Bunicuţa Ana şi… florile

Rădăuţenii, şi numai ei, când se îndreaptă spre piaţa agroalimentară din centrul municipiului, trecând pe culoarul de la intrarea în piaţă, au în faţa lor o bătrânică. Stă pe un scăunel, iar în faţă are o măsuţă, pe care expune flori aranjate frumos în buchete mari sau mai mici, după buzunarul clientului. Aşa o vedem de zeci de ani, cu profilul ei astenic decupat pe peretele de care stă rezemată.

Chiar dacă plouă, îmbrăcată c-o pelerină, stă la postul său cu stoicism, oferind trecătorilor, bărbaţi, femei, tineri sau bătrâni, flori. De mulţi ani face parte din peisajul de la intrarea în piaţă. Recent am observat-o cu atenţie mai mult timp. M-am oprit la chioşcul de ziare al Luminiţei, amplasat chiar în faţa postului bătrânicii, şi-am observat-o cu mare luare aminte. Văzând că mă uit cu insistenţă la vânzătoarea de flori, Luminiţa m-a întrebat de ce nu scriu şi despre această bătrânică, dacă tot am scris de atâţia oameni. I-am promis că voi scrie…

…„O mână de om”, trece neobservată de mulţi. Bătrânica nu te agasează cu nimic: nu-şi strigă în gura mare marfa, cum fac alţi comercianţi, nu-ţi bagă ostentativ în faţă buchetul de flori, nu te îmbie să-i cumperi marfa. Permanent are capul plecat. Când trece cineva, îi aude paşii, îşi ridică privirea şi se uită întrebător la acela; dar nu zice nimic. Doar ochii ei trişti te roagă: „Cumpără nişte floricele pentru o persoană iubită”. Dacă i-ai cumpărat măcar un bucheţel de flori, te petrece cu mari mulţumiri. Cine are norocul să-şi încrucişeze privirile cu ale bătrânei, s-o privească drept în ochii ei obosiţi, nu rezistă, se opreşte, alege buchetul de flori şi pleacă mulţumit mai departe, petrecut de urările de sănătate ale bătrânei. Ce m-a frapat este urarea cu care bătrâna te petrece, mulţumindu-ţi: „Să trăieşti, maică, pentru c-ai cumpărat flori şi de la mine!”. Şi, cum să nu fie bătrâna mulţumită, dacă în apropierea ei sunt atâtea tarabe cu flori, iar tu te-ai oprit şi-ai cumpărat de la dânsa?

Şi cum o salutam ori de câte ori treceam prin faţa ei, nu mi-a fost dificil să intru în vorbă. Despre viaţa ei îmi spusese ceva doamna Luminiţa, dar eu voiam să aflu mai multe. Şi-am aflat destule, pentru că bunicuţa s-a prins repede în vorbă şi mi s-a destăinuit, deşi crezusem despre ea că este o persoană taciturnă. Martoră îmi este înregistrarea.

„Mă numesc Ţofei Ana şi mă apropii de 90 de ani. Sunt născută în comuna Horodnic de Jos şi m-am stabilit în Rădăuţi exact acum 61 de ani. Am avut grădină foarte mare, de 80 de ari. Dar, trecând anii, n-am mai putut s-o lucrez toată şi-am vândut cea mai mare parte din ea, oprindu-mi 20 de ari. Întâi am cultivat tot felul de legume, pe care le vindeam pe pieţele din Rădăuţi. Iată că se-mplinesc 20 de ani de când am început să cresc şi flori. Am văzut că se vând bine şi m-am gândit să cultiv şi eu flori.

În cei 20 de ani am cultivat tot felul de flori, începând cu cele care se pot vinde primăvara, de timpuriu, şi până la cele care, uscate, rezistă şi iarna. Am cultivat chiar şi sărăturele, aducând seminţe din Germania. Observaţi ce culori frumoase au florile din aceste buchete? Parcă te-mbie să le cumperi. Cu ele vă desfătaţi privirea toată iarna.

Acum vând flori doar când este cald. Dar am vândut şi iarna, chiar în piaţa alăturată, pentru că este acoperită şi, când este frig, nu te bate vântul şi nu te udă ploaia sau zăpada. În această piaţă am vândut de când s-a înfiinţat. Să ştiţi c-am vândut în toate pieţele din oraşul Rădăuţi, dar aici am vândut cel mai bine. M-aţi întrebat de ce mai muncesc şi vând în piaţă. Fac asta de nevoie. Să ştiţi că am o pensie din care nu pot trăi. Voi veni cu flori cât mă va mai ţine bunul Dumnezeu. Apoi… Păcat pentru grădinuţa mea, pentru că nu mai are cine să mă urmeze…”

Deşi am pretenţia c-am reuşit s-o cunosc bine, am mai întrebat despre ea două vecine statornice din piaţă.

„O cunosc de peste 20 de ani, de când am venit aici cu chioşcul de ziare. Dânsa era deja aici. Este o femeie foarte cumsecade, liniştită, cinstită, respectuoasă. N-am auzit-o niciodată certându-se cu cineva.” (Luminiţa)

„O cunosc din anul 2008. Este o femeie foarte harnică şi, dacă munceşte şi la 90 de ani, înseamnă că-i place şi munca. De aproape 10 ani nu s-a certat cu nimeni, aşa cum se mai întâmplă în piaţă. Se-mpacă foarte bine cu toţi oamenii. Mai rar aşa o bunicuţă, care tinde să ajungă la… 100 de ani.” (Doina)

M-am despărţit de bunicuţă cu o strângere de inimă şi cu două buchete de flori pe care le-am cumpărat. Urma să le dăruiesc unor doamne, pentru că acasă nu am cui le duce… Flori voi mai cumpăra, aşa cum am mai cumpărat.

Dacă trec spre piaţă şi n-o văd, Luminiţa sau Doina mă liniştesc: „Bunicuţa a fost deja în piaţă, a vândut toate florile şi-a plecat să mai lucreze în grădinuţa ei. Sigur va veni şi mâine”. Oare până când va veni? Să-i dea Dumnezeu zile multe, mai ales pentru satisfacţia ei de-a munci şi a se bucura de roadele muncii sale.

Cu întrebări multe în cap, m-am urcat în microbuz. Văzându-mă aşa gânditor, Nicu, şoferul, m-a iscodit dacă am păţit ceva. I-am povestit întâlnirea cu bunicuţa. A oftat şi el şi mi-a spus să mă uit în jur şi să văd atâţia oameni tineri cum nu muncesc nicăieri şi trăiesc pe spatele părinţilor, al rudelor sau se ocupă cu lucruri necurate. Atunci ce să mai spui de această bătrână care-şi câştigă existenţa cu propriile braţe, fără să se uite că are atâţia ani? Dar trebuie să ne întrebăm cât va mai rezista şi ea…

Iată c-am primit cumva şi un răspuns la unele întrebări care mă frământă. Şi ajungem la concluzia că Nicu are dreptate şi că legislaţia este deficitară. Mă gândeam şi la legea venitului minim garantat, care nu este aplicată de cei îndrituiţi cu acest lucru, nu-şi fac datoria. Prea mulţi paraziţi pe spatele poporului! Şi bătrânica Ana le dă tuturor o lecţie de muncă şi, mai ales, de patriotism. Cum să-ţi iubeşti ţara dacă nu faci nimic pentru ea şi aştepţi să-ţi dea totul?…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: