Scriitorul Alexa Paşcu nu ne lămureşte care au fost motivele pentru care a scos ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, a volumului său „Pelerin în Ţara Sfântă” (Ed. StudIS, Iaşi, 2017). Iar prefaţa este de fapt o cronică a primei ediţii, semnată de monahia Elena Simionovici, de la Mănăstirea Voroneţ, şi publicată în ziarul nostru, text nefăcând evident vreo referire la motivele reeditării.
Dacă asta a dorit, reeditarea rămâne „taina” autorului. Importantă rămâne destăinuirea, ca o spovadă, a cursului călătoriei, un veritabil periplu într-un spaţiu împrospătător de speranţă care este Ţara Sfântă. Unde poţi ajunge însoţit de nevastă şi de cumnată, dar şi, vai, de doi băieţi (efectiv) cu ochi albaştri, interesaţi, se vede, de ce fac părintele Ciprian şi ceata sa de vizitatori într-o asemenea aventură la locurile sfinte… (D.T.)
Comentarii