Protopopiatul Fălticeni

Nicolae Istrati şi ctitoria sa Biserica “Sfânta Treime” din Rotopăneştii Sucevei

Scriitorul Nicolae Istrati în anul 1857

Nicolae Istrati (1818-1861) a fost o personalitate remarcabilă a literaturii române de la mijlocul secolului al XIX-lea, dar în acelaşi timp cea mai controversată persoană politică din preajma şi din timpul unirii principatelor Moldova şi Ţara Românească.

Activitatea acestui proeminent om al vieţii politice şi culturale româneşti trebuie disecată în: activitatea politică, activitatea literară şi strădaniile sale în scopul emancipării neamului românesc.

Ca om politic, Nicolae Istrati a fost împotriva unirii principatelor Moldova şi Ţara Românească. A fost implicat în această acţiune prin publicarea unor documente istorice cu sprijinul lui Gheorghe Asachi, luări de poziţie în forurile diriguitoare ale vremii, articole în presa vremii, editarea unei reviste – “Chestia zilei”, falsificarea rezultatelor alegerilor din 1857, depunerea candidaturii la tronul Moldovei, presiunile exercitate asupra înalţilor demnitari imperiali turci cu ocazia vizitei la Istanbul de a împiedica unirea Moldovei cu Ţara Românească. Aceste acţiuni nesăbuite ale lui Nicolae Istrati pe plan intern şi extern i-au atras ura şi antipatia marilor oameni politici români, care l-au izolat.

Din punct de vedere al activităţii literare trebuie să subliniez că Nicolae Istrati a scris mult şi a abordat în opera sa o multitudine de probleme legate de politică, estetică, poezie lirică-erotică, literatură istorică, dramaturgie istorică, literatură pentru copii, fabule, comentarii lingvistice, alegorie, nuvelistică, publicistică.

Nicolae Istrati deţine întâietatea în literatura română cu piese de inspiraţie istorică şi este, în acelaşi timp, primul scriitor care se revoltă împotriva unei societăţi inechitabile în care ticăloşii sunt virtuoşi.

Strădaniile sale în scopul emancipării neamului românesc sunt puse în evidenţă de înfiinţarea primelor şcoli din Moldova, atât de băieţi, cât şi de fete, pe baza “Aşezământului pentru reorganizarea învăţăturilor publice în Principatul Moldovei”, al domnitorului Grigore Ghica. Acestor şcoli, ce au funcţionat în perioada 1855-1861, li se adaugă primul Conservator de Muzică şi Declamaţie din România, adăpostit în încăperile castelului de la Rotopăneşti.

Dar activitatea de emancipare a neamului românesc nu se rezumă numai la scrieri şi şcoli, ci şi la ctitorirea unei falnice biserici în Rotopăneştii Sucevei, cu hramul Sfânta Treime.

De plan triconc, cu turlă pe al doilea pridvor, cu frumoase icoane pictate de elveţianul Joseph Fichtner, dispuse pe un fond albastru, mărginite de coloane în stil doric aurite, cu cel de-al doilea pridvor, cu cele două gropniţe din partea dreaptă a pronaosului, cu cele două tablouri ale mitropolitului Veniamin Costachi şi ale episcopului Meletie Istrati, Biserica “Sfânta Treime” din Rotopăneşti este un unicat în această parte de ţară.

Încă de la intrarea în Biserica “Sfânta Treime” prin partea de sud te întâmpină pisania bisericii.

Atunci când a hotărât scrierea pisaniei, Nicolae Istrati nu a uitat să menţioneze că în anul 1856 Moldova şi-a recăpătat, în urma hotărârii Congresului de Pace de la Paris, cele trei judeţe din sudul Basarabiei pentru care a luptat Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Pridvorul Bisericii “Sfânta Treime” din Rotopăneşti asigură o bună funcţionalitate, dar îţi oferă o surpriză: când deschizi a doua uşă, intri într-un alt pridvor care are în partea dreaptă o gropniţă, iar în partea stângă o scară în formă de spirală, care asigură accesul spre cafas şi clopotniţă.

În clopotniţă se află celebrele clopote dăruite bisericii sale de către Nicolae Istrati, lucrate la Viena. Au în compoziţia lor o mare cantitate de argint, iar atunci când sunt trase, sunetul lor acoperă toate satele din jur. Sunetul lor parcă rosteşte: Istrati! Istrati! Istrati!

Din clopotniţă se văd oalele de rezonanţă puse la distanţe bine calculate, care asigură receptarea slujbei chiar din primul pridvor, separat de al doilea printr-o uşă masivă legată cu obezi de fier.

Intrarea din al doilea pridvor în pronaos se face printr-o boltă largă. În dreapta pronaosului se află sarcofagul în care se odihnesc rămăşiţele pământeşti ale lui Nicolae Istrati.

Pronaosul nu este separat de naos decât prin două coloane de rezistenţă, care pătrund puţin în interior, dar care totuşi delimitează cele două spaţii: pronaos şi naos.

Ceea ce te uimeşte la acest aşezământ religios, de cum ai intrat în el, este iconostasul.

Iconostasul Bisericii “Sfânta Treime” din Rotopăneştii Horodnicenilor este o operă de artă, fiind realizat de inginerul, arhitectul şi pictorul elveţian Joseph Fichtner “venit pe pământurile noastre odată cu Henric Trenk (1818-1892). Originar din oraşul Zug (Elveţia) şi cu studii la Düsseldorf, în Germania, el ajunge în România pe la 1846 şi nu o mai părăseşte niciodată. Iconostasul este din lemn de tei, sculptat cu diferite motive florale şi geometrice. În alcătuirea sa intră 18 coloane în care se vede influenţa stilului doric combinat cu cel ionic. Atât coloanele, cât şi ramele icoane-lor sunt realizate cu o deosebită fineţe şi eleganţă, ele fiind acoperite cu foiţă de aur şi dispuse pe un fond albastru, care te determină să afirmi: “Bine că am putut să văd un asemenea iconostas!”

În primul rând iconostasul Bisericii “Sfânta Treime” din Rotopăneşti te zguduie, după care te linişteşte instantaneu, gândindu-te la istoria creştinismului şi la cei care i-au pus bazele. Icoanele sunt pictate în cel mai pur stil al Renaşterii, ele neavând un stil auster, cu amprentă monastică, lăsând să se întrevadă prezenţa unui mare artist, om cultivat, cunoscător al picturii, remarcabil desenator şi rafinat colorist. Atunci când priveşti ansamblul de icoane dispuse pe icostas, ţi se insuflă bucurie, mirare, încredere, dar mai ales multă speranţă că vei fi ajutat şi ocrotit de Atotputernicul Dumnezeu, de Iisus Hristos, de Maica Domnului şi de toţi sfinţii şi mucenicii care s-au jertfit pentru noi, oamenii. Stând în faţa acestui minunat iconostas, adăpostit de ctitoria lui Nicolae Istrati de la Rotopăneşti, admir aici nu numai îndrăzneala bărbătească cu care icoanele au fost acoperite cu veşmântul împărătesc al culorilor, dar încă şi mai mult, calitatea suverană a fiecărui detaliu, a fiecărui colţ de desen, pată de lumină, admir forţa împlinită a unei opere de artă incontestabilă.

Pe Sfânta Masă din Altar stau obiectele sfinte dăruite de Nicolae Istrati pentru săvârşirea sfintelor slujbe: Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, Sfântul Chivot, ripidele.

Bisercica “Sfânta Treime” din Rotopăneştii Sucevei a avut în perioada 1856-1861 un cor extraordinar, cu repertoriu rusesc, care cânta atât de corect, atât de minunat, încât lumea rămânea uimită. 40 de băieţi şi 10 fete formau corul vestit în toată regiunea, care a devenit primul cor de muzică “europenească”. Ceea ce fusese revoluţionar în adevăr la acest cor liturgic este faptul că alături de băieţii din sat cântau şi fetele. Aşadar, primele coriste din istoria muzicii de la noi din ţară sunt din Rotopăneştii Sucevei.

În curtea Bisericii “Sfânta Treime” din Rotopăneşti se află statuia “Moldova plângându-şi Unirea”, sculptată din porunca lui Nicolae Istrati de Joseph Fichtner.

Această statuie vrea să demonstreze împotrivirea acerbă a lui Nicolae Istrati faţă de unirea din 1859. Cu siguranţă, poziţia sa antiunionistă a fost o mare greşeală; el nu a înţeles că perioada 1853-1856 coincide cu dorinţa expresă a Imperiului Rus de a ocupa Principatele Române.

Formarea statului naţional român la 24 Ianuarie 1859 şi punerea lui sub protecţia puterilor europene a salvat neamul românesc şi a permis peste 59 de ani făurirea statului naţional unitar român la 1 Decembrie 1918 – România Mare. Prin aceste considerente am căutat să-l aduc în actualitate pe Nicolae Istrati şi ctitoria sa din Rotopăneştii Sucevei care înnobilează un sat, o comună, şi, de ce nu, o ţară.

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Iconostasul Bisericii “Sfânta Treime” Mormântul lui Nicolae IstratiScriitorul Nicolae Istrati în anul 1857Pisania Bisericii “Sfânta Treime” din RotopăneştiStatuia “Moldova plângându-şi Unirea”Biserica din Rotopăneştii Sucevei, cu hramul Sfânta TreimeCastelul de la Rotopăneşti a lui Nicolae Istrati înainte de demolarea sa în 1962
Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!