Profil

Un „condamnat la dragoste”

„Viaţa noastră e o moarte ce creşte lent”

La şaptesprezece ani de la debut (v. Suntem fiii acestui timp, 2000), afişând un neo-romantism nevindecabil, trecut prin câteva ipostaze / „faze” lirice (trubadur, pelerin la „templul cuvântului” şi fiinţă problematizantă, oferind exerciţii cogitative în ambalajul unui lirism elegiac), Dumitru Brăneanu face, în armura sonetului, figura unui răzvrătit potolit, asaltat de tristeţi şi îngrijorări. „Nebacovian”, s-a observat, confesiv-nostalgic, convins că „raiul e lumina din cuvinte”, cu „sufletul aripă bolnavă de zbor”, poetul contemplă, ascultând „clopotele inimii”, sub un titlu aparent bacovian (v. Destrămarea lumii, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2016), tocmai disoluţia ei prin insinuarea sentimentului thanatic, ca nelinişte difuză. El, „un şubred vas de lut”, o palidă „umbră călătoare”, simte gheara timpului şi încearcă amânarea „secerişului”: „M-atinge timpul cu aripa humii / Spre care ceruri să-mi înalţ privirea? / Atunci voi părăsi poteca lumii, / Şi în genunchi aştept mântuirea; // Părinte, dacă moartea va învinge, / Cu mine omenirea se va stinge?!” (v. Părinte?) Timpul „ne aleargă”, umbra morţii „bântuie beteagă” şi, simţind / presimţind acel capăt de drum, imploră Divinitatea protectoare să-i îndulcească periplul, cercând să se ridice din păcătoşenie „pe scara rugii”, fireşte. Chiar dacă „s-a vestejit amiaza visărilor rebele” sub lucrarea timpului, alcoolul visului îi dă ghes şi „sângele amintirii” e invocat în nopţile „ninse de singurătate”. Condamnat la dragoste, sub un cer prăbuşit, poetul redescoperă bucuria iubirii; erotica, inflamată de „hăurile sufletului”, se înteţeşte chemând o iubită inventată, fantasmatică, „curată ca lumina”, aşteptată „pe drumul de vecie”; oricum, plămădită din cuvânt, de puritate imagistică, rătăcind în „cohorta de gânduri”, cucerind „cercul viselor şi amăgirilor”. Lăstunii iubirii trezesc „nordul îngheţat al inimii”, încât va cere, rugător, neliniştitei Euridice: „însămânţează-mă iubire / târziu sau mai devreme / de la cea dintâi sărutare / până la o nouă răstignire” (v. Euridice). Cum „hambarele tristeţii” sunt pline şi, pe „scara bucuriilor deşarte”, înmuguresc păcatele, poetul îmbracă „haina pocăinţei”. Marius Manta observa, cu temei, această polarizare a discursului, cu pendulări între tăceri şi cuvinte, lumină şi păcat, între istovirea fiinţei (biruită de ţărână) şi înnoirea ei, aspirând spre „cerescul sălaş”; între fiorul finitudinii şi muzica celestă, poetul întemeietor de lume fiind martorul entropiei şi al deşertăciunii ei. Şi, nu în ultimul rând, pendularea între Thanatos şi Divin, împăcând fiinţa, chiar dacă „moartea încolţeşte” şi trupul (provizoriu) „alunecă spre uitare”. Da, lumea „în vicii se destramă”, lumina şi păcatul se-nfrăţesc, poetul însuşi, „nins de păcate”, se vrea „picur de lumină”. Şi încearcă să se lepede, pe „acoperişul vieţii”, de spaimele unei lumi „bolnavă de nestatornicie”, îmbrăcând-o în cuvinte la întâlnirea dintre sacru şi profan: „În rest sunt patimi şi trăiri deşarte / Când clepsidra vremii se înclină, / E-un mucegai ce încolţeşte moarte / Peste-un bulgăre ţâfnos de lumină; // Vămuiţi de vreme şi hăituiţi de nevoi / Batem mereu cărările de noroi.” (v. Psalm 5).

În textul prefaţial (v. În loc de prefaţă), pe un ton ironic-ludic, Dumitru Brăneanu ne dezvăluie ispititoarele feţe ale urâtului într-un „veac hain” şi, dintr-un impuls eticist, blamează lucrarea inventivului Lucifer în necurmatul şah cosmic, constatând că omenirea îi urmează, cu râvnă, calea. E vorba, în fond, de desacralizarea lumii, o lume care există „la întâmplare”, păstorită de Întunecimea Sa. Dacă vom reciti poemul blagian Paradis în destrămare, păstrând distanţa cuvenită, coborând – pe suport biblic – într-un univers arhaic, vom descoperi că heruvimii păzitori ai drumului spre pomul vieţii nu mai mânuiesc o „sabie de flăcări”, ci un biet „cotor de spadă”, fără de flacără; iar „ţărâna va seca poveştile”, ne avertizează temător Blaga. O lume „de lut”, care nu mai auzea, la vama dumnezeirii, Vocea. Totuşi, poetul băcăuan, încărunţit în suferinţă, învins de timpul parşiv, recunoaşte că ar vrea să amâne clipa despărţirii de „o lume deşartă”; şi, în acelaşi timp, ca vistier al multor păcate, caută (de-o viaţă) iluzia divină, urcând „pe trepte de înviere”. Adunând, aşadar, merinde pentru veşnicie (v. Învăţ), aflând lumina izbăvirii. Urcă Golgota, strângând în inimă „sevă vie”: „Hristoase, curmă-mi iadul şi-l lumină”. Precum în îndemnul repetat de „a strânge lumina”: „să strângem lumina din noi / s-o adăpostim în cuvinte / pe un altar de şoapte / e atâta risipă de patimi / şi negru cerul se prăvale / în ochii grei de tristeţi / prin vene subterane / trec metrouri ticsite de idei / zvonuri risipite / sub ghilotina lumii.” (v. Să strângem lumina).

Iată că, reîntors din „patimi rătăcite”, după ce, flămând, „muşcase din viaţă”, poetul ne asigură că „îi e bine” în temniţa cuvântului. Însuşi Raiul e „lumina din cuvinte”. Încât, mărturisitor, cum îl vedea Mihai Cimpoi, devoalând sufletul-hău şi, deopotrivă, neliniştit, suferind de interogativitate, el crede nesmintit în poezie, cutezând a visa la „dezmărginirea omului” (cf. Ovidiu Genaru). Într-un „ev bizar”, ca actori banali, „drămuind” prin vreme, noi rătăcim între patimi şi lut; rămâne, ascultându-i sfatul, să domolim „câinii urii” (care „aleargă prin sânge”) şi să-l urmăm pe poet, râvnitor al „cerescului sălaş”, „un strigăt de lumină” (v. Sunt rana ta). Totuşi, cu un corectiv, limpede formulat, recapitulând bucuriile terestrităţii: „Spre cerescul sălaş din leagăn aspir, / Oricât de spornic mi-ar fi-n zbor avântul / Drag mi-i paradisul, aici pe pământ!”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: