Guvern nou şi-o speranţă rătăcită

În aceşti 27 ani de democraţie nu s-a mai întâmplat niciodată ca un Executiv nou să fie privit cu atâta neîncredere, să nu trezească măcar un fir de emoţie pozitivă, încât te întrebi ca simplu contribuabil oare de ce l-au mai pus? Iar răspunsul nu poate fi decât unul fatal şi dezarmant: de atât au fost în stare actuala majoritate de guvernământ şi un electorat care se lasă mereu păcălit de promisiuni deşarte.

Ei bine, simţul de conservare specific poporului nostru va găsi cu siguranţă calea de a trece şi peste acest necaz, iar această cale, ca întotdeauna în vremuri de restrişte, este naşterea din nimic a unei speranţe la fel de iluzorii ca şi altădată. Tocmai fiindcă sunt criticaţi, inclusiv de cei ce i-au numit, proaspeţii diriguitori se vor strădui să arate că pot să facă ceva pentru poporenii dezamăgiţi.

Numai că şanse să se întâmple aşa ceva eu nu prea văd: când partidul de guvernământ şi-a sancţionat propriul guvern şi propriii miniştri ca incompetenţi, leneşi şi lipsiţi de minim interes pentru buna guvernare, iar cei desemnaţi sunt aceiaşi sau din acelaşi aluat, evident că orizontul de aşteptare se apropie de limită.

Să ne explicăm: de când social-democraţii împreună cu diverşi tovarăşi de drum guvernează România, nu incompetenţa a fost cauza eşecurilor şi a căderilor, ci neîncrederea liderilor în oamenii lor numiţi la Palatul Victoria. Ca întotdeauna în istoria noastră, frica de trădare, de hainire a dus la „tăierea” capetelor. Astfel, îndelung aplaudatul (pe stadion) plagiator Victor Ponta a fost prăvălit din înalta dregătorie de ai săi, iar, după un intermezzo deplorabil al lui Sorin Grindeanu, a fost înlocuit cu un alt plagiator, Mihai Tudose. Nici în primul caz, nici în al doilea, dar nici în al treilea nu aflăm ce calităţi, ce competenţe extraordinare i-au recomandat pentru postul de şef al Executivului, dar nici ce defecte şi păcate au dus la căderea lor. Că de trădare se feresc să vorbească.

Iar speranţa că vom scăpa de un guvern bicefal, că vom avea un prim-ministru liber de sforile trase de acelaşi Liviu Dragnea mi s-a năruit la prima conferinţă de presă: cel ce „face şi desface” era tot şeful de partid, căci tot de fusta lui se ţinea, la fel de strâns ca şi Sorin Grindeanu, proaspătul numit şef al guvernului, Mihai Tudose. Traduc: decizia rămâne la şeful de partid, ca şi până adineaori, iar responsabilitatea, la guvern. Exact ca pe vremea odiosului şi a tovarăşei lui sinistre. Ce a fost va mai fi.

E evident că nu buna guvernare, nici (re)punerea în operă a iluzoriului program de guvernare e ţinta măreţului lider, ci frica de trădare: viceprim-ministru, fără portofoliu, este omul lui Dragnea, „ochiul şi timpanul”, Marcel Ciolacu, baron de Buzău, pus să supervizeze toate acţiunile lui Mihai Tudose, ca să nu mai apară surprize, nici să se mai vadă ca până acum mâna lui Dragnea.

Tot neîncrederea este aceea care-i determină pe social-democraţi să şi-l asume pe ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, asupra căruia planează bănuiala că nu a lucrat în sensul celor dorite le liderul suprem. Că legile, articolele din Codurile penale care l-ar face scăpat întârzie prea mult, lungindu-i perioada de aşteptare până a ajunge, în sfârşit, prim-ministrul României. Pohta ce-a pohtit.

Că până şi numirea lui Mihai Tudose la Palatul Victoria e cu cântec o dovedeşte răspândirea insistentă a zvonului că acesta este omul serviciilor secrete, iar cel ce a ţinut să fie numit ar fi însuşi preşedintele Klaus Iohannis. Şi zvonul este împins mai departe cu toată forţa dintr-un singur motiv, n-au pe cine da vina: după eşecul cu Sorin Grindeanu, neînstare să facă rost de bani pentru reducerea deficitului bugetar şi pentru visele de mărire ale Olguţei Vasilescu, ministrul Muncii, o nouă ratare ar putea disloca PSD din fruntea eşichierului politic.

Iar necazul ar fi cu atât mai mare cu cât şefia lui Liviu Dragnea deja este ameninţată, nu doar de Victor Ponta, rămas aproape singur şi fără putere în partid, ci de baronii înşişi, nemulţumiţi că stau în continuare cu sabia lui Damocles, DNA, deasupra capului. Iar speranţa mea ar fi ca măcar Justiţia să reziste.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: