In Memoriam

Aurel Vlaicu (1882–1913) – personalitate de necontestat a aviaţiei române şi universale

Pentru nenumăraţi oameni, zborul a fost şi este o pasiune care nu se poate înfrâna şi nici explica, la fel ca şi dragostea, daruri dumnezeieşti, adevărate bucurii pentru cei care le trăiesc, dar şi de multe ori suferinţă, care, ca tot ce vine de la Dumnezeu, nu poate fi explicată.

O astfel de pasiune l-a cuprins şi pe cel care avea să rămână în istoria aviaţiei româneşti inginerul, inventatorul şi aviatorul Aurel Vlaicu, proiectantul şi constructorul primului avion realizat de un român pe teritoriul României, folosit în timpul încercării de a trece Carpaţii.

Aurel Vlaicu s-a născut la 19 noiembrie 1882, în comuna Binţinţi, lângă Orăştie, jud. Hunedoara, din părinţii Dumitru (primar al comunei, care astăzi se numeşte „Aurel Vlaicu”) şi Ana.

După terminarea şcolii primare în satul natal, urmează cursurile elementare în limba maghiară, apoi cele ale Colegiului Reformat Calvin şi ale liceului (astăzi se numeşte de asemenea Aurel Vlaicu) din Orăştie.

A continuat studiile inginereşti la Universitatea din Budapesta şi la Universitatea „Ludwig Maximilians“ din München, Germania, obţinând diploma de inginer (în anul 1907). A lucrat apoi ca inginer la Uzinele Opel.

În anul 1909, împreună cu fratele său Ion, realizează un planor cu care execută mai multe zboruri. Îndemnat de prietenul său, poetul Octavian Goga, Aurel Vlaicu vine la Bucureşti, la 24 octombrie 1909 şi obţine sprijinul unor mari personalităţi ale vremii, inclusiv al primului ministru I.C. Brătianu, al miniştrilor Vasile Moruţan şi Spiru Haret şi al generalului Grigore Crăiniceanu, ministru de război, care îl angajează la Arsenalul Armatei.

Avionul de concepţie proprie pe care Aurel Vlaicu urma să-l construiască a fost ignorat de directorul Arsenalului Armatei. În decembrie 1909, Aurel Vlaicu pleacă în Franţa pentru construirea avionului „Vlaicu I”.

La 17 iunie 1910, pe câmpul de la Cotroceni, în prezenţa oficialităţilor şi a unei numeroase asistenţe, avionul construit şi pilotat de Aurel Vlaicu se ridică în aer şi parcurge o distanţă de circa 50 m. Prin această realizare, România era a treia ţară din lume, după SUA şi Franţa, care obţinea un asemenea succes. Ziarele vremii au comentat favorabil acest eveniment, primul zbor al lui Aurel Vlaicu fiind o victorie a întregului neam românesc.

La 13 august 1910, din ordinul ministrului de război, comisia însărcinată pentru omologarea şi recepţia aparatului a asistat la executarea unor zboruri, în care avionul pilotat de Aurel Vlaicu a zburat la o înălţime de 60 m, cu o viteză de 100 km/oră, a omologat zborul cu Brevetul nr. 2258, recomandând Ministerului de Război să-i asigure lui Aurel Vlaicu dreptul de construcţie. Aurel Vlaicu a participat cu avionul la manevrele de toamnă ale armatei României; îndeplinind un ordin de transport al Regelui Carol I, a decolat la ora 5,00 dimineaţa, şi, după un zbor de 35 minute, la înălţimea de 500 metri, a aterizat lângă Piatra Olt. Acesta a fost primul avion militar din dotarea Armatei Române.

În primăvara anul 1911, cu avionul „Vlaicu III” a participat pe Câmpia libertăţii de la Blaj la sărbătorirea a 60 de ani de la înfiinţarea societăţii „Astra” din Sibiu.

Cu acest avion, Aurel Vlaicu efectuează zboruri în străinătate şi în ţară. Cu participanţi din şapte ţări este organizat între 20 – 30 iunie 1911 la Aspern, Viena, un concurs la care Aurel Vlaicu a obţinut cinci premii, însumând 7500 coroane austro-ungare.

În anul 1913, compania engleză „Marconi”comandă lui Aurel Vlaicu construirea unui avion metalic cu 2 locuri; pe care îl denumeşte „Vlaicu”. La 13 septembrie 1913 A. Vlaicu a hotărât să fie primul aviator care traversează Carpaţii. A decolat din Bucureşti la ora 15 şi a aterizat la Ploieşti. Decolând spre Braşov, aparatul începe să oscileze şi coboară spre satul Băneşti. Avionul se dezechilibrează şi se prăbuşeşte, îngropând sub el trupul celui care l-a creat. A fost înmormântat în cimitirul Belu din Bucureşti.

Din Ordin Regal, Aurel Vlaicu a fost decorat cu medalia „Virtutea Militară cl I”

În anul 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei României.

La Binţinţi, în localitatea natală, s-a inaugurat, în anul 1952, Muzeul memorial „Aurel Vlaicu”.

Rememorând moartea lui tragică, Nicolae Iorga spunea „se uită oamenii celebri, se uită politicienii de renume, pe el însă nu-l vom uita”.

Oricând îndrăzneala omenească va înfrunta natura, nu vom privi cu invidie pe cel învingător, ci vom zice cu mândrie şi noi că am avut un erou aviator în persoana lui Aurel Vlaicu.

General de brigadă (r.) COJOCARU ZAHARIE, preşedintele Filialei Suceava „Petru I Muşat” al Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: