucraina ne-a devenit un real prieten. Aşa cum spuneam şi în faţa statuii lui Eminescu, sperăm ca şi limba ucraineană să devină oficială în UE. Vreau să-i felicit pe zoriştii noştri că au „zorit” şi au fost primii pentru a marca această sărbătoare. Urmează sărbătorirea acestei zile la Societatea ”Mihai Eminescu”, împreună cu ”Junimea” şi Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi, domnii Vasile Tărâţeanu şi Eugen Pătraş (Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”), vor organiza o manifestare dedicată limbii române pe 6 septembrie. Aşadar, seria manifestărilor continuă”.

Dna Lilia Govornean, preşedinta Asociaţiei cadrelor didactice de etnie română, cunoaşte în egală măsură atât continua sărbătoare, cât şi munca zilnică ce-o necesită limba română. Propunând ca în zi de sărbătoare să lăsăm sufletul să se bucure, iar „problemele la final”, dumneaei a menţionat, totuşi, că există probleme şi ele se rezolvă: „În limba maternă respirăm, gândim, ne alinăm durerea. Oriunde ne-am afla, noi românii ne înţelegem unii cu alţii. Atât timp cât va fi vie limba română, cât vom păstra această podoabă, vom exista ca naţiune. Suntem prezenţi aici câţiva membri ai asociaţiei noastre, profesori de limba română. Încercăm să ne rezolvăm problemele, alcătuim programe şcolare, manuale. Ne bucurăm că ministerul chiar ne ajută, primim gratuit manuale, vocile şi cerinţele noastre sunt auzite. Când îţi iubeşti profesia şi limba maternă, este o onoare să fii profesor de limba română. Vă mulţumesc pentru invitaţia de a sărbători împreună Ziua Limbii Române şi vreau să mă adresez către conaţionali cu apelul: păstraţi, iubiţi, promovaţi limba română, fiindcă atât cât va exista limba noastră vom exista şi noi ca popor”. Acestea au fost cuvintele dnei Lilia Govornean, ilustrate viu prin prezenţa fiicei sale Tatiana, elevă la Gimnaziul nr. 6 cu predarea în limba română din Cernăuţi, care a declamat cu deosebită emoţie artistică poemul „Din străinătate” de Mihai Eminescu.

Relevantă a fost prezenţa directorului Şcolii Medii Voloca, dl Gheorghe Poclitar, şi a adjunctei sale, Maria Onofriciuc, care au găsit timp în ajunul începerii noului an de învăţământ să vină la manifestarea noastră. De menţionat că şcoala din Voloca poate servi drept model de rezistenţă în faţa ucrainizării învăţământului în limba română. Directorul şi-a împărtăşit din experienţa sa, care le poate fi şi altora de mare folos: „Când a apărut pericolul deschiderii claselor ucrainene, am convocat adunarea părinţilor, la care s-a hotărât ca şcoala din Voloca să rămână românească. Problema noastră este că încă n-am izbutit ca şcoala să poarte numele lui Ştefan cel Mare, însă continuăm demersurile. Doar la noi a fost adus primul bust al Domnitorului”.

Trăind cu aceleaşi aspiraţii, profesorul emerit al Ucrainei, rapsodul Nicolae Mintencu, a observat că dacă părinţii şi colectivul pedagogic în frunte cu directorul manifestau slăbiciune, îşi trădau graiul, acum la Voloca s-ar vorbi într-un mod deocheat ca la Cuciurul Mare, iar şcoala n-ar avea atâtea talente artistice, orchestră, colective coregrafice, vocalişti. La sărbătoarea noastră tinerii artişti voloceni au fost reprezentaţi de cei mai buni declamatori, ce-au adus elogii limbii materne – elevele Ana-Cristina Poclitar şi Andreea Sofia Onofriciuc.

 Iar profesorul Nicolae Mintencu a turnat balsam la inima limbii române cu vocea-i melodioasă, amintind de starea omului ajuns ca „zăpada pe brad verde”. Revenind la demersul pentru conferirea numelui lui Ştefan cel Mare şcolii din Voloca, un argument ar putea fi şi cuvintele oaspetelui nostru din America Mihai Bocancea: „Dacă nu era Ştefan cel Mare, nemţii ar vorbi turceşte la Berlin”. Sosit într-o vizită la Cernăuţi, oraşul unde s-a născut şi de unde părinţii i s-au refugiat la Bucureşti, dl Bocancea a aflat întâmplător de adunarea noastră, fiind fericit să „descopere” această oază de românitate. Îndeosebi l-a impresionat anturajul dominat de tabloul cu Mănăstirea Voroneţ, icoana Sfintei Născătoare, portretele lui Eminescu, Ştefan cel Mare şi Iancu Flondor. Românul care de aproape 40 de ani locuieşte peste Atlantic ne spune să folosim limba şi ca o armă, aşa cum folosea viteazul voievod sabia şi crucea. Pictorul Mihai Alisavetei, autorul portretelor lăudate de oaspetele american, a venit cu un original cadou pentru satul Oprişeni – un basorelief al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Profesorul docent Ilie Popescu s-a referit la directorii de şcoală care se ţin de fotolii, de dragul şefiei îşi pun la mezat graiul: „Problemele sunt ale noastre, trebuie să mergem prin sate, să stăm de vorbă cu părinţii, să le dovedim că limba română are perspective frumoase”. Nu ca să-l combată, ci ca o ilustrare a convingerii prin fapte, Iurie Levcic, preşedintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti, a relatat despre cum lucrează cu mai mult de 117 copii şi părinţii lor promovând limba română, cultura naţională, portul popular nu numai în regiune, în Ucraina, dar şi în alte ţări. Alături de el erau patru talente dintre cele care au înregistrat performanţe deosebite – Sabrina Palamariu, Stas Chiriac, Constantin Vicovan şi Ana Maria Calancea. În palmaresul lor strălucesc trofeele unor prestigioase festivaluri internaţionale, la care se adaugă şi darul primit de la conducătorul Centrului de Ziua Limbii Române – fiecăruia câte o carte de istorie a românilor, într-o excelentă executare poligrafică. Toate performanţele, discipolii Centrului le dobândesc după principiul: dorinţă-muncă-rezultate. Am rămas cu impresia că răsculătorul cântec-rugăciune, interpretat de Ana Maria Calancea, „Doamne, ocroteşte-i pe români”, a răsunat îndeosebi pentru conaţionalii din Noua Suliţă, unde, după cum s-a exprimat dl Iurie Levcic, nu mai este loc pentru limba română: „E imposibil să vorbeşti sau să cânţi în limba română la Noua Suliţă. Şefa de la învăţământ nu le permite copiilor să iasă în scenă cu cântece româneşti, la concertul aniversar al interpretei Natalia Andrieş şeful Administraţiei Raionale de Stat a părăsit sala din cauză că spectacolul era prezentat în limba română. La Liceul considerat cu predarea în limba română, în realitate, nu există nici o clasă românească”. La acest capitol şi-a spus cuvântul fostul director de şcoală, dl Octavian Voronca: „Există un statut al şcolilor, unde negru pe alb este scris care e limba de predare. Dacă e limba română, directorii, nici alţi superiori nu au dreptul să schimbe acest statut. Să nu uităm de cuvintele lui Mihai Eminescu ce ne atenţionează că copilul învaţă a gândi şi simţi româneşte dacă vorbeşte corect”. La subiect a fost intervenţia profesorului şcolar Dorin Misichevici despre practica dăunătoare a lipsirii copiilor de dreptul la învăţământul în limba maternă. Românii din satele ucrainizate n-au personalităţi cu care s-ar putea mândri.

În fagurele limbii române trăieşte şi îşi perpetuează tinereţea ansamblul „Izvoraş” din Ropcea. Conducătoarea lui, neschimbată deja de 35 de ani, profesoara Victoria Costinean, lucrătoare emerită a culturii din Ucraina, prima a început să culeagă folclor de la izvoare, să scoată din lăzile de zestre costumul popular autentic. La etapa actuală, „Izvoraşul” de la Ropcea reprezintă românii în Ucraina, dar şi în România (când este invitat). Din anul 2000, Victoria Costinean se îngrijeşte de muzeul de etnografie şi folclor, înfiinţat în cadrul CIE Ropcea. Potenţialul ei creator ne impresionează de fiecare dată când evoluează cu melodii proprii la manifestările de la ”Zorile Bucovinei”.

Evocând numele regretatului ei soţ Ştefan, profesor de limba română, autorul versurilor multor cântece, a interpretat unul dintre cele mai dureroase, „Doamne, dacă-ar fi vreodată să venim la judecată…”. Ca la judecată se simt românii din Ceahor, localitate cunoscută odinioară prin mari personalităţi româneşti. De la 40 încoace Ceahorul suferă din cauza marginalizării limbii române, fapt mărturisit cu amărăciune de profesoara universitară, dr. doc. Veronica Hriţcu: „Mama ne citea româneşte din Biblie, ne spunea poveşti, ne învăţa cântece. Îmi pare bine că am reuşit să contribui la formarea ansamblului „Şoimii” şi la introducerea în repertoriul lui a mai multor cântece româneşti. Dar îmi pare rău că de fiecare dată când vorbesc în faţa conaţionalilor mei trebuie să-mi cer scuze pentru limba mea română. Am observat că studenţii mei care vin din şcolile româneşti sunt foarte capabili, bine instruiţi”.

Printre aceste luări de poziţie, abordări de probleme, s-a revărsat mirul cuvântului şi cântecului românesc. Cea mai mică dintre toţi mesagerii valorilor artistice, Veronica Andrieş din grupa românească a grădiniţei nr.1, Cernăuţi, s-a lăudat cu floarea-i cerească, pe care o va stropi cu iubire, o va feri de răul cel străin, să-i fie lumină vie în casa mare a sufletului.

Maestrul dirijor Dumitru Caulea a lansat, acompaniind la acordeon, pe cel mai tânăr învăţăcel al său, un băiat cu vocaţie vădită de cântăreţ, Alexandru Timcu din Hreaţca. „Fetele din Bucovina”, cu Luminiţa Demianic şi Dumitru Caulea, au ajuns cu cântecul până la „Ştefan la cetate, ca să-şi vadă neamurile toate”.

Câştigându-şi faima departe de hotarele Bucovinei, dansatorii „Mioriţei”din Boian au produs un cutremur de vreo 10 grade, coregrafa Maria Basaraba învăţându-i că „Jocul fără de strigat e ca grâul scuturat”. Verdele din cămăşile fetelor şi pieptarele flăcăilor răspândeşte aroma ierbii de acasă, poartă lacrima limbii române de pe obrazul vetrei lor.

Un încântător curcubeu pe cerul limbii române au aşternut tinerele vocaliste de la CIE Stăneşti, însoţite de dna profesoară Dorina Iaţeniuc, fondatoarea unui extraordinar muzeu al portului popular. Spiritul creativ al îndrumătoarei, dar şi dragostea de grai şi-au găsit expresie în repertoriul şi ţinuta vestimentară a discipolelor ei. E adevărat că costumul popular întinereşte, îl face pe om mai luminos. În hainele scumpe de zile mari, fidela noastră cititoare, dna Eugenia Balan-Ciocoboc din Tereblecea, era de recunoscut până când a ieşit să citească din versurile de preamărire a limbii materne.

După acordurile finale cu melancolie eminesciană ale „Fetelor din Bucovina”, am rămas şi noi cu „un singur dor” – cel de a ne vedea limba română stăpână pe inimile şi cugetele noastre. Cuvintele de mulţumire ale redactorului-şef Nicolae Toma pentru susţinerea de care ne bucurăm din partea Consulatului General al României la Cernăuţi s-au contopit cu îmbrăţişarea Ministrului Consilier Ionel Ivan şi zâmbetul cald al doamnei Mioara, în care se oglindea bucuria de a fi împreună.

 MARIA TOACĂ

Foto: „Zorile Bucovinei”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: