Hoaţă de Sfântul Ilie

Nenea Jan avea o pălărie veche, prin care noaptea umblau moliile şi şoarecii, întotdeauna sătui de vechiturile adăpostite în pod. Pe la oglinzile decojite de argint, tanti Jănoaia aşezase medalii din război şi poze rupte pe la colţuri. Tanti Jănoaia era o femeie grasă, aşa cum văzusem doar în cărţile pe care mi le aducea mama de la magazinul din sat. În satul nostru, numele nevestei se declina hazliu după numele bărbatului. N-am ştiut niciodată cum o chemase de copilă. Nenea Jan avea os de moşier şi nu-şi pierduse obiceiurile. Ne lăsa să străbatem doar aleea lungă, care dădea până la portiţa din faţa casei. O poartă mare şi o poartă mică. Hm, lui nenea Jan îi plăceau gardurile ridicate înspre lume. Priveam din curtea casei noastre merii înalţi şi bătrâni, nucii şi teii, fântâna cu ciutură şi tare aş fi vrut să ştiu ce comori ascund cei doi oameni, despre care credeam că au o sută sau o mie de ani. Nenea Jan avea puşcă şi uneori pleca semeţ, cu noaptea în cap, undeva la vânătoare prin păduri îndepărtate. Atunci îşi lua pălăria verde, nouă, cu pană de păun. Pana se zbârlea în bătaia vântului şi mă făcea să râd atât de tare, până cădeam cu nasul în perele răzleţite pe drum. Nenea Jan avea pere de vară, iar copacii îşi aplecau crengile în drum. Aşteptam să se stingă lampa în casa vecinilor şi ieşeam pe întuneric la strâns pere. Mama era atât de tânără şi atât de frumoasă, încât şorţul plin cu pere o făcea să pară prinţesă. În fiecare an, în dimineaţa de Sfântul Ilie, ne trezeam pe la cinci dimineaţa şi furam perele lui nenea Jan. Perele se topeau în gură şi noi mustăceam cu burţile pline. Când băteau clopotele la Mănăstirea Bârnova, iar preotul începea Sfânta Liturghie, tanti Jănoaia o striga pe mama: “Fa Ileană, ia nişte pere de sufletul lui Ilie!”. Mama îşi umplea poalele cu pere, iar eu mă simţeam ca o hoaţă. Nu ştiu nici azi cine a fost Ilie, dar când soseşte ceasul acestei sărbători, aştept să dansez în ploaia caldă de vară, aştept să-mi strâng părul în batic şi să mănânc pere aurii. Toate gardurile dintre mine şi vise dispar. Toate durerile pleacă. Fericirea cu gust de copilărie are har de la Dumnezeu.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: