Un scriitor de acum o sută de ani – Emanuil Grigorovitza

În ideea de a ne preţui înaintaşii, în urmă cu 22 ani (ce iute trece timpul)! apărea cartea d-lui Dumitru Teodorescu „Em. Grigorovitza Viaţa. Opera”, în editurile RO Basarabia-Bucovina Press, Rădăuţi-Bucovina şi Editura Hyperion Chişinău, 1995 şi fiindcă auzisem de acest nume foarte cunoscut cândva şi azi uitat, am mers la redacţia ziarului Crai nou şi am cerut de la autorul ei un exemplar din această monografie. Cartea a fost primită cu elogii de către cititori (vezi E. Satco, Dicţionar IX). O astfel de carte ştiinţifică este doar în interesul cercetătorilor, istoricilor literaturii, profesorilor universitari, studenţilor şi mai puţin publicului popular, dar este strict necesară pentru a cunoaşte valorile naţionale, oamenii şi creaţiile lor literare, ori ştiinţifice.

Citind-o, am aflat despre bucovineanul nostru că provine din părinţi originari din Horodnicul de Sus, că s-a născut la Rădăuţi în 1857, a copilărit la Storojineţ (când Bucovina era una, întreagă, nu ca azi încinsă pe la mijloc cu un gard de sârmă ghimpată, în loc de un brâu tricolor), şi-a trăit adolescenţa la Cernăuţi, tinereţea la Berlin la studii, maturitatea la Iaşi, bătrâneţea la Bucureşti – ca profesor de limbă germană pe la liceele din cele două capitale, a Moldovei şi a României, sfârşind violent în 1915, în plină putere creatoare, când încă multe valori culturale putea produce pentru neamul nostru.

Cu studii universitare la Cernăuţi, Iaşi, Bucureşti, Berlin, cu două doctorate luate în Germania, poliglot, cunoscător a 9 limbi străine, autor a 9 cărţi de beletristică, 6 dicţionare apărute în câte 2-5 ediţii fiecare, 30 de studii germaniste foarte interesante, profesor de germană al principelui Ferdinand înainte de a deveni regele României, Emanuil Grigorovitza este întâiul mare germanist al României şi întâiul mare nuvelist al Bucovinei. Publicist foarte popular la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, creaţiile sale apăreau foarte des în presa vremii la Berlin, Cernăuţi, Bucureşti şi era cunoscut ca un deschizător de drumuri în domeniul filologiei.

Înaintaşul nostru este un scriitor talentat care în povestirile, schiţele şi nuvelele sale a promovat Bucovina, cu nume de sate, de târguri, de oameni pe care i-a cunoscut, făcând un tablou literar-documentar despre cum arăta provincia românească la mijlocul secolului XIX sub ocupaţie austriacă, unde elementul românesc era împestriţat cu străini: evrei, poloni, nemţi, unguri, ruşi, ucraineni şi alte neamuri ale pământului.

Vreţi să cunoaşteţi Bucovina de altădată, citiţi-l pe Grigorovitza. Ca om de ştiinţă, dicţionarele sale erau primele de acest gen la noi în ţară, erau foarte căutate, ediţiile sale se epuizau rapid. Studiile sale de germanistică promovau cultura germană în România, făcând cunoscute românilor operele marilor scriitori Goethe, Schiller, Heine, Lessing etc.,promovând şi cultura română în ţările germane, fiind primul traducător al poeziilor lui Eminescu în germană.

De asemenea, este primul român care descoperea prezenţa românilor în scrierile vechi germane, semnala urme ale românilor deznaţionalizaţi de tătari în Crimeea. Cunoscând mai multe limbi străine a putut descoperi, ca un adevărat lingvist, cum limbile franceză sau cehă sau română au avut influenţe asupra celei germane, a descoperit cum urmaşi ai românilor şi goţilor deznaţionalizaţi trăiau printre tătari în Crimeea. Din Grigorovitza aflăm că Ştefan cel Mare, căsătorindu-se cu Maria de Mangop, prinţesă bizantină, a trimis rudelor soţiei din Crimeea 300 de vajnici militari moldoveni, ca ajutor în apărarea acestora faţă de atacurile turcilor care voiau să cucerească peninsula şi care au trăit, luptat şi murit acolo alături de bizantini, goţi, greci, tătari. Tot din Grigorovitza aflăm că, după ce ruşii i-au alungat pe turci din Crimeea la 1774, au găsit acolo o populaţie tătară de religie creştină (tătarii fiind musulmani, ca şi turcii) pe care ruşii i-au deportat lângă Marea de Azov. Aceştia erau urmaşii românilor din Moldova luaţi robi de tătari în decursul secolelor în repetatele lor expediţii de pradă şi mânaţi pe jos împreună cu animalele luate şi duşi din Carpaţi în sudul Basarabiei, sau trecuţi cu bărcile peste mare în Crimeea unde şi-au pierdut limba, cunoştinţele despre originile lor, dar nu şi credinţa creştină, singura care le-a mai dat o speranţă în izbăvire. După stăpâni tătari şi turci – musulmani – au venit peste ei ruşii – creştini –, cu nimic mai buni decât păgânii, care i-au izgonit şi de acolo, deportându-i încă 1500 km mai departe în Asia, ca să se piardă în imensitatea pământului. Acesta este destinul nefast al românilor şi urmaşilor acestora, trăitori între duşmani răi şi năpăstuitori înapoiaţi.

De aceea trebuie să ne cunoaştem înaintaşii şi să ne preţuim valorile. Cartea lui Dumitru Teodorescu este un studiu de nivel academic, ce poate fi dat ca model pentru alte astfel de lucrări grele şi pretenţioase. Peste altă 100 de ani va fi încă actuală.

Când se părea că nimic nu ar mai fi de adăugat, apare o a doua monografie despre Grigorovitza, scrisă de Ion Prelipcean: Emanuil Grigorovitza văzut de…apărută în acest an în editură proprie, în care autorul a adunat tot ce s-a scris despre acest scriitor şi om de ştiinţă cândva foarte cunoscut, azi uitat aproape în totalitate. Lucrarea, ce presupune muncă insistentă de cercetător, prezintă atmosfera culturală a începutului de secol XX, adunată din scrierile păstrate la Biblioteca Academiei din Bucureşti, referitoare la această personalitate culturală a Bucovinei de acum un secol, arătând alte feţe ale personalităţii sale. De asemenea, tot contemporanul nostru a întocmit două volume de antologie literară cu cele 9 cărţi de proză ale lui Grigorovitza, readucându-i opera în actualitate după 100 de ani. Toate lucrările se află la Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera” Suceava, la Fondul Bucovina, unde se păstrează tezaurul cultural al Bucovinei urgisită când de turci, când de austrieci, când de ruşi, iar noi, românii, am supravieţuit mereu sub ameninţare de deznaţionalizare.

Crenguţa Nichita

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: